Codru Vrabie: „Identitatea-punte” a bulgarilor este capabilă să aducă schimbări și transformări în regiune

Vladimir Mitev

Codru Vrabie este un activist civic, formator și consultant în domeniul bunei guvernări, transparenței, responsabilității și integrității în sectorul public. El a contribuit la numeroase măsuri de reformă în justiție și în administrația publică. Vrabie este licențiat în științe juridice și politice (România, Bulgaria, SUA) și are un master în științe administrative și afaceri europene (România, Olanda, Spania). A lucrat pentru diverse organizații ale societății civile din România din 1998. În 2010, Vrabie a început să lucreze cu programul „Lideri pentru justiție”, care a fost replicat în 2017 de Republica Moldova.

Vezi conținutul celei de-a patra părți a podcastului cu Codru Vrabie:

00:00 Având în vedere recenta transformare a rațiunii politice a Partidului Schimbarea Continuă (formarea guvernului și activitatea legislativă împreună cu liderii politici pe care obișnuia să-i atace drept corupți – Boiko Borisov și Delian Peevski), în ce măsură este posibilă schimbarea în Bulgaria prin intermediul politicii și al partidelor politice?

02:59 Tipul de coaliție între forțele progresiste și partidele care preferă status-quo-ul (oligarhii) a fost văzut și în cazul Republicii Moldova

06:39 Uniunea Salvați România nu a reușit în 2021, pentru că nu și-a calculat bine mișcările. Din punct de vedere politic, Schimbarea Continuă nu a avut altă opțiune. În cazul Partidului Continuăm Schimbarea, accesul la puterea de acțiune deliberată pare să fie asigurat.

10.45 Identitatea/aspectul de punte al elitelor bulgare

16.14 Care sunt meritele identității  bulgărești de punte? Cum ar putea fi caracterizată acțiunea deliberată a românilor și a moldovenilor?

Trecem acum la situația bulgară. Știi că, după căderea guvernului Borissov în 2021, a apărut un partid numit Continuăm Schimbarea și era un partid care promitea schimbarea cu nume foarte specifice față de status-quo. Adică, era împotriva lui Borisov, era împotriva lui Peevski, care este un om de afaceri influent din partidul etnicilor turci – Mișcarea pentru Drepturi și Libertăți. Și a fost, de asemenea, împotriva șefului procuraturii.

„Schimbarea” din Bulgaria s-a produs după ce Biden a ajuns la Casa Albă. Și, desigur, știu că există diferite influențe și poate că nu este atât de simplu, dar cred cumva că faptul că Biden a fost la Casa Albă, poate că a avut un rol pozitiv pentru ca acest partid să ajungă la putere. Cu toate acestea, știi bine că în ultima vreme acest partid s-a transformat și guvernează acum împreună cu Borisov. Și o mare parte din legislație este acceptată chiar și cu sprijinul lui Peevski, chiar cu semnătura lui și a partidului său, desigur. Deci, în acest sens, societatea bulgară nu mai are acum această contradicție între anticorupție și mafie, care exista înainte, pentru că, într-un fel, ele sunt împreună – dacă îmi permiteți un pic de umor negru cu etichete.

Acum, contradicția este între un guvern pro-Comisie Europeană și un președinte suveranist sau poate alte forțe care sunt, de asemenea, suveraniste. În acest fel, aș dori să încep cu o mică întrebare. Cazul Bulgariei, pe care poate îl cunoști, cu aceste schimbări și realinieri recente, nu arată că schimbarea în Bulgaria nu se produce sau nu se va produce prin politică sau prin partide? Că Bulgaria este un caz specific de societate periferică sau puțin mai estică, dar și parte a Occidentului, care are nevoie de o abordare mai complexă, mai specifică decât crearea unui partid, care se numește schimbare și preluarea puterii de către acest partid? Nu este suficient, cel puțin din punctul meu de vedere. Dar poate că ai propriile considerații.

