Cum a ajuns România de la „flotila NATO în Marea Neagră” la „o prostie”

Care sunt ecourile de la ”eșecul la Sofia” în comunitatea expertă română în sfera de relații internaționale? Saitul Gândul adună opiniile unor dintre cei mai respectați analizatori la vecini de nord și explică cum idea pentru flota de NATO în Marea Neagră e evoluat. 

Andrei Luca Popescu

Acest articol a fost publicat la 17 iunie 2016 pe saitul Gândul. Este republicat cu permisul mediei românește. Subtitlul e al blogului ”Podul prieteniei”. Există scurtări și mici editări textului. 

În ianuarie 2016, Ministerul Apărării Naţionale anunţa că printre priorităţile sale strategice se numără obiectivul cu număr de cod K-22: o iniţiativă pentru constituirea unei „Grupări navale NATO în Marea Neagră, denumită generic Flotila Aliată în Marea Neagră / „Black Sea Flotilla””. Proaspăt descins de la ambasada României la Londra în guvernul de tehnocraţi de la Bucureşti, ministrul Mihnea Motoc a început în martie negocierile tehnice cu bulgarii pe acest subiect, iar iniţiativa a fost discutată şi cu turcii.

E drept, nici Mihnea Motoc şi de altfel niciun alt oficial român nu i-au spus vreodată în public „flotă”. Poate pentru că suna prea agresiv. S-au folosit cuvinte mai multe şi mai moi. Dar proiectul a fost negociat luni de zile cu Sofia şi cu Ankara şi a fost încurajat de partenerul strategic al României, SUA, care a ajuns chiar să îşi minimalizeze forţa de descurajare în Marea Neagră în raport cu Rusia, arătând că proiectul naval regional româno-bulgaro-turc ar fi mult mai eficient, evitând totodată şi restricţiile impuse de Tratatul de la Montreux, care nu permite unei nave militare a unui stat fără ieşire la Marea Neagră să staţioneze mai mult de 21 de zile aici.

Cu trei săptămâni înainte de summitul NATO de la Varşovia, unde acest proiect urmează să fie susţinut în faţa Alianţei, România pare însă că face un pas înapoi, după ce la Sofia liderii politici au negat vehement că susţin o astfel de iniţiativă care să contravină Rusiei. La Bucureşti, joi, preşedintele Klaus Iohannis a pus punctul pe i într-o manieră tranşantă ieşită din comun pentru domnia sa: „Nu creează nimeni o flotă NATO, asta este o prostie”.Este vorba doar despre exerciţii navale comune, a explicat preşedintele României.

Exerciţii navale comune care se desfăşoară de altfel de câţiva ani sub egida NATO, în Marea Neagră, şi la care participă SUA, dar şi Bulgaria sau Turcia şi alţi aliaţi. Apare deci întrebarea legitimă: care este proiectul regional al României? Unde a murit pe drum obiectivul K-22?

Surse din Ministerul Apărării Naţionale au explicat pentru gândul că totul a fost în regulă în ziua vizitei lui Klaus Iohannis la Sofia, cei doi preşedinţi având declaraţii din care nu a reieşit nicio neînţelegere. Apoi, ceva s-a întâmplat: „Nu ştim ce. Dar bine nu a dat”. În rest, sursele din MApN susţin varianta de la nivel înalt, că nu a fost vorba niciodată de o „flotă” permanentă NATO la Marea Neagră, ci de exerciţii navale comune pe principiu rotaţional, aşa cum se întâmplă cu forţele aeriene sau terestre ale NATO în România.

Care este proiectul naval al României la NATO? „E o ceaţă totală”

„E ceaţă totală, nu este o chestiune doar de comunicare, cred că şi în capul decidenţilor este o ceaţă şi nici ei nu ştiu ce vor. S-ar putea să nu fie niciun plan şi sunt îngrozit de această perspectivă. De fapt, au aruncat pe piaţă ideea cu flota, lumea a prins-o, sună bine. Era anunţat oficial? Păi nu auziţi că nu e oficial? Că de fapt nu e? Aşa crezusem noi, dar ni s-a spus că nu e nimic. Şi mi-e teamă că nu e chiar nimic. Asta e tragedia, că de fapt nu există niciun plan pentru Varşovia. Nu există nicio flotă, există nişteexerciţii comune, probabil cum făceau balticii în anii ’90 între ei. Ele există şi acum, deci de-aia zic, se pare că de fapt nu există nimic, totul a fost în mintea noastră, o mare amăgeală”, comentează pentru gândul analistul de politică externă Armand Goşu.

