Vladimir Mitev: Ranile tranziţiei bulgare trebuie vindecate

Un student român a realizat interviu cu editorul blogului Podul Prieteniei pentru lucrarea sa de licenţă, dorind să afle mai mult despre tranziţia bulgară

Devid-Raul Ciobanu

Vladimir Mitev (n. 1983) este jurnalist bulgar şi cunoscător al limbii române. Este născut în orașul Ruse. A absolvit Studii Iraniene şi Relații Internaționale de la Universitatea din Sofia. A lucrat ca jurnalist de știri şi analize internaționale în revista săptămânală Tema. În septembrie 2015 înființează blogul Podul Prieteniei, care editează în limba română, limba bulgară şi în alte limbi articole despre politică, economie, cultură şi alte domenii ale vieții din România, Bulgaria. Din 2017 încoace este editorul-șef al secției române a site-ului Baricada, o platformă progresistă internațională care unește voci din Europa Centrală, de Sud-Est şi de Est. În prezent face doctorat de literatură persană la Universitatea din Sofia.

Acest interviu face parte din lucrarea de licenţă ”Tranziția de la comunism la democrație în România și Bulgaria. Succese, eșecuri, așteptări.” apărută în Iulie 2020 la Universitatea de Vest din Timișoara sub egida lui Ciobanu Devid-Raul.

Care sunt factorii care au influențat schimbarea de regim din 1989 din Bulgaria?

Cred că factorii sunt mai degrabă externi. Economia țărilor socialiste, inclusiv cea bulgară, la fel ca economia țărilor occidentale aveau probleme legate de îndatorare. Dar vântul schimbărilor a venit din afară, dinspre Uniunea Sovietică și Gorbaciov. Todor Jivkov avea neînțelegeri cu Gorbaciov în diferite privințe – de exemplu privind reformele economice necesare. De asemenea dorința lui Gorbaciov de a elibera USRR din povara comerțului dezavantajat cu Blocul Estic a dus la o încercare bulgară de a-și reorienta economia sa spre Germania si Japonia… Cei care au venit la putere după lovitura de vârf au fost anumiți oamenii pro-Moscova și pro-Gorbaciov.

De ce s-a reușit o tranziție/schimbare de regim pașnică în Bulgaria, spre deosebire de România unde am avut o revoluție sângeroasă?

În Bulgaria la fel ca în toate țările din Europa Centrală și de Sud-Est (fără România) tranziția a fost negociată între elite. Ei n-au simțit deficit de putere în niciun moment la începutul ei. Respectiv o mare parte dintre elite n-au fost forțate să apeleze la violență din cauza deficitul puterii sale. Totuși, trebuie notat că mai târziu a fost exercitată violență asupra poporului prin așa numitele „mutri” (rachetei). Asta se explică prin faptul că unele părți din securitatea veche au fost desființate, și acești securiștii, fiind puși în afara statului, dar având rețelele lor de dependenți sportivi și criminali au transformat puterea conexiunilor sale în putere economică.

Care este abordarea dumneavoastră referitoare la următoarea frază „Orașul Ruse și protestele de mediu de acolo au influențat schimbarea de regim din Bulgaria”?

Protestele de mediu din anii 80 împotriva poluării aeriene dinspre Giurgiu au dus la înființarea primelor organizații disidente din Bulgaria socialistă- Ecoglasnost (Care se ocupă de mediu) și Comitetul pentru Glasnost și restructurare. Ele au reprezentat un semn că în rândul elitelor politice bulgărești se conturează o anumită divizie. Dar schimbarea de regim a fost ceva intern în rândul elitelor bulgărești (ca răspuns la schimbările din lume), o lovitură din interior, iar rolul acestor organizații nu trebuie exagerat.

Cât de mult au contribuit actori precum elitele politice sau societatea civilă la căderea comunismului în Bulgaria?

Am răspuns la această întrebare mai sus.

Cum s-au resimțit politicile de la nivel național promovate de Jivkov (1985-1989)?

Aceste politici țineau de o întărire a naționalismului (care a fost demonstrat în campania de schimbare a numelor etnicilor turci, ceea ce se numește „Marea Excursie” (izgonirea celor aproximativ 300 000 etnici turci în 1989 în Turcia), în eforturi spre o reformă economică îndreptată spre inițiativă individuală întreprinzătoare, și chiar într-o „democratizare” în sensul acordării unor voci a generațiilor tinere prin Comsomol-ul (organizația tinerească a partidului comunist bulgar).