Acesta este partidul Promyanata Prodalzhava?

Exact. Schimbarea continuă. Este partidul lui Kiril Petkov, Assen Vassilev.

Da. Cred că componenta cheie din numele partidului este că aceasta continuă. Și permiteți-mi să vă explic de ce cred asta. Acest tip de coaliție, ca să spunem așa, între forțele progresiste – Schimbarea Continuă și Bulgaria Democratică, aliate cu unul dintre vechile partide (GERB – Cetățeni pentru Dezvoltarea Europeană a Bulgariei), care preferă status quo-ul – am mai văzut asta înainte. Am văzut asta în cazul Moldovei. Când partidul Maiei Sandu s-a aliat cu Partidul Democrat al oligarhului Plahotniuc pentru a crea un guvern care să se opună președintelui Dodon, care se presupunea că ar fi un agent rus. Deci, mișcarea progresistă s-a alăturat oligarhilor pentru a contrabalansa „agentul rus”.

Ei au făcut câteva mici reforme înainte ca acel cabinet să se destrame, iar mai târziu partidul Maiei Sandu a venit la putere în totalitate, dându-i la o parte atât pe agentul rus, cât și pe oligarh. Și tot ce fac ei cu reforma este noua politică moldovenească.

Am văzut asta și în România acum vreo 15, aproape 20 de ani. Atunci societatea civilă (nu un partid politic!) a ajutat guvernul social-democrat al lui Adrian Năstase. A fost probabil cel mai corupt prim-ministru pe care l-a avut România vreodată. Iar societatea civilă de-atunci l-a ajutat să reușească pe calea aderării europene.

Așa că, uneori, este nevoie ca oamenii din centrul moderat să se alieze cu cei din cealaltă parte pentru a se asigura că orice schimbare pe care o dorești continuă. În aceeași ordine de idei, în România, în urmă cu doi-trei ani, schimbarea nu a avut succes, pentru că nu și-au planificat și calculat corect mișcările.

Nu sunt sigur că Kiril Petkov și ceilalți vor reuși în Bulgaria. Ceea ce încerc să spun este că, din punct de vedere politic, nu cred că au avut altă opțiune. Și le aplaud curajul de a lua această decizie. Și, spre deosebire de cazul românesc de acum trei ani, cred că au negociat foarte corect. Au învățat lecția românească și au negociat foarte corect accesul la puterea de decizie. Într-o astfel de situație, dacă Stelian Ion de atunci ar fi avut același aranjament politic (pe care îl are Bulgaria azi), ar fi putut să reușească cu acea anumită reformă despre care m-ai întrebat la început, dar nu a avut-o. Nu a reușit în niciun fel. Nici măcar nu a pornit vreo reformă. Așa că, întorcându-ne, de aceea spun că ingredientul cheie este ca procesul de reformă să continue, nu neapărat să se schimbe.

Este clar pentru mine că, pentru societatea bulgară, de-oligarhizarea este importantă și necesară. Cred că ritmul acestei reforme este important. Și cred că asigurarea succesului acestei reforme este, de asemenea, importantă, precum și asigurarea sustenabilității acestei reforme este importantă. Deocamdată, ceea ce face Continuăm Schimbarea, cred, este că asigură decizia de a face schimbarea și unele dintre resursele necesare pentru a se asigura că schimbarea va fi făcută. Și cred că vor continua să lucreze pentru a asigura durabilitatea, dar nu văd încă acest lucru. Acesta este poate un plan pentru viitor. Vom vedea cum vor negocia acest lucru. De exemplu, cred că este un semnal foarte, foarte important și pentru politica românească faptul că au negociat. Următorul prim-ministru bulgar va fi un fost comisar european care asigură legăturile cu Bruxelles-ul. Asta în România este imposibil de prezis. Din acest punct de vedere, se pare că în acest moment europenizarea este mai mult pe agenda guvernului bulgar, din cauza viitorului prim-ministru (actuala ministră de externe, Mariya Gabriel de la GERB, urmează să preia postul de prim-ministru după rotativa guvernamentală de anul viitor, când îl va înlocui pe actualul premier, Nikolai Denkov de la Continuăm Schimbarea). În ceea ce privește guvernul român – nu avem nicio idee despre ce se va întâmpla după alegerile din România de anul viitor.

