Interviu cu traducătorul bulgar al literaturii române contemporane
Svidetelstva.bg
Hristo Boev este născut la Plovdiv. A absolvit filologia engleză la Universitatea din Plovdiv ”Paisie Hilendarski”. Este profesor de limba engleză, limba română şi limba franceză. Este doctor în literatura comparată americană şi engleză al Universitații ”Ovidius” din Constanţa. Este lector de literatură engleză la Universitatea din Şumen ”Konstantin Preslavski”.
Reţeua litearară ”Traduki” a organizat pentru prima dată două rezidenţe pentru traducători şi scriitori în Bucureşti în colaborare cu Muzeul Naţional al Literaturii Române şi Headsome Communication. Printre autori şi traducători din Albania, Bosna şi Herţegovina, Macedonia de Nord, Slovenia, Serbia, Croatia şi Muntenegru au fost invitaţi şi traducătorul bulgar Hristo Boev şi scriitorul sloven Uroş Prah.
Acest articol a fost publicat pe 27 ianuarie 2020 pe site-ul cultural bulgăresc Svidetelstva.bg. Este prealuat aici cu acordul redacţiei şi cu modificări minime.
Cum descrieți perioada în care aţi stat la Bucureşti în cadrul programului reţelei literare ”Traduki”?
A fost o perioadă foarte interesantă, plăcută şi utilă. Am locuit în ”Piaţa Revoluţiei”, la doi paşi de ”Calea Victoriei” şi de clădirile vechi şi remarcabile ale acestui bulevard mitologic. Am avut întâlniri cu mulţi scriitori. Am putut să fac plimbări şi m-am simţit suficient de inspirat ca să traduc un nou roman românesc în limba bulgară.
Inima Bucureştiului este…?
Oraşul are locuri foarte plăcute. Este dificil de răspuns. Presupun că fiecare poate răspunde în felul propriu. Pentru mine probabil parcurile Cişmigiu şi Herăstrău sau grădina Eden (grădina raiului), care se află tot pe lânga Calea Victoriei.
Ce anume aţi lucrat?
Am tradus din limba română în limba bulgară romanul lui Mihail Drumeş ”Invitaţie la vals” (Mihail Drumeş este un scriitor, dramaturg, romancier şi autor de povestiri scurte român, care a trăit în perioada interbelică. Este năcut la Ohrid, Imperiul Otomon și moare în Bucureşti. A lucrat ca profesor de liceu, iar apoi ca profesor universitar. Debutează ca scriitor în anul 1927 – nota editorului). De asemenea trebuia să particip la viaţa literară din oraş prin participarea la anumite evenimente, organizate de Muzeul Naţional al Literaturii Române.
Povestiţi-ne despre întâlnirea de la Facultate de Studii Balcanice din Universitatea Bucureşti?
Întâlnirea a fost organizată de ”Traduki” şi Muzeul Naţional al Literaturii Române cu acordul Facultăţii de Studii Balcanice. Am fost surprins plăcut să văd profesori de literatura bulgărească, care sunt români şi vorbesc o limba bulgară impecabilă. La întâlnire au fost prezenţi mulţi studenţi, cu toate că in rândurile lor nu s-au numărat și bulgari. Mi-a plăcut interesul lor către limba şi literatura bulgară. Le-am prezentat activitatea mea de traducător al literaturii române şi activitatea editurii mele ”Nordian”, care are de a face cu promovarea literaturii traduse de calitate. Au fost multe întrebări de la studenţii şi de profesorii lor, întrebări puse în limba română, pentru că studenţii nu s-au simţit suficient de siguri să vorbească în limba bulgară, în ciuda faptului că aveau o mare dorinţă să o facă.
Aţi tradus 18 de romane din limba română în limba bulgară. Ce vă atrage la această literatură? Este ea oare legată de cea bulgară?
Mă atrage că depictează sufletul uman prin sinceritate, prin abordarea sa contemporană, inclusiv în epoca interbelică. Nu cunosc o altă literatură care să facă asta atât de bine. Omul se poate asocia uşor cu personajul din carte. Este o literatură, în care distanţa între cititor şi personajul literar este minimă, cel puţin când cititorul provine din Balcani. Există anumită legătură între atitudinea față de viaţă legată de experienţe similare în ambele literaturi. Este o literatură urbană, în care scriitori precum Camil Petrescu cu romanul lui
”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” se apropriază la ”Locotentul Benţ” al lui Dimităr Dimov (Camil Petrescu (1894-1957) este un scriitor, romancier, dramaturg, doctor în filosofie şi poet român. Este considerat a fi fondatorul romanului român contemporan – nota editorului). Dar există şi asemănări între unele opere al lui Liviu Rebreanu – precum ”Ion”, şi cele ale lui Elin Pelin şi Emilian Stanev (Liviu Rebreanu (1885-1944) este un clasic al literaturii române, beletrist, dramaturg, ziarist şi om de cultură. A fost secretarul Teatrului Naţional din Craiova (1911-1912 – nota editorului). Este ales să fie membru al Academiei Române (1939) şi al Uniunii Scriitorilor din România (1940-1944) datorită romanului său ”Ion” (1920). Se pot găsi asemănări şi între poeţii urbani predispuşi la simbolism, precum Bacovia şi Smirnenski (George Bacovia (1881-1957) este poet simbolist român. Poezia lui este considerată ca o predecesoare a modernismului românesc – nota editorului). Sofia şi Bucureşti sunt depictate într-un mod revelator excepțional de ambii poeţi. Asemănările, în general, se întâlnesc mai mult în literatura din perioada interbelică, în care atât Bulgaria, cât şi România au scriitori renumiți. Cât despre literatura contemporană, nu se pot găsi multe asemănări. Scriitorii români contemporani depictează problematicile actuale şi le critică cu mare exacitate. Prezentul este pus în prim plan la ei. În acelaşi timp scriitori bulgari pierd din vedere prezentul, iar atât când se pot conecta la el, mereu se conturează figura nelipsitului Bai Ganio (eternul bulgar oriental – nota traducătorului) – de exemplu în Misia London lui Alek Popov. Chiar dacă spre nefericirea noastra, a bulgarilor, el continuă să fie protagonistul prezentului, se ocoleşte tragedia poporului bulgar, care este prins într-o tranziţie fără sfârşit, în care nu prea se pot găsi motive de optimism. Din punctul aceste de vedere traducerile autorilor români ar putea fi foarte utile scriitorilor din Bulgaria.
Citeşte în limba engleză!
Citeşte în limba bulgară!
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