Cum arăta economia bulgară post comunistă? Ce procese s-au urmărit în această direcție?

La început, bulgarii aveau bani și au apărut multe întreprinderi mici. A avut loc o liberalizare în multe domenii economice și sociale. Cu timp tendințele defectuoase s-au întărit. Corupția, dezindustrializare, șomajul ridicat și inflația s-au întărit în a doua jumătate a anilor 90. Dar o dată cu criza financiară din anii 1996-1997, Bulgaria s-a deschis către capitalul internațional. Privatizarea din anii 90 și începutul anului 2000 a distrus o mare parte din moștenirea industrială a socialismului. Dar în același timp s-a dezvoltat un proces de reindustrializare prin dezvoltarea economiei pe export, care s-a întărit cu investițiile străine după ce Bulgaria a intrat în UE. Un alt proces important este creșterea importanței euro-ului în economia bulgărească, care a urmat introducerea unui consiliu monetar din 1997 si fixarea leva-ului la euro.

Care au fost principalele domenii în care s-a urmărit tranziția, imediat după căderea regimului comunist din Bulgaria?

Bulgaria s-a grăbit să schimbe constituția sa. A fost eliminat monopolul PCB asupra politicii. Au fost recunoscute drepturi cetățenești de bază – drepturi la mișcarea liberă, de asociere, samd. Mai dificil s-a făcut tranziția în plan economic. Asta a avut loc prin diferite șocuri pentru populație.

Care a fost comportamentul oamenilor raportat la noile provocări ale democrației? Cum s-a schimbat modul de viață al bulgarilor?

La începutul anilor 90 a avut loc o liberalizare a vieții și se simțea o vitalitate în rândul cetățenilor. Pe de altă parte societatea a intrat într-o oarecare divizie politica între două tipuri de comuniștii vechi – cei care s-au reetichetat ca socialiști și cei care s-au reetichetat ca anticomuniști. Aceste linii de divizie au distrus multe familii. În același timp noile condiții au dat șanse celor tineri cu inițiativă sa studieze în Vest, să facă legături cu lumea din exterior. A început o competiție pe mai multe niveluri. Dar și mulți oameni care au fost integrați în economia veche n-au putut sa se adapteze la viața nouă. A crescut numărul narcoticilor. Mai mulți oameni s-au sinucis. Skillurile care au fost necesare în societatea socialistă n-au fost necesare în cea nouă. Deci, vremurile noi au fost înainte de toate o încercare.

Principalii lideri politici/partide ale post-comunismului bulgar(perioada 1990-2000) prin politicile promovate, cât de mult se raportau la adevăratele probleme ale societății bulgare și la nevoile oamenilor?

Mi se pare că liderii politici din această perioadă au fost preocupați să transforme puterea politică într-o putere economică. N-au știut cum sa fie vizionari. S-au oprit asupra promisiunilor, dar reformele din această perioadă au fost într-o mare parte deficitare.

După căderea comunismului, costurile sociale implicate în procesul de tranziție au fost ridicate, iar în anul 1997 a fost o acută criză economică în Bulgaria. Cum s-a resimțit această criză în rândul cetățenilor, mai exact cât de mult a afectat societatea?

Societatea a fost lovită foarte grav de hiperinflație. Îmi amintesc că eram elev și în această perioadă mâncam numai pâine și unt. Salariile multor oameni au fost de doar câțiva dolari. Această criză a însemnat deschiderea Bulgariei pentru neoliberalism și sfârșitul soluțiilor autohtone. Sofia aplicase pentru aderarea la UE încă din 1995. Dar după această criză s-a conturat acordul neoliberal al tranziției pe lângă consiliul monetar.

Cât de eficient s-au efectuat schimbările în domeniul economic, social, politic?

Într-o mare parte deja am răspuns ce schimbări au avut loc în aceste domenii. Cred ca în anii 90, guvernele au fost foarte ineficiente în sensul că nu realizau progres, ci distrugere prin măsurile introduse. Dar pe de altă parte Bulgaria este astăzi o țară puternic capitalistă și neoliberală. Deci efectivitatea a fost în acest sens – sa fie întărit capitalul. E nevoie de un alt timp de „efectivitate” care sa contrabalanseze capitalul cu munca.

