Legăturile între ambele maluri ale Dunării sunt împiedicate de traficul aglomerat pe Podul Prieteniei şi de lipsa de iniţiativă
Martin Dimitrov
Acest articol a fost publicat pe 2 aprilie 2019 pe site-ul ziarului bulgăresc Capital. Articolul este preluat aici cu acordul autorului şi cu modificări minime.
Două ore. Atât lua uneori Raliţei Popova, contabil într-o companie bulgărească cu sediul la Bucureşti, pentru a trece Podul Prieteniei între Ruse şi Giurgiu. Dacă n-ar fi existat această întârziere ea ar fi parcurs cei 75 de kilometri între casa sa la Ruse şi sediul din capitala românească pentru aproape o oră şi 15 minute. Atât a făcut în zile mai liniştite. ”Îţi poţi imagina cum este vara, când traficul este ingreunat de camioane şi afară este 40 de grade”, spune ea. Cam tot atât timp e necesar multor oameni din Sofia, ca să ajungă sau să plece de la muncă. Deci, să lucrezi la Bucureşti, dar să locuieşti la Ruse, n-ar trebui să fie o problemă, dacă podul putea fi traversat rapid. Dar Popova este una dintre puţinele bulgaroaice, care au ales să locuiască în oraşul natal şi să muncească în capitala românească.
”Oraşul este mare, frumos, verde. Are multe parcuri”, numără ea avantajele Bucurestiului. Popova mai adaugă că a avut foarte bune impresii despre serviciul medical de urgenţă, la care apelase recent. Însă familia şi prietenii o aduc înapoi la Ruse – aşa cum au adus-o înapoi şi din Sofia. ”Faci bani acolo, și îi cheltuieşti în Bulgaria”, spune ea.
La fel gândesc şi alţi bulgari care călătoresc des în România pentru a munci şi care au stat de vorba cu ziarul Capital. Legăturile infrastructurale proaste (care într-un mod ironic sunt dintre cele mai bune din zona de frontieră bulgaro-română) sunt printre cele mai mari probleme în faţa integrării serioase a regiunii Ruse cu vecinii din România. O altă barieră este cea lingvistică.
Mobilitate zero
”Nu vom greşi dacă spunem că mobilitatea transfrontalieră este aproape zero”, afirmă Eleonora Ivanova, director executiv al Camerei de Comerţ şi Industrie Bulgaro-Română. În opinia ei mulţi oameni călătoresc pentru a face comerţ pe malul celălalt al Dunării, dar conectivitatea, în special când este vorba de piaţa muncii, este minimă. Plângerea de bază sunt cozile la vamă. ”Desigur, una este să călătoreşti o oră până la locul de muncă, şi să ai o muncă mult mai bine remunerată la Bucureşti şi alta e să petreci încă 2-3 ore pentru a trece granița. Sunt oameni care fac asta dar sunt în număr mic”, mai spune Ivanova.
Pe lângă infrastructura de transport celelalte probleme de bază sunt legate de limba şi condiţia pieţii muncii de pe ambele maluri ale Dunării, unde şomajul în prezent a scăzut la un nivel record atât între cei necalificaţi cât şi la nivel de manageri.
Conform unei anchete, care este realizată de secţia românească a Camerei, cei mai mulți angajatori români nu au încercat deloc să angajeze lucrători bulgari, iar uzina franceză ”Montupet” a încercat fără reuşită să angajeze lucrători români în cadrul unui program european, care înlesneşte căutarea cadrelor. ”Cele mai des firmele bulgăreşti din România trimit personal bulgăresc pe poziţii de conducere”, împărtăşește Ivanova.
”Se caută oameni, care vorbesc limba română”, spune Eleonora Ivanova şi mai continuă: ”Acum câţiva ani erau numai 2-3 persoane, la care puteai apela pentru o traducere profesionistă din limba română în Ruse. Acum sunt mai mulţi, dar încă nu sunt suficienţi”.