Ne apropiem de problema “agenției” sau acțiunii deliberate, pe care am anunțat-o la început. Și pentru mine, este ceva ce mi-a luat mult timp să aflu. Și, bineînțeles, încă nu sunt complet sigur de asta, dar am senzația că bulgarii au cumva un aspect de acțiune-punte, sau cel puțin sunt elite, sau poate că părțile de succes din elitele lor au un aspect de punte. Și voi explica acum ce vreau să spun.

În primul rând, la nivel internațional, poate, știi, există câteva figuri de succes ale bulgarilor, cum ar fi Kristalina Georgieva la Banca Mondială și Irina Bokova, care este o fostă șefă a Unesco. Și cred că ambele au un aspect de punte, în sensul că, de exemplu, Kristalina Georgieva, a fost comisar european, a fost la Banca Mondială. Se consideră în general că are sprijinul Marii Britanii. Dar ea a avut și o perioadă în care a fost la Moscova în timpul anilor petrecuți la Banca Mondială, cu ceva timp în urmă.

Și, în același timp, Irina Bokova, atunci când a candidat pentru funcția de secretar general al ONU, care, știi, este o poziție de rang foarte înalt, se credea că avea sprijinul a patru dintre cei cinci membri ai Consiliului de Securitate. Așadar, aceștia erau SUA, Franța, Rusia și China, și doar Marea Britanie o susținea, de fapt, pe Kristalina Georgieva. Iar acesta este, din punctul meu de vedere, un aspect curios al bulgarilor. Prim-ministrul bulgar nu a putut face o alegere. A fost presat de diferite țări să susțină una sau alta. În cele din urmă, Bulgaria a avut doi candidați pentru funcția de secretar general al Națiunilor Unite. Și ambii au eșuat ca urmare a acestei dificultăți a bulgarilor de a face o alegere.

Dar, cu toate acestea, cred că ambele persoane, atât Irina Bokova, cât și Kristalina Georgieva, au fost candidați care, amândouă, reprezintă, cel puțin pentru mine, un aspect de punte și este un aspect de punte de succes. Ele sunt respectate. Nu am auzit nicio intrigă în legătură cu ele. Așa că, în orice caz, acesta este un aspect al politicii sau al elitelor bulgare, această idee de punte.

Iar celălalt lucru este că acum poate îi cunoști pe acești oameni, care au studiat și ei la Universitatea Americană din Bulgaria. Mă refer la Hristo Ivanov și Vassil Terziev. Hristo Ivanov este poate cel mai faimos reformator, ca politician cu eticheta de reformator al sistemului judiciar. Și este una dintre principalele figuri ale coaliției Bulgaria Democratică, care este în general considerată pro-occidentală. Dar pentru mine este curios că este acuzat în mod constant de unele persoane, inclusiv în cercurile sale, că familia sa ar avea niște origini comuniste sau socialiste. Și, de fapt, îmi amintesc un interviu cu mama sa în 2014 sau 2015, când aceasta a împărtășit unele părți din istoria familiei.

Iar ea era la acea vreme, dacă nu mă înșel, șefa unei organizații locale a Partidului Socialist din Sofia. Și pot să merg și mai departe cu povestea familiei. Este foarte interesantă.

Nimeni nu e perfect.

