Bucureşti pregăteşte o propunere de compromis împreună cu alte două ţări din grupul ”Prietenii Coeziunii”
Vladimir Mitev
Acest articol a fost publicat pe 9 martie 2020 pe site-ul bulgăresc ”Cuvânt”.
România este pe punctul de a joace un rol mai important în negocierile următoare legate de bugetul european. Explicaţia probabil rezidă în faptul că ţara geografic este în partea estică a UE, care o face rudă cu ţările din Grupul de la Vişegrad, are afinitate culturală cu ţările din Europa de Sud, relaţii excelente economice şi politice cu Germania şi Franţa, fiind şi gazda unor mari investiţii din ţările donore nete ale UE precum Austria, Olanda, Suedia şi Danemarca. La aceste legături culturale şi economice excelente trebuie adăugată şi europreşedinţia română excelentă, care în opinia experţilor români de politica externă a întărit imaginea ţării ca un broker onest.
De ce toate acestea sunt importante în discuţiile despre cadrul financiar multianual (2021-2027)? Cele 27 de ţări membre n-au reuşit să ajungă la o înţelegere cu privire la bugetul european, la primul lor summit pe anul 2020. În batalia europeană a tronurilor urmează luni de diplomaţie şi discuţii. Pe de o parte stau cei frugali (deja menţionații donori neţi ale UE precum Austria, Olanda, Suedia şi Danemarca). Ei doresc contribuţia ţărilor membre să fie redusa la 1% din PIB. La celălalt pol este aşa-numitul grup al Prietenilor Coeziunii – 17 ţări din părţile estice şi sudice ale UE, care se luptă pentru ”o Europă ambiţioasă” care îşi permite cheltuieli mai mari. Undeva la mijloc stau Franţa şi Germania, care aşteaptă să vadă cum se vor desfășura lucrurile. Parlamentul European doreşte o contribuţie de 1,3% din PIB pe ţară. Comisia Europeană propune 1,11% din PIB, iar Consiliul European 1,07% din PIB.
În acest context în ziua de 21 februarie 2020, când summit-ul european s-a încheiat, Prietenii Coeziunii s-au înţeles ca trei ţări să pregătească contrapropunerea la proiectul pentru bugetul european, prezentat de grupul celor frugali. Cele trei ţări care vor fi liderii celor mai săraci şi în mai mare nevoie de fonduri de coeziune sunt Italia, Portugalia şi România.
În cadrul summit-ului preşedintele român Klaus Iohannis a spus că nu trebuie să aibă loc reduceri ale fondurilor pentru ţări precum România în două domenii – fondurile de coeziune şi subvenţiile agricole. Acestea sunt aşa-numitele vechi domenii de finanţare. România la fel ca Bulgaria are infrastructură învechită şi se băzează pe fondurile europene pentru a se moderniza. În acelaşi timp donorii neţi ai UE doresc să fie finanţate sfere precum digitalizare şi schimbări climatice. În acest context Prietenii Coeziunii, care se conturează ca fiind periferia nucleului european, rezistă şi luptă pentru interesale lor.
Prietenii Coeziunii au avut deja câteva întâlniri şi au ieşit pe poziţia categorică susținând că UE este o şansă pentru dezvoltare şi nu doar o sursă de cheltuiali bugete, cum ţările bogate cred.
Asta este şi poziţia lui Iohannis care repeta la Bruxelles şi înainte de summit-ul european că luptă pentru o Europă ambiţioasă. În opinia lui dimensiunea generală a bugetului european trebuie stabilită la un nivel suficient de ridicat ca să permite realizarea scopurilor politice exprimate în cadrul Summit-ul de la Sibiu, care fac parte şi din ordinea de zi strategică a UE. El a apelat la o abordare echilibrată, care să pacifice interesele specifice a ţărilor membre şi cele ale UE în general şi care va permite realizarea scopurilor conform planurilor.
Klaus Iohannis a subliniat nevoia de politici de coeziune şi de politica comună agricolă, care în opinia lui au un rol cheie pentru dezvoltarea şi modernizarea întregii UE. El este convins că aceste două politici contribuie deopotrivă și în ambele domenii de finanţare: digitalizarea şi luptă împotriva schimbărilor climatice. Iohannis insistă că trebuie păstrat nivelul de cofinanţare din programul financiar actual şi că trebuie crescute fondurile pentru dezvoltare a regiunilor rurale.
Comportamentul lui Iohannis în plan internaţional, precum şi cel al forţei ghidante din ministerul extern – Bogdan Aurescu, vor trebui observate atent, pentru că România ar putea aduce contribuții echipei Prietenilor Coeziunii, în care se află şi Bulgaria. România se află în criza guvernamentală. Practic ea nu are un guvern cu prerogative depline. Rolul lui Iohannis în aceste condiţi creşte. Dar el are şi avantajul că pentru al şaselea an merge la summit-urile UE şi este unul dintre liderii cu experienţa din uniune. Premierul bulgar Boiko Borisov a luat parte la aceste întâlniri de mai mult timp, dar spre deosbire de anglofonul şi germanofonul Iohannis, Borisov nu stăpâneşte limbi străine. Aşa că preşedintele român are şanse pentru o flexibitate mai mare în negocierile bilaterale şi multilaterale.
Este devreme pentru a aprecia ce contrapropunere vor pregăti Italia, Portugalila şi România ca să ajung la un compromis. Comentariile din mediile româneşti sunt puţine. În măsură în care ele există, ele subliniază faptul că întrebarea serioasă este nu ce sumă va fi alocată Bucureştiului, ci ce va face guvernul cu ea. Jurnalista din RFI Mihaela Gherghişan spune că subvenţiile directe pentru fermierii români ar trebui să crească cu 0,4%, cum CE prevede. Dar România niciodată n-a avut un plan agricol naţional de dezvoltare. Iar asta este condiţia pentru obţinerea banilor după 2021, aminteşte Gherghişan. De asemenea, când vine vorba de fonduri pentru transfer de la cărbune la resurse energetice verzi, România nu are un plan de restructurare ecologică. Cu alte cuvinte România ar trebui să se gândească nu atât de mult la rezolvarea problemelor europene, cât ar trebui să-şi rezolve propria temă.
Rolul lui Iohannis însă este să răspundă înterbărilor strategice şi să fie figura europeană a ţări sale, reprezentând-o în relaţiile internaţionale. și nici decum să supravegheze sau să facă o muncă birocratică grea. Iată de ce fiind instituţie de stat, acesta probabil va face ceea ce se dorește de la el – să coordoneze pregătirea şi atingerea unei decizii de compromis pentru bugetul european.
Probabil unul dintre motivele pentru lipsa de reacţie şi comentarii în România despre bugetul european este complexitatea tehnică a discuţiilor. Câţi jurnalişti din partea noastră a UE cunosc noţiuni precum ”instrument bugetar de competiţie şi convergenţă”, ”instrument pentru convergenţă şi reformă” şi ”Fond pentru tranziţie justă”? Dezbaterea despre bugetul european curge în paralel cu definirea eurozonei ca fiind o comunitate cu propriile sale mecanisme financiare. Mare parte din ”prietenii coeziunii” fac parte din eurozonă, în timp ce România pare aleasă ca să existe şi un stâlp din grupul care reprezintă membrele din afară eurozonei.
Bulgarii şi românii ar putea câştiga, dacă măcar ar exista cineva care ar putea explica în cuvinte accesibile ce înseamnă instrumentele financiare, pe care se bazează ”prietenii coeziunii” ca sa primească greutate şi resursele financiare necesare pentru dezvoltarea lor. Fără o cunoaştere mai profundă pe fondul discuţiilor, ambele ţări vor rămâne izolate şi se vor autodescalifica de la participare la negocieri. În ceea ce privește bugetul european, diplomaţia română îşi asumă un rol mai activ. Rămâne de văzut în ce măsură coordonarea între ”Prietenii Coeziunii” din interiorul eurozonei şi din afara acesteia va duce la conturarea unei propuneri de compromis câţigătoare pentru bugetul european. Chiar și asumarea unui asemenea rol de către Bucureşti este un semn de autodeterminare şi ambiţie europeană.
Citeşte în limba engleză!
Citeşte în limba bulgară!
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