Oficialii români au vorbit mereu despre o prezenţă navală înaintată a NATO în Marea Neagră, nu au spus niciodată flotă sau flotilă, în ciuda documentului oficial al Guvernului României, care anunţa aşa ceva ca prioritate strategică. Totuşi, prezenţa navală a NATO în Marea Neagră există persistent de doi ani, de când Rusia a anexat Crimeea, iar exerciţiile comune asigură deja o prezenţă cvasi-permanentă a navelor americane şi ale altor aliaţi în Marea Neagră, cu efect de descurajare a Rusiei.

„Uitaţi-vă în declaraţiile lui Mihnea Motoc, omul a spus cu subiect şi predicat. Este absolut clar că au cerut flotă la Marea Neagră şi este clar că există o anumită reticenţă aici, nu numai a Bulgariei. NATO ar fi dispus să-şi întărească flancul de nord şi să accepte o flexibilitate la Marea Neagră. Acum, noi nu am făcut decât să oferim un argument în plus pentru asta. Dar dacă ştii că există o astfel de fisură, caută măcar din comunicare să nu o arăţi.Aşa ceva este o lipsă de profesionalism să ieşi şi să zici – stai puţin, că sunteţi voi proşti şi nu aţi înţeles. Prezenţa avansată la Marea Neagră nu înseamnă exerciţii. Să nu ne luăm unii pe alţii de idioţi”, explică fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu, pentru gândul.

„Pe plan extern e o catastrofă. Nu e o problemă că preşedintele nu înţelege nişte cuvinte, ci că de data asta am asistat şi am dezbătut un proiect care nu există. Iar acum preşedintele ne-a zis că nu există nimic”, susţine şi Armand Goşu.

Totuşi, Armand Goşu consideră că România are un plan pentru summitul de la Varşovia, pe care însă nu vrea să îl devoaleze public, subiectul „flotei” din Marea Neagră fiind agitat mai ales pentru ochii Rusiei. Mai ales că, spune Goşu, este greu de crezut că România a crezut că în 5 luni poate reuşi să susţină cu succes un proiect de o asemenea importanţă, în timp ce ţările baltice sau Polonia au muncit din greu încă din 2014 pentru a obţine măsurile militare de reasigurare de la SUA şi NATO.

„România, la Varşovia, cu siguranţă are ceva, dar nu e public, sunt nişte subiecte negociate, nu îmi închipui că ne ducem acolo chiar cu nimic. Ce s-a aruncat public cu flotila este falsul proiect, cel adevărat probabil este secret. Altfel nu se poate ca România, o ţară atât de mare, plasată în vecinătatea Ucrainei să nu propună nimic şi n-aibă pe masă nimic la NATO. E exclus să nu aibă ceva, altfel te descalifici, pierzi şi bruma de respect pe care o aveai. Asta a fost pentru marele public, nu poţi să lansezi un proiect cu 5 luni înainte. Nici un stat normal la cap, cu o practică diplomatică, nu vine cu un proiect aşa”, consideră Armand Goşu.

Eşec diplomatic sau proastă comunicare în public, alimentată de Bulgaria?

În aceste condiţii, în care public la Bucureşti s-a menţinut ideea că România munceşte pentru un proiect al unei grupări/flotile/cadru de lucru naval regional al NATO la Marea Neagră, iar la Sofia ideea a fost respinsă tranşant de preşedintele şi de premierul bulgar, care au spus că nu poate fi vorba de aşa ceva, ci doar cel mult de exerciţii comune la Marea Neagră, doar pentru ca şi Klaus Iohannis să repete acelaşi lucru la Bucureşti, s-a creat ideea unei rupturi. Fostul preşedinte Traian Băsescu l-a acuzat pe Klaus Iohannis de un „eşec jenant”.

Ideea este susţinută şi de fostul şef al diplomaţiei Cristian Diaconescu, care consideră că decidenţii români nu au ştiut să îşi calculeze bine mişcările sau cel puţin aceasta a fost impresia lăsată în public.