Nu, nu spun că este un defect. Adică, desigur, dintr-un anumit punct de vedere ar putea fi o vină. Dar eu spun că este exact aspectul de punte. Știți, această idee că ai ceva din modernitate sau din aspectul tehnocratic al politicii, dar ai și ceva din vremurile mai vechi. Și eu nu sunt un fan al lui Hristo Ivanov, nu-l promovez, dar eu văd acest aspect în rolurile politice, să zicem, sau în imagine. Și același lucru despre candidatul la funcția de primar al Sofiei. Și există această tendință acum în Bulgaria de a căuta oameni de afaceri de succes în sectorul IT sau oameni care au reușit prin forțele proprii, etc. Această legendă spune că capitalismul permite succesul oamenilor pricepuți, al oamenilor capabili, iar el este reprezentativ sau încearcă să joace rolul unei astfel de persoane de succes. Dar s-a aflat imediat după anunțarea candidaturii sale că provine dintr-o familie care a avut funcții de rang înalt în vechea securitate înainte de 1989.

Fac această lungă introducere pentru că am sentimentul că agenția sau acțiunea deliberată bulgară are ceva de-a face cu aspectul de punte de legătură. Și nu e vorba doar de vest sau de est. Ar putea fi diferiți poli, ar putea fi diferite maluri ale unui râu. Dar aspectul de punte apare cumva întotdeauna la suprafață. Și vreau să te întreb despre asta. În primul rând, dacă are noimă această teorie despre acțiunea deliberată ca punte de legătură  a bulgarilor, la ce este bună, să spunem, sau care ar putea fi meritele ei, nu numai în Bulgaria, ci și la nivel regional? Și în al doilea rând, dacă există legitimitate în această teorie a acțiunii de punte, cum arată  agenția sau acțiunea deliberată a românilor și a moldovenilor? Am impresia că te-ai gândit la acest lucru. Scuze dacă este prea provocator, dar poate că există o anumită esență și la români și la moldoveni.

Oh. Păi, vezi tu, eu privesc agenția sau acțiunea deliberată din perspectiva în care ea implică o serie de lucruri. Cred că implică, în primul rând, claritate în ceea ce privește rezultatul final. Apoi, implică claritate în ceea ce privește mijloacele și resursele. Apoi, capacitatea sau abilitatea de a aduce toate aceste resurse și de a le canaliza pentru a crea acel rezultat final.

Așadar, agenția sau acțiunea deliberată este un termen care reunește toate aceste atribute și este important să le păstrăm pe toate împreună. Cu această idee în minte, atunci când vorbim despre aspectul de punte, acesta se referă foarte mult la capacitatea unei persoane de a reuni toate resursele și aliații de care are nevoie un anumit proiect. Fie că obține aceste resurse sau aliați din legături de familie, din capacitatea de a asculta cealaltă parte, dintr-un fel de accident poate din viața lor. Chiar nu văd o mare diferență de unde vine, dacă bulgarii chiar au această capacitate de a aduna resurse și aliați pentru a atinge un obiectiv specific. Felicitări poporului bulgar sau politicienilor bulgari care au capacitatea de a face acest lucru.

În România nu sunt sigur că avem această capacitate, pentru că, în primul rând, ne lipsește capacitatea de a formula un obiectiv clar. Având în vedere că nu avem claritate cu privire la rezultatul final, este dificil să aducem resurse și să ne dezvoltăm propria capacitate de a pune aceste resurse la lucru într-o direcție bună. În România, ne cam lipsește capacitatea de a formula obiective clare. Pentru Moldova cred că este puțin diferit. Ceea ce se întâmplă acum în Republica Moldova în ceea ce privește aderarea la Uniunea Europeană îmi arată că acum au un obiectiv clar. Să vedem în ce măsură pot să adune toate resursele și aliații de care au nevoie, pentru că au acces la resurse, dar le este mai greu să aducă aliați și foarte rar în viață poți reuși doar pe cont propriu. Dar cred că acestea ar fi diferențele dintre agenție/acțiune deliberată în cele trei țări ale noastre, dacă are sens?

Foto:‌ (sursă:‌ Podul Prieteniei)

Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici.

About Author