Când și prin ce metode ați perceput deschiderea Bulgariei față de Uniunea Europeană?

Eu sunt născut în orașul Ruse și mereu am vrut sa călătoresc în România. Înainte de intrarea în UE, în 2007 trebuia să duc cu mine o mare sumă de bani pentru a fi lăsat să călătoresc pentru o zi la București. După aderare puteam călători fără bariere.

Deschiderea Bulgariei la UE s-a simțit înainte de toate economic prin prezența multinaționalelor europene, prin posibilitățile avansate de studii și dezvoltare profesională samd.

Mobilitatea socială poate fi o metodă de a simți deschiderea către UE. Dar ea e accesibilă mai degrabă celor mai tineri și mai bine educați.

Care au fost principalele politici promovate de Bulgaria în perioada de pre-aderare la UE. Mai exact, care au fost punctele tari care propuneau Bulgaria ca stat membru UE, dar și puncte slabe care au încetinit procesul de aderare?

Bulgaria are poziție geografică strategică si o valoare adăugată în Balcanii de Vest și în regiunea Mării Negre. Bulgaria nu se simte sprijinită în Vest, așa cum de exemplu se crede că Franța sprijină România. Desigur, Bulgaria este o țară atașată la Germania din motive diverse. Dar cred că acest profil mai puțin atractiv a fost si este o problemă.

Cât de mult se simțea rezultatul corupției politice și administrative din Bulgaria în perioada de pre-aderare la UE?

Bulgaria n-a avut o anticorupție de tipul pe care România l-a avut până în 2018. Cred că o explicație pentru asta ar putea fi, pe de o parte slăbiciunea statului și pe de altă parte imperativele geopolitice care scot umbrela peste mulți factori politici. În perioada de pre-aderare și după ea se discută mult despre privatizări corupte, despre modificări legislative lobbiste. În orice caz, rezistența împotriva lor n-a fost niciodată suficient de puternică ca sa le oprească.

Având în vedere răspunsurile întrebărilor de mai sus, de ce procesul de tranziție de la comunism la democrație s-a produs într-un ritm lent, finalitatea acestuia fiind în anul 2007, odată cu aderarea la Uniunea Europeană? Care este poziționarea dumneavoastră referitor la tranziția de la comunism la democrație în Bulgaria?

Lucrurile s-au întâmplat încet pentru că Bulgaria este la periferia UE. De asemenea, elitele bulgărești nu știau la început ce înseamnă o economie de piață. Ne adaptăm singuri și adesea haotic la standardele modernității. Eu sunt un om care probabil e câștigător al tranziției – pentru că vorbesc la nivel diferit 4-5 limbi străine, și am educație din Universitatea cea mai bună din Bulgaria – cea din Sofia. Dar pe de altă parte, sunt activ în jurnalism- un domeniu foarte precar. Ceea ce realizez în ultimii 5 ani ca jurnalist româno-bulgar n-ar fi fost posibil fără democratizarea și europenizarea țărilor noastre. Eu cred că tranziția a luat multe jertfe. S-a plătit un preț enorm. S-a întărit și un simt de nedreptate în societate. Tranziția a avut si succesele sale. Dar rănile ei trebuie vindecate.

Ce v-a marcat pe dumneavoastră în întregul procesul de tranziție de la comunism de la democrație, luând în considerare căderea comunismului, întreg procesul tranziție și aderarea la NATO și Uniunea Europeană?

Cred ca tranziția a însemnat o serie de traume pentru cei care nu aveau o idee clară unde se îndreaptă. Dar ceea m-a marcat n-au fost obligatoriu măsurile mari. Părinții mei mi-au asigurat o anumită securitate financiară ca să pot absolvi Universitatea. Un lucru care m-a marcat într-o vârstă mică a fost inegalitatea și concomitenta agresivitate între oamenii din aceeași generație, dar cu posibilități diferite. Bulgaria a fost o societate egală până la 1989. Noul statut social al noi bogați trebuia impus și printr-un grad de violență care a dezumanizat și pe cei de succes și pe cei care au fost victime. Dezumanizarea tranziției este ceva care trebuie corectat si aici văd rolul unor mișcări sociale progresive.

Foto: Sofia concentrează bogaţie şi sărăcie (sursă: Pixabay, CC0)

Citeşte în limba bulgară!

About Author