„Discutăm de o politică de stat NATO numit România, cel mai mare din flancul Estic, care se presupune că atunci când se angajează într-un proiect de securitate atât de sensibil, are în vedere absolut toate elementele de context regional şi intern. Ei trebuia să ştie de la Bucureşti, instituţional, exact pe ce şi pe câţi paşi se pot angaja în legătură cu Bulgaria. Poveştile cu exerciţii sunt un subterfugiu inutil. Tema este clară, pe flancul estic se exercită o ameninţare serioasă dinspre Est, este o chestiune general cunoscută. Se aşteaptă ca la Varşovia să se ia decizii pentru contracararea sau descurajarea acestei ameninţări. Astăzi, când discutăm, pe flancul nordic – Polonia, ţările baltice, măsurile sunt luate, acolo s-a lucrat coerent. Pe flancul sudic, vedem că ţările nu reuşesc să închege un proiect regional, şi aceasta a fost aşteptarea – România, Bulgaria şi Turcia”, arată Cristian Diaconescu, pentrugândul.

Fostul ministru de Externe estimează că la summitul NATO se va lua o decizie „cu dublă viteză”, adică într-un fel pentru flancul nord-estic, într-altul pentru cel sud-estic.

„Nu e vorba de un război, de forţă de foc, ci de o poziţionare, arătând Federaţiei Ruse faptul că dacă se gândeşte la un atac asupra unui stat din flanc, atunci atacă NATO. Dacă NATO are o abordare diferită în nord faţă de sud, este o problemă. Acum, am deschis şi noi o fereastră de oportunitate, noi şi bulgarii. Poveştile cât de interesaţi sunt bulgarii de aşa ceva, astea sunt chestiuni pe care le discutăm noi publicul sau în presă. Instituţiile trebuie să ştie exact cât şi până unde se duc. Când îl trimiţi pe preşedinte, deci ultima instanţă, dincolo de el nu mai există nimic, indiferent cum îl cheamă, şi ai în vedere o soluţie, ei bine acea soluţie trebuie să se aplice. Aveai posibilitatea să faci ceva sectorial, la nivel de stat major, de comandamente navale. Sau constatăm şi mergem la Bruxelles şi spunem – noi nu ne putem înţelege cu ăştia, poate aveţi voi resursa necesară să-i determinaţi să facă ceva. Varianta care a ieşit este cea mai proastă”, arată Diaconescu.

Pe de altă parte, fostul consilier prezidenţial Iulian Fota consideră că impresia rupturii a fost creată mai ales din partea Bulgariei, nu din partea României, iar ideea că românii s-au dus la Sofia cu proiectul unei flote, care a fost respins, nu ar sta în picioare.

„Aici e o joacă a bulgarilor între ei. Din câte ştiu, ce au propus românii bulgarilor şi turcilor este un cadru de cooperare navală, pe problemele militare din Marea Neagră. Din ce văd eu la bulgari, acolo e o fractură între premier şi preşedinte. Preşedintele a fost foarte tranşant în ultima perioadă, în timp ce Borisov are un spaţiu mai limitat de manevră, pentru că are o majoritate firavă şi depinde de partidele mai pro-ruse. Nu le iau partea alor noştri, pentru că nici eu nu înţeleg exact ce vor ei la summit. Dar bulgarii au zis-o clar şi într-o conferinţă la Bucureşti: Rusia nu este percepută ca o ameninţare în Bulgaria”, explică Iulian Fota pentru gândul.

Cronologia unei „flote” moarte în faşă

– ianuarie 2016: MApN anunţă pe siteul Guvernului Românieipriorităţile strategice pe anul 2016. Printre ele se numără „Lansarea iniţiativei pentru constituirea unei Grupări navale NATO în Marea Neagră, denumită generic Flotila Aliată în Marea Neagră / Black Sea Flotilla”, obiectiv strategic cu număr de cod K-22, fără costuri ataşate şi cu termen de execuţie februarie 2016-octombrie 2016.

– februarie 2016: Ambasadorul SUA la Bucureşti, Hans Klemm, arăta că Rusia investeşte masiv în dezvoltarea capabilităţilor sale militare de la Marea Neagră şi va domina militar această regiune până în 2020, în ciuda eforturilor actuale ale SUA şi ale NATO de a menţine permanent în Marea Neagră o forţă navală rotaţională. În acest context, oficialul american a considerat că greul pentru contracararