Depinde de oamenii din cele două țări să dezvolte proiecte, care să aducă o mai bună cunoaștere și înțelegere reciprocă între ele
Vladimir Mitev
Cea de-a treia parte a interviului cu Mihai Isac se referă la relațiile bulgaro-române și la ceea ce le-ar putea îmbunătăți, având în vedere lipsa de încredere între state și elitele acestora. „Manualele noastre de istorie nu ne învață despre cooperarea noastră de-a lungul timpului”, spune Mihai Isac. El face și o trecere în revistă a specificului relațiilor bulgaro-române – la nivel politic și interpersonal. Potrivit lui Isac, țările noastre se află în prima linie a actualei confruntări geopolitice din regiunea Mării Negre. Iar cine se așteaptă ca NATO să se retragă după încheierea conflictului din Ucraina se înșeală amarnic.
Domnule Isac, o altă problemă în care nu există voință politică în general este cea a relațiilor româno-bulgare. Știți cu siguranță că, de câțiva ani, lipsa infrastructurii sau lipsa centrelor culturale schimbate între cele două țări sugerează că există anumite interese mai mici în cele două state pentru interacțiunea cu celălalt. Dar pot să o spun într-un mod contrar la ceea ce fac oamenii din aceste țări, pentru că românii, din câte știu, 1 milion și 200.000 de români călătoresc ca turiști în Bulgaria în fiecare an, și poate 4 milioane de români trec prin Bulgaria ajungând în Grecia, în Turcia. Deci, de fapt, oamenii din Bulgaria și România par să aibă o dinamică mult mai mare în relația lor, sau cel puțin în contact. Și am o întrebare aici. În ce măsură considerați că popoarele din Bulgaria și România ar putea deveni un fel de punți de prietenie sau un fel de motor de schimbare în relațiile bulgaro-române? Având în vedere că statele au fost, în general, reticente în a extinde cooperarea, au avut o anumită neîncredere. Și poate că doar în ultima perioadă a guvernului Petkov, a existat o oarecare dezghețare. Dar este nevoie, cel puțin din punctul meu de vedere, ca aceste relații să nu depindă atât de mult de cine este la putere. Ele trebuie să aibă o dinamică proprie. Deci, care este părerea dumneavoastră despre toate acestea?
Vă mulțumesc pentru întrebare. În primul rând, trebuie să fim foarte conștienți de faptul că elitele politice de la Sofia și de la București încearcă să aibă un dialog direct cu Bruxelles-ul, fără să discute între ele. Nu au ținut cont de experiența Grupului de la Visegrad, care, după cum știți, este format din Ungaria, Polonia, Republica Slovacă și Republica Cehă, care a avut o voce foarte puternică la începutul aderării lor la Uniunea Europeană și, de asemenea, în timpul aderării lor la NATO și în primii ani de activitate a NATO.
După cum știți, am avut un fel de încercare de colaborare între grupul de la Craiova, care a fost inițiat de domnul Ponta cu România, Grecia, Bulgaria, Serbia. De asemenea, s-au lansat mai multe formate de colaborare în timpul celor 30 de ani de experiență postcomunistă. Dar aveți dreptate. Nu avem încredere unii în alții. Mă refer la nivel politic. Și această neîncredere, vine, cred, din cultura noastră.
Așa cum am spus acum câteva minute, dacă îi întrebi pe români despre Bulgaria, ei știu despre plajele din Bulgaria, cunosc poate regiunea Rousse, pentru că mulți români merg în această regiune pentru cumpărături sau pentru distracții. Rousse este o regiune foarte frumoasă. Dar românii nu știu despre, să zicem, regiunea Blagoevgrad sau nu știu despre, să zicem, regiunea Montana sau nu știu despre cât de frumoasă este Plovdiv. Nu știu despre celelalte locuri din Bulgaria. Ei știu despre mersul la schi în regiunea Bansko și sunt doar turiști. Iar când se duc acolo, întâlnesc o infrastructură umană bulgară care vorbește limba română, ceea ce îi ajută să se simtă bine mai ieftin decât în alte părți ale Europei sau ale lumii. Iar Bulgaria are și o imagine foarte pozitivă în România de astăzi, pentru că aveți drumuri foarte bune. Mulți șoferi români vorbesc foarte bine despre noua autostradă de pe centura Sofiei. Când se duc în Grecia, nu sunt obligați să treacă prin Sofia. Ei merg, de altfel, în jurul Sofiei. Și sunt foarte mulțumiți.
