Coordonatorul TASK ului pentru Infrastructură si transport din cadrul Coaliţiei pentru Dezvoltarea României a ieşit public cu propuneri pentru acțiuni comune între România şi Bulgaria în infrastructură pr care le dezvoltă în acest interviu pentru blogul Podul Prieteniei
Vladimir Mitev
Ion Lixandru este născut în Bucureşti acum 61 de ani, autodidact. A absolvit Liceul de Transporturi, fiind pentru 3 luni elev -brigadier la Construcția Canalului Dunare-Marea Neagra, in 1977. Provine dintr-o familie de șoferi camioane grele transport intern si international.
În anii 1990 înființează o firmă de transport de marfă și dezvolta continuu activitatea de transport internațional, platforme de reparatii vehicule grele actualmente in Bucuresti,Sibiu ,Oradea si activitati de depozitare pe o platforma industriala in Bucuresti.
Începând cu anul 1994 Lixandru intră în Uniunea Naţională a Transportatorilor din România, al cărui vicepreşedinte a fost până la anul 2012. Sub egida lui se pregatesc şi se realizează câteva propuneri de lege privind transport, care sunt în vigoare şi astăzi ,ex–alocarea electronică a autorizațiilor de transport marfa pentru internațional in sistem electronic,traseele pentru acces în București a camioanelor grele,construirea cu prioritate a autostrazii pe Valea Oltului in detrimentul autostrăzii pe Valea Prahovei astăzi în execuție, argumentând tehnic, economic și financiar aceste proiecte. Din 2015 intră în ROMANIAN BUSINESS LEADERS, cea mai puternică și vocală asociație a antreprenorilor români, membră a Coaliţia pentru Dezvoltarea României – poate cea mai importantă organizatie care reprezinta mediul de afaceri din România, organizată în oglindă cu Guvernul, avand coordonatori pentru Fiscalitate, Educație și invatamant, Sanatate, Transporturi/infrastructură, Munca etc. În cadrul acestei organizații – CDR-coordoneaza Taskul de Transport și Infrastructură din 2016 ca propunerea organizaţiei Romanian Business Leaders /sau a Camerei de comert Romano-Germana.
În ziua de 29 iunie 2020 Agerpres a relatat alocuțiunea lui Ion Lixandru, avuta dintr-o întâlnire între organizaţii patronale şi premierul Orban, în care el afirmă:
„De ceva timp, noi nu ne mai vedem cu vecinii noştri (Bulgaria, n.r.), şi consider că faţă de Grupul de la Vişegrad o deschidere din nou a relaţiilor cu Bulgaria ar însemna un plus pentru noi, pentru că avem Dunărea. Noi vrem s-o dragăm, însă bulgarii nu vor, avem posibilitatea să ne ducem către Asia şi să aducem Asia prin România, pentru că acum o mare parte din transport se face prin Serbia. Turcii, chinezii investesc în infrastructura din Serbia tocmai pentru a ocoli România, ceea ce nu este în regulă. Cred că Moldova o să vină şi ea în Uniunea Europeană, dar cred că exact cum bulgarii au nevoie de Balcanii de Vest, noi avem nevoie de Moldova. Dar numai împreună cu bulgarii putem intra în Schengen, Schengen care ne-ar aduce mai multe avantaje decât toate autostrăzile şi trenurile rapide şi liniile de avioane, pentru că încă blocăm marfă şi pasageri în frontierele de sud cu Bulgaria şi de vest cu Ungaria între 6 şi 24 de ore. Ca să nu mai spun ce ar însemna acest lucru pentru turism şi toată colaborarea care ar putea fi între România şi Bulgaria şi pe industria alimentară – ei sunt foarte buni cultivatori, noi avem zone de procesare.
Se poate lucra transfrontalier, se pot deschide investiţii pe Dunăre – şi un proiect pe care vi-l propun ar fi reluarea discuţiilor pentru o hidrocentrală pe Dunăre, care să aibă si infrastructură rutieră/ cale ferată legând mai bine Sofia de Bucureşti. Nu numai că ar lega Sofia de Bucureşti, ci ar lega Salonicul şi Atena şi toată zona de sud. Să nu uităm că Balcanii sunt cam izolaţi şi din punct de vedere al securităţii pe Dunăre şi pe Marea Neagră. Sunt multe lucruri care pot deveni mult mai atractive dacă, împreună cu bulgarii, am fi o contrapondere a ţărilor de la Vişegrad, care îşi apără foarte bine interesul.”
Cu ocazia acestei ieşiri publice blogul Podul Prieteniei a stat de vorba cu Lixandru în ziua de 5 iulie 2020 înainte de începutul protestelor de la Sofia:
Domnule Lixandru, aţi făcut o ieşire publică interesantă şi pentru români, şi pentru bulgari această săptămână, care a fost relatată în Agerpres. Dar înainte de a vorbi despre tezele dvs. aş vrea să punem lucrurile în context. Programul de relansare economică a guvernului român a fost lansat această săptămână. Acest program are prevederi viteze pentru dezvoltarea infrastructurii interne în România – de exemplu conectarea provincilor istorice sau dezvoltarea căilor ferate. Cum priviţi la acest program? Şi în ce măsură ţările balcanice şi Bulgaria ar putea beneficia de ea?
Îl cunosc pe premierul Ludovic Orban din 2003. Am comunicat cu el inclusiv când a fost ministrul transportului în perioada 2007-2008. În ultima perioadă de criză, generată de coronavirus, am colaborat cu el pentru gestionarea coridoarelor de transport la frontierele României , separand transportul de marfă de transportul de pasageri. România a avut o vamă specială de camioane de marfă la frontieră cu Ungaria şi o altă vamă pentru celelalte autovehicule de călătorii, turisme. Am participat la mai multe congrese ale PNL şi PSD ca expert pe infrastructură, prezentand viziunea de dezvoltare și investiții în infrastructură din partea mediului privat.
Prin comparaţie cu Bulgaria – centura Sofiei, dacă România ar fi avut centura Bucureştiului s-ar fi dezvoltat zona adiacenta metropolitana mult mai bine, ar fi atras mai mulți investitori,- cum se întâmplă acum cu Sofia care şi-a construit o centură la nivel occidental. Primele lucruri pe care le-am rostit mereu, au fost să terminăm autostrăzile Nădlac-Sibiu-Pitesti; Oradea până la Târgu Mureş, legătura între Turda şi Sebeş, și apoi i să începem să ne conectăm cu vecinii prin şosele mare viteza
Harta Europei cu coridoarele de transport europene este într-o etapă nouă. Legăturile economice la Salonic şi la Istanbul trebuie refăcute şi încadrate în aceste coridoare europene. România nu se poate dezvoltă singură fără vecini. Ungaria are o infrastructură dezvoltată încă din perioada Austro-Ungariei. La fel Cehia şi Slovacia. România Balcanică (provinciile din sudul Carpaţilor), Bulgaria, Macedonia, Nordul Grecia, Albania sunt zone cu o populație cu alt nivel de dezvoltare, alte obiceiuri ,alta istorie, alta cultura.
Bulgaria şi România beneficiază de Dunăre şi Marea Neagră.
După 2015 gândind despre lucrurile acestea, mă tot întreb de ce românii şi bulgarii nu se pot dezvolta împreună. Serbia a fost aliat economic şi militar al României faţă de Uniunea Sovietică în perioada Războiului Rece. Astăzi situaţia e diferită. Trebuie să ne dezvoltăm împreună. Să lucrăm transfrontalier. Asta se întâmplă în cam toate ţările UE.
Vecinii Elveției – italieni, francezi, nemți lucrează în Elveţia. Ungurii lucrează în Austria, Cehia,Slovacia, Românii din Vestul țării lucrează în Ungaria. Oamenii se duc la servicii în zonele transfrontaliere.
Trebuie să facem drumuri, căi ferate, şamd că să se construiască centre economice. Atunci nu va mai contează cine e român, cine e bulgar.
Ce concrete dimensiuni ar putea avea colaborarea româno-bulgară în infrastructură?
Pentru a înţelege asta trebuie să ştim de ce facem asta. Dacă numai România investeşte în conecţiuni, nu realizam nici un progres. E important ca legăturile să aibă continuitate dincolo de graniţa.Trebuie sa investim impreuna in proiecte cu finanțare UE, mai ales pe dezvoltarea infrastructurii viitorului pe cale ferată si apa.
– De doi/ trei ani de zile calea ferată recâştigă teren în Europa în detrimentul transportului rutier,fiind mai sigur,mai ecologic,mai rentabil. Camioanele nu pot merge 7/7 zile ,24/24 h precum trenurile. Un tren poate transporta 160 de camioane cu doi mecanici de locomotiva
Ex de colaborare si perseverenta- linia de cale ferată Asia -Europa – Beijing-Moscova-St.Peterburg-Varşovia-Brussel,la deschiderea lucrărilor participind in 2006 – este de aproximativ de 2 ani in exploatare . S au deschis conexiuni/ terminale la Budapesta şi se pregăteşte Bratislava. S au unit doua continente pe mii de km și noi nu putem sa facem acest lucru peste Dunăre?
Alt exemplu în vecinătate, în Serbia, chinezii şi turci, investesc ca să ajungă marfa din Asia spre Europa tranzitand Serbia – o ţară non-UE.
Dacă ne uităm la relaţia româno-bulgară în transport şi infrastructură de mulţi ani este o întrebare despre podurile peste Dunare. În anul 2019 s-a ajuns o înţelegerea între guvernul Dăncilă şi guvernul Borisov. Ce se întâmplă în acest moment în cadrul acestor discuţii? E bine să colaborăm şi să ne deschidem reciproc, dar ce împiedică acest proiect pentru un al treilea pod?
În momentul acesta nu avem un guvern stabilit pe mandat de 4 ani din 2011 !!! În această perioadă s-au schimbat 20 de miniştri al transporturilor. Am schimbat în ultimii patru ani patru prim-miniștri. Un partid PSD- şi-a schimbat propriul guvern-2016-2019 de 3 ori!!!!. Guvernul Dăncilă a fost o marionetă.Acesta nu avea un plan real să dezvolte infrastructură. Doreau beneficii pentru angajații din sectorul de stat, care slujesc cel mai bine partidele la putere.
În România , avem 5 500 000 de angajaţi din care 1 700 000 sunt în sistemul de stat, c am 400 000 fac parte din sistemul de apărare şi alte instituții de ordine publică, interventii. S-a creat un conflict social între angajații din sistemul bugetar şi cel sectorul privat ,care susține bugetul țării, alături de populația care achita taxele. Cei din administrația consuma resurse bugetare disproportionate fata de aportul lor la sustinerea economica,educationala,de sanatate a tarii. Nimeni nu se gândeşte să facă investiţii pentru ca nu mai raman resurse!! Ex-Ministrul transportului din guvernul Dăncilă- Răzvan Cuc, n-a avut mandat să agreeze construirea unui nou pod Dunăre pentru ca nu avea resurse bugetare!!!
Deci, sa înţeleg că astfel de decizie sau înţelegere privind un nou pod la Svishtov – Zimnicea nu există?
Da, nu există. A fost o întâlnire diplomatică. Ca să aibă aşa ceva trebuie alocați bani din buget, pregatite planuri pentru infrastructură adiacenta – cale ferată, rutieră, analiza de impact economic, social, militar. Fără aceste analize de specialitate și resurse financiare pe bugete multianuale nu se pot realiza investiții mari! Așa ,de ochii lumii ,putem sa ne intalnim sa facem scheme pe hârtie, dar fără finalitate, în joacă putem construi tot ce dorim – pe hârtie!!!
Bine dar ce urmează pe acest capitol? Cum vor fi stabilite locurile podurilor, investițiilor, şamd?
Acest lucru nu poate fi făcut decât într-o trilaterală între România, Bulgaria şi UE. Ceea ce a apărut în Agerpres -expunerea mea la Plenara CDR- a fost și în prezența Primului Ministru Ludovic Orban şi a tuturor Liderilor de Task-uri ale Coaliției pentru Dezvoltarea României – a fost legat şi de construirea unei hidrocentrale româno-bulgare împreună cu pod rutier şi cale ferată. Pe această tema, separat am discutat cu Premierul Orban şi liderul organizaţiei noastre Dragoș Petrescu, de a dezvolta relația cu partea bulgară pentru dezvoltarea infrastructurii și a relațiilor din balcani.
Avem nevoie să legăm împreună cu Bulgaria – Balcanii. Avem nevoie să ajungem la Salonic şi Istanbul. Bulgarii au nevoie să ajungă în Polonia, Ucraina.Schimburile comerciale între Balcani și țările din nord – Polonia, țările baltice au nevoie de infrastructură romano-bulgara. La Istanbul s-a construit o zonă economică uriaşă.Tarile din zona noastra -membre UE- sunt cam pe aceeaşi linie economică si de dezvoltare socială Grecia, Bulgaria, România, Polonia, țările Baltice,Ungaria,Cehia, Slovacia- impreuna facem 100 de milioane de oameni, o piață mare. Trebuie să legăm aceasta piața pentru ca la nivel economic şi social nu suntem la nivelul țărilor din Vest – Austria,Germania, Franţa etc.
Avem nevoie să colaborăm, sa ne dezvoltăm împreună pentru a ne apropia de nivelul țărilor din vest , sa oprim exodul tinerilor care merg către țările dezvoltate.Trebuie sa investim și sa dezvoltam în producții locale /produse locale, pentru a nu mai fi doar o piață de desfacere pentru economiile foarte dezvoltate.
Situația economică/socială , concurenta din vest și presiunile din Est ,ne obliga sa dezvoltăm împreună, așa cum se intampla la nivel militar pe flancul de Sud-Est.
Pentru aceste lucruri avem nevoie împreuna de infrastructură.
Presupun că pe nivel de stat şi de experţi au existat întâlniri între România şi Bulgaria. Pe de altă parte nu prea sunt rezultate. Ce răspunsuri aţi primit la ieşirea dvs. publică?
Premierul Orban a răspuns acolo la întrebarea mea – da , a avut video conferinţa cu premierul bulgar Borisov. În opinia mea Premierul Borisov, cât și Premierul Orban nu vor să se întâlnească pentru proiecte comune pe infrastructură, până când la Bucureşti nu este un guvern stabil, majoritar în Parlament. Degeaba ne întâlnim dacă la Bucureşti, în toamna (sunt alegeri )s-ar schimba guvernul. Cel care poate conduce o mai buna relație acum este doar Preşedintele României ,care are mandat câştigat de 5 ani, dar acesta nu poate angaja dezvoltarea de investiții ,aceste fiind apanajul Guvernului.
Dar guvernul încă nu este stabil.
Noi putem profita împreună cu Bulgaria mai mult decât alte ţări pentru că avem Dunărea, avem Marea Neagră şi infrastructură poate absorbi foarte multe fonduri europene. Sunt multe coridoare pan-europene care trec prin România şi Bulgaria. Dacă nu dezvoltăm infrastructura , cinci mari proiecte de infrastructură europene realizate care tranzitează România și Bulgaria , vor avea mult de suferit -conform analizei recente Curții de Conturi a UE, acestea merg către către Salonic şi Istanbul/Asia.
Mai spuneţi că Schengen-ul este o problemă colectivă, pentru că avem multe întârzieri şi cozi pe graniţele sale. Cum poate fi rezolvată această problemă?
Mă întreb asta din 2014. Pentru România nu lipsa infrastructurii împiedică relaţiile cu partenerii din Vest și Sud ci Schengen-ul. Mereu sunt cozi la graniţa pentru că se face control vamal. Acest control duce la întârziere de până la 24 de ore. Oricât de bună ar fi infrastructură, vom avea aceste cozi atâta timp cit suntem afară din Schengen. Dacă camioanele/trenurile aşteaptă atât de mult pe graniţa, asta înseamnă că o companie care exporta/importa din România sau Bulgaria cheltuieşte cu stocul de marfa blocat în granita-n camioane/tren cu marfa cu 30-40% mai mult decât cheltuiesc companiile german,italiene,franceze. Germanul are nevoie de 10 camioane ca să-şi livreze marfa, românul sau bulgarul are nevoie de 15 pentru că 5 sunt blocate la frontieră.
Cum se poate rezolva această problemă atâta timp nu există voinţa politică în Europa de Vest ca să fim acceptaţi în Schengen?
Am pus această întrebare fostului premier Cioloş (2015-2017), care este acum în Parlamentul European lider al grupului liberalilor. El a spus: Bulgaria s-a ocupat de Balcanii de Vest, iar România s-a ocupat de Republica Moldova. Într-o alta videoconferinţă recentă fostul Președinte cu Traian Băsescu, crede că e momentul să accedem împreună la Schengen, cu Bulgaria șansele vor fi mai mari.
Deci, eforturile comune trebuiesc conjugate pentru a intra impreuna, așa cum s a intamplat in 2007 cand am intrat in UE.
Infrastructura Bulgariei şi Serbiei este mai bună decât cea dintre Bulgaria şi România .
Mă interesează ca traficul din Asia să treacă prin Bulgaria şi România.
Dacă guvernul PNL ar câştiga alegerile din toamnă, cred că se vor deschide canalele diplomatice şi proiectele investiţiile în infrastructură. Dar asta este legată si de oamenii de afaceri. Noi trebuie sa propunem,sa solicitam ,sa argumentam, sa facem lobby pentru ca lucrurile sa se intample. Guvernul trebuie să le implementeze.
Acum în România avem două mari concentraţii în sectorul auto – Dacia şi Ford.Ambele au nevoie să transporte nu doar în Vest, ci şi în Sud, şi pe Dunăre. În automotive lucrurile sunt foarte stricte. Nu există maşini pe stoc în curtea producătorilor cum erau pe vremuri. Ceea ce este produs trebuie sa plece.. Iar lucrurile se vor mişca dacă deschidem căile de comunicare.
Podul de la Calafat a fost construit 90% de partea bulgară şi 10% de partea română, pentru că România n-a avut interes să fie construit podul acolo. S-a făcut un pod de 226 de milioane de euro, care nu avantajează nici partea bulgară, nici partea română.
Ambele părţi trebuie să se așeze la discuții şi să se înţeleagă pentru interesul comun. Trebuie să deschidem mintea oamenilor care conduc că avem nevoie unii de alții.
Există un subiect specific, care a fost dezvoltat de blogul Podul Prieteniei. Este vorba de înființarea unui spaţiu mini-Schengen româno-bulgar.
Astfel de lucru l-au avut ungurii cu austrieci. În perioada în care Ungaria nu a fost încă parte din Schengen, ungurii puteau intra în Austria fără problemă.
Proiectul de care vorbiţi nu este utopic. Este un pas posibil înainte de a face pasul Schengen-ului , un pas mare. Totul tine de decizie politică. În situaţia în care ambele guverne se înţeleg, pentru că sunt posibile multe proiecte regionale transfrontaliere în Balcani, atunci se poate face acest prim pas. Voi propune chiar şi eu această deschidere. De ce se nu întindem mâna? România are 20 de milioane de oameni, Bulgaria are 7 milioane de oameni. Situaţia ne ajută că să fim împreună şi să ne deschidem graniţa între noi, să eliminăm controlul vamal.
Ce nu ştiu aici sunt măsurile luate de securitate pe SE Europei. Dacă sunt situaţii când controlul este deschis, traficul de carne vie, de droguri poate crește alarmant și fireşte , UE poate lua masura păstrării acestor controale ,în continuare.
Este încă un aspect al ieşirii dvs. Publică. Aţi pus că România şi Bulgaria pe lânga alte ţări ar putea o contraputere la Grupul de la Vişegrad…
Da, vă prezentăm asociaţia culturală a Balcanilor. Toata zona aceasta, inclusiv Nordul Greciei face parte din zona Balcanică.
Oare nu sunt prea multe vorbele şi prea puţine acţiunile în sensul unei colaborări din regiune?
Politicienii noştri se gândesc mai mult la buzunarul propriu si cum sa obtina voturile. Puţini sunt profesionişti. Avem nevoie de proiecte de termen lung. România a avut familii de politicieni, care au avansat ţară – de exemplu familia Brătianu. Nu cunosc istoria Bulgariei. Nu avem politicieni cu viziune. Dacă nu fac politică cu planuri de dezvoltare pentru 50 de ani înainte, nu fac nimic.
Podul Prieteniei a fost un proiect sovietic, nu unul al nostru – româno-bulgar.
În sfârşit, ce va urma după ce aţi ieşit cu aceste idei? Cu cine veţi vorbi? Ce păşi noi veţi face?
Împreună cu Doru Dragomir – Președintele Camerei de Comerț Romano –Bulgare , in toamna, vom încerca să organizăm o întâlnire la Ambasada României din Sofia.
Trebuie să înţelegem că nu doar brandurile occidentale contează în lumea asta. Trebuie să înţelegem că şi brandurile din Bulgaria şi România contează. Hai să cumpărăm unii de la alţi. Zona de nord al Bulgariei este o zonă pauperă. La fel şi în sudul României. Oltul, Doljul, Giurgiu sunt zone sărace slab dezvoltate economic . Trebuie făcută colaborare cu partea bulgară. Este multă agricultura in zona de nord a Bulgaria. Bulgaria are şi zone turistice bine reprezentate.
Eu dacă plec din Bucureşti ca să ajung până la Brașov am 165 km şi fac cinci ore, dar dacă merg spre Veliko Tarnovo am 190 km şi fac 3 ore.
Avem nevoie de colaborare. Turismul bulgar începând cu anii 2000 a fost copleşit de români. Au fost oferite preţuri foarte bune şi acum Bulgaria este cea mai bună destinaţie pentru români. În Bulgaria sunt oameni care vorbesc limba română. Nici nu conteaza in ce moneda plătesc.
Citeşte în limba engleză!
Citeşte în limba bulgară!
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