Este interesant că în nici unul din liceele din oraş limba română nu se studiază – spre deosebire de limbi precum cea japoneză sau cea chineză. Conform directorului Camerei de Comerţ şi Industrie Bulgaro-Română limba engleză facilitează contactele între cei mai tineri, dar ea nu este folosită de generaţia anterioară de oameni de afaceri. Camera organizează cursuri de limba română pentru începători şi pentru afaceri, încercând să rezolve această problemă.
Veniți în România, cetățeni ai regiunii Ruse!
România se descurcă mai bine cu atragerea talentelor din oraşul Ruse, cel puţin când este vorba de depăşirea barierei lingvistice. Conform datelor serviciilor româneşti de migraţie în jur de 1900 de bulgari lucrează cu adresa permanentă în România. Astfel, bulgarii reprezintă al doilea cel mai mare grup de lucrători din UE după italieni. Statul român acordă burse pentru educaţie gratuită în universităţile din România, din care anual beneficiază în jur de 100 de oameni, mulţi dintre ei provenind din Ruse. Unul dintre aceștia este Boriana Argirova, care a absolvit licenţă la Universitatea din Craiova, iar de doi ani locuieşte şi frecventează cursurile unui masterat în marketing în Bucureşti. Ea lucrează în sectorul de outsourcing financiar.
Unul dintre motivele ei să rămână în România este că şi-a găsit un loc de muncă rapid. A ajutat-o universitatea. Firmele au venit singure pentru a cauta cadre acolo. ”Asta nu se putea intampla dacă studiam la Ruse”, crede ea. Pe de altă parte, evident, prezenţa mai multor companii internaţionale într-un oraş de câteva milioane locuitori face găsirea unui job mai uşoară. ”Este un plus, faptul că este este o capitală europeană mare, că are o cultură diferită, locuri de petrecere, mall-uri”. Argirova călătoreşte fiecare săptămână acasă la Ruse, folosind liniile de maxi taxi, dar speră să-şi cumpere o maşină.
Conectivitatea infrastructurală este de asemenea unui miraj
Argirova la fel ca Raliţa Popova este nemulţumită cel mai mult de aşteptarea la Podul Prieteniei, şi de taxele de pod, care împreună fac 10 leva în ambele direcţii (4 leva pentru intrarea în România şi inexplicabil 6 leva la întoarcere). Boriana este chiar mai dezamăgită de faptul că trenul spre Bucureşti este numai o dată pe zi şi că călătoria cu el durează mai mult decât cea cu automobilul sau autobuzul. ”Nu există logică în ceea ce privește situaţia trenurilor – Bucureştiul este atât de aproape, și nu există o legătură feroviară normală”, spune ea.
Marile proiecte, care ar fi trebuit să conecteze Ruse cu Giurgiu şi Bucureşti, n-au ajuns nicăieri. În anul 2016 prefectul Stefko Burgiev povestea entuziasmat despre planurile construirii unei căi ferate urbane, care pe de o parte ar conecta gara centrală cu zona industrială de est şi oraşul Marten, iar pe de altă parte va traversa prin Giurgiu şi Bucureşti, ajungând în final la aeroportul ”Otopeni”.
Viteazul plan a rămas pe hârtie. Acelaşi lucru este valabil pentru proiectul celui de-al doilea pod peste râul din proximitatea oraşului, care să reducă traficul de pe podul actual. În opinia Eleonorei Ivanova, autorităţile bulgăreşti ignoră o variantă care ar putea fi efectivă – un feribot, care să ușureze traficul de marfă pe Podul Prieteniei. ”Există posibilitatea tehnică să fie făcută asemenea conexiune, dar nu sunt făcuți paşii necesari, statul bulgar nerecunoscand-o ca fiind o prioritate”, spune ea.
Aeroportul oraşului Ruse
Nu, nu este vorba despre aeroportul pe lânga satul Ştraklevo, al cărui destin este încă neclar, ci despre felul umorist, în care locuitorii din Ruse se referă la aeroportul bucureştean ”Otopeni – Henri Coanda”. Cele mai multe servicii de transport regulat sau la cerere între ambele oraşe ajung acolo. Singura firmă care operează un transport regulat între ambele oraşe şi din Veliko Tarnovo, Razgrad şi Varna este ”Pegasus Grup”.
Dar în ultimele luni ea şi-a limitat maxi taxiurile, fapt care ar putea fi consecinţă a interesului redus pentru călătorii sau, mai probabil, un semnal că clienţii se mută spre cea mai importantă firmă de taxi din Ruse, care oferă transport la comandă. Autobuzele nu sunt de prea mare ajutor pentru muncitori. ”Sunt bune la plecare, dar nu şi la întoarcere pentru că pleacă prea devreme”, spune Raliţa Popova.
Conectivitatea economică insuficient de dezvoltată
Situaţia este paradoxală şi ciudată, având în vedere că este vorba de legăturile între Bulgaria şi al treilea ei partener comercial – România. După ce Turcia a căzut în clasamentul schimbului comercial din ultimii ani, exportul către România a crescut la 11% anual, fiind depășită doar de Germania şi Italia în ceea ce privește comerț exterior. Comerţul bilateral cu România s-a ridicat la 4,6 miliarde de euro în 2018, care reprezintă o creştere de 7% în comparaţie cu anul 2017. În afară de asta, în continuare Bulgaria are sold comercial pozitiv față de România.
În ciuda tuturor acestea conform directorul Camerei de Comerţ şi Industrie Bulgaro-Român firmele din Ruse nu ocupă primele locuri în exportul către vecina de nord. ”Nu există un sector clar, care să conducă exportul către România. Exportăm uleiuri industriale, grâu, maşini agricole şi tractoare – compania din Şumen ”Madara” deţine poziţii acolo, dar aproape că nu sunt firme din Ruse”, spune Eleonora Ivanova, care adaugă că sunt membri din Ruse în cadrul camerei, dar ei nu se află în topurile statisticelor. ”Firmele de textile şi alimentare şi-au pierdut pieţele. Au rămas foarte puţine”, spune Ivanova.
”Piaţa este foarte competitivă şi din motive neştiute este mai dificil decât pe marile piețe occidentale, aspect care este destul de ciudat , deoarece este mai aproape”, spune directorul Camerei de Comerţ şi Industrie Bulgaro-Română. Ea povesteşte despre unele cazuri când firme bulgăreşti au intrat în piaţa românească.
”Avem diferite firme – firme mari, care au intrat acolo cu producţie şi au eşuat. Alții în schimb, la început făcând același lucru, dar apoi intrând numai cu activitate de comerţ, s-au rebranduit ca firme româneşti şi au reuşit. Avem firme, care intră prin canalele online. Sunt comercianţi mai mici, care reuşesc prin campanii şi produse bine ţintite”, spune Ivanova.
Două dintre exemplele de succes sunt compania alimentară ”Bella”, care a încercat să intre pe piață cu o fabrică la Giurgiu, dar n-a reuşit, apoi şi-a făcut un brand românesc şi a reuşit să se impună pe piaţa locală prin el, folosind numai reprezentanții sai comerciali. Un alt exemplu, este cel al patiseriilor ”Nedelea”, care inițial au încercat să se dezvolte în capitala românească prin filiala sa de la Ruse, fără succes însă, apoi au acumulat alte resurse şi au dezvoltat francize în Bucureşti printr-un manager român, livrând torturile din Bulgaria.
Cât despre marile companii din Ruse – ei exportă predominant pentru Europa de Vest iar România se află doar în drumul lor. Iată de ce relaţiile de afaceri între ambele maluri ale Dunării rămân marginale.
Citeşte în limba engleză!
Citeşte în limba bulgară!
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