Dar trebuie făcute multe lucruri pentru ca oamenii noștri să se intereseze unii de alții, ca și elitele noastre politice… În România, când spui balcanic, se spune ceva de genul că este un lucru rău, un mod de gândire balcanic. Asta înseamnă un mod de gândire foarte vechi, care înseamnă, să zicem, să iei sau să dai mită sau să-ți folosești influența politică pentru a-i influența pe ceilalți oameni. Iar majoritatea românilor nu se văd pe ei înșiși ca fiind balcanici. Dacă te duci la Cluj sau la, să zicem, Brașov sau în partea de nord a Moldovei din Iași, ei nu spun că suntem balcanici. Dar cultura noastră politică vine din experiența noastră balcanică. Chiar dacă te duci la Iași, există un fel de experiență balcanică pentru că am trecut prin aceeași istorie politică, sistem politic, sistem otoman. Așa că este diferit. Este destul de enervant să vezi că oamenii folosesc acest tip de Balcani ca pe un lucru foarte rău, pentru că dacă te duci în Croația și întrebi: „Sunteți balcanici?”. Ei răspund: „Nu, Serbia este balcanică”. Dacă mergeți la Belgrad, veți întâlni oameni care spun: „Noi nu suntem balcanici, Sofia este balcanică”. Sau dacă mergeți la București, noi nu suntem balcanici. Deci, dacă întrebați, nimeni nu este balcanic în regiunea noastră, dar elitele noastre politice sunt obișnuite să trateze direct cu Bruxelles-ul, pentru că este o neîncredere istorică între noi.
Înainte eram dușmani. Una dintre cele mai traumatizante înfrângeri militare ale României a fost cea de la Turtucaia, în fața armatelor germane și bulgare, în Primul Război Mondial. Iar istoria noastră nu ne învață despre cooperarea noastră împotriva dușmanilor noștri comuni. Nu se vorbește despre cum voluntarii bulgari cu steagul Samarra au trecut prin România spre Giurgiu și Ploiești. Și o mulțime de bulgari din regiunea noastră s-au alăturat rândurilor lor și au luptat în pasul Shipka sau în alte locuri. Dacă mergeți în Bulgaria, din experiența mea, mulți bulgari nu știu despre sacrificiile pe care armata română le-a făcut în războiul de eliberare a Bulgariei. Bineînțeles, a fost și independența noastră, dar trebuie să fim foarte conștienți că România a făcut sacrificii pentru eliberarea poporului bulgar, pentru că poate dacă regele nostru lua o altă decizie, poate ne puteam obține independența fără să-i ajutăm pe bulgari.
Așa că acest tip de, să spunem, reprezentare a istoriei, doar a unor fapte istorice, nu ajută relațiile noastre, pentru că trebuie să țineți cont de faptul că în timpul Imperiului Otoman, mulți bulgari și-au găsit libertatea în Valahia, în pământurile românești. O mulțime de biserici bulgare au fost înzestrate cu proprietăți de boierimea românească. Și nu cred că vreo revoluție bulgară nu a avut un mic ajutor din partea românilor. Și o mulțime de elite culturale, economice și politice bulgare au apărut și au început să fie mai importante în orașele românești de-a lungul Dunării, pentru că România le-a dat libertate. Și dacă te duci astăzi în diferite părți ale României, vor spune că aceea este biserica bulgară, aceea este mahala bulgară. Și, de asemenea, multe dintre obiceiurile noastre provin din obiceiurile bulgărești. Noi avem un Paște al cailor în România. Este o chestie bulgărească. Avem multe glume cu gabroveni, cu referire la orașul Gabrovo.
Deci avem acest gen de lucruri pe care orice român de vârsta mea de 40 de ani le știe: filmele de la Studio cu Giuliano Gemma și alte filme mari. Noi nu aveam asta acasă, dar am preluat-o de la televiziunea bulgară. Așa că eu cred că avem mai multe puncte comune pe care să construim ceva decât să fim dușmani.
Elitele noastre politice nu sunt, să spunem, foarte bine pregătite în general, dacă ne uităm la modul în care se folosesc de propria noastră populație pentru propriile lor dorințe politice. Și cred că schimbarea de la Sofia, nu știu dacă va aduce ceva nou sau sânge nou sau îl va readuce la putere pe domnul Petkov
… Dar și în România avem multe lucruri rele. Dacă vorbiți cu unii oficiali despre Bulgaria, ei nu sunt foarte bine informați despre Bulgaria. Cred că ambele țări au mult, cum spuneți că au mult de lucru pentru această coborâre a unei mai bune cooperări.
Ce se poate spune despre cooperarea politică dintre Bulgaria și România?
Nu am vorbit prea mult despre cooperarea politică, pentru că nu avem. Avem doar cooperare politică la nivel european. Să spunem că un parlamentar european din România și un parlamentar european din Bulgaria vor vota împreună pentru ceva. Dar nu am cunoștință de o voință politică reală de a ne cunoaște mai bine unii pe alții. Am diferite exemple din comunitățile noastre din diaspora, unde oameni din România și Bulgaria lucrează împreună în Marea Britanie sau Belgia sau Franța sau Spania sau Italia, se întâlnesc și se apropie. O să vedeți o mulțime de videoclipuri pe TikTok despre prietenia româno-bulgară. Sunt foarte multe nunți între români și bulgari din diaspora. Și, de asemenea, putem vedea că mulți români sau bulgari în viitor se vor stabili în diferite țări, pentru că Bucureștiul este ca un bazin economic pentru regiunea Ruse și pentru partea de nord a Bulgariei. Dar și sistemul din turismul bulgăresc sau din agricultura bulgară îi va face pe unii români să vrea să investească bani în aceste domenii în Bulgaria. Și, de asemenea, pentru că Bulgaria și România sunt, cred eu, cele mai sărace țări din Uniunea Europeană, este logic să investim bani în ele. Ai unde să te dezvolți.
Așa că eu cred că depinde. Depinde de proiecte precum proiectul dumneavoastră Vladimir sau alte tipuri de acest lucru pentru a ne cunoaște mai bine unii pe alții. Nu cunosc mulți jurnaliști bulgari care să vorbească limba română și nu cunosc mulți jurnaliști români care să vorbească bulgară. Și cred că ar trebui să înceapă și ei un fel de excursie de presă pentru a prezenta Bulgaria, nu doar Nessebar sau Nisipurile de Aur, Albena și alte chestii, ci și alte părți ale Bulgariei. Pentru că aveți, mie mi-a plăcut foarte mult vinul din Târgoviștea bulgară, care este un vin foarte bun. Dacă spui că român asta, ești un trădător, pentru că, știi, românii sunt foarte mândri de vinurile lor, ca și cei din Moldova. Dar mie îmi place foarte mult un vin alb din regiunea Târgoviștei și acest gen și de lângă Ruse – vinăria Ruse, din nou, un vin foarte bun. Acest gen de lucruri mărunte puse împreună vor ajuta la apropierea țărilor noastre, nu a elitelor noastre politice.
Elitele noastre politice au avut șansa de a face acest lucru. Suntem împreună din 2004 în NATO. Am fost împreună în Uniunea Europeană din 2007, am fost împreună în Irak și Afganistan. Dar, în afara aspectelor militare, nu am auzit nimic despre o voință reală de cooperare în materie de securitate – cum ar fi să facem o brigadă militară comună, așa cum au între Germania și Franța. Ar fi, de asemenea, un lucru foarte bun să avem cărți de istorie comune, ca și între Germania și Franța. Trebuie să formăm un grup de istorici inteligenți și deschiși la minte din ambele părți. Și cred că am putea face o carte de istorie comună pentru, să zicem, pentru a încerca ceva de genul unui proiect, un proiect pilot, pentru că eu cred că și Bulgaria este privată de cunoștințele despre români.
Avem foarte mulți români care au origini etnice bulgare. Sunt bulgari care au fugit din Imperiul Otoman în secolul al XIX-lea sau al XVII-lea. În secolul al XVIII-lea. Unul dintre cei mai mari războinici ai noștri, Baba Novac, este de origine bulgară. Unii spun că e sârb, alții spun că e poate bulgar. Dar avem și probleme diferite între noi, cum ar fi problema minorității românești din Bulgaria sau chiar a minorității bulgare din România. Dar ăsta este un fel de subiect, acel subiect dureros care trebuie discutat. Dar acest lucru nu trebuie să afecteze dorința de a ne ajuta să ne bucurăm unii de alții, să spunem, să ne cunoaștem mai bine. Pentru că genul acesta de discuții doar în termeni naționaliști, nu sunt utile. Vedem ce s-a întâmplat în diferite părți ale Balcanilor. Vedeți ce se întâmplă în diferite părți ale lumii. Pentru că, chiar dacă am intrat în Uniunea Europeană cu acest handicap, problema noastră este minoritatea românească din Bulgaria sau problema minorității bulgare din România. Cred că putem găsi un teren comun pentru a rezolva această problemă. Dar aveți dreptate. Este un este că nu avem încredere unii în alții. Nu mă refer ca oameni, ci ca țări, nu avem încredere unii în alții. Și, din păcate, aceasta este o chestiune care nu este discutată de elitele politice. Îmi cer scuze, vorbesc prea mult.
Credeți că țările noastre se vor descurca mai bine sau este în interesul lor să fie vârfuri de lance în confruntarea dintre Occident și Rusia sau Est? Sau credeți că este mai bine dacă avem un fel de ambiguitate strategică, care este încă o formă de a fi occidentali, dar și o formă de a ne angaja poate în zone neoccidentale sau periferice din lume.
Acest lucru nu depinde de noi. Depinde de voința marilor puteri. Fie că vrem sau nu, ne aflăm în prima linie a oricărui tip de conflict din regiune. Să nu uităm situația refugiaților când Bulgaria era în prima linie, iar România în spatele Bulgariei. Să nu uităm că acum România se află în prima linie a situației migranților din Ucraina. Și Bulgaria este afectată de această chestiune. Asta nu depinde de voința noastră doar de una singură, de voința noastră politică. Depinde de modul în care se va realiza pacea în Ucraina. Depinde de cum se va vedea NATO în viitor și de cum va fi Uniunea Europeană peste câțiva ani. Pentru că, să nu uităm acest lucru, războiul din Ucraina a schimbat multe lucruri. Și, bineînțeles, România și Bulgaria trebuie să-și joace bine cărțile. Și cred că împreună am putea avea o șansă mai mare decât separat.
Dar, dacă mă întrebați pe mine, nu cred că acest tip de ambiguitate strategică, cum este ambiguitatea strategică a Turciei, poate fi jucată de România și Bulgaria, pentru că avem prea mult de pierdut dacă mizăm pe actorul greșit. Așa că această ambiguitate strategică poate în domeniul energetic va fi permisă poate, să spunem, Bulgariei, pentru că România are mai multe resurse. Dar nu cred că o ambiguitate politică, strategică, va fi permisă oricum de partenerii noștri din NATO sau din Uniunea Europeană. NATO nu pleacă nicăieri. Dacă cineva crede NATO se va retrage din această regiune după ce războiul ucrainean se va încheia, se înșeală. NATO este aici pentru a rămâne. Și poate cine știe, peste câțiva ani, vom începe să avansăm din nou spre Georgia, în Caucaz. Dar este o întrebare foarte bună. Nu cred că România sau Bulgaria sunt pregătite din punct de vedere politic să joace o astfel de carte și nu cred că este voința lor acolo. Nu cred că sunt forțe politice suficient de puternice în România. Eu zic că poate în Bulgaria există, dar nu cred că nu este o forță politică suficient de puternică pentru a juca acest tip de, să spunem, cum joacă Erdogan sau cum joacă Orban. Noi nu avem așa ceva. Nu avem niciun interes să facem asta. Avem alte priorități. Și cred că împreună ne putem găsi. O modalitate este de a găsi un mod comun de a supraviețui acestei turbulențe geopolitice.
Foto: Președintele Bulgariei, Rumen Radev, și omologul său român, Klaus Iohannis, la Palatul Cotroceni din București, în 2017 (sursa: Podul Prieteniei)
Citește în limba engleză!
Citește în limba bulgară!
Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici.
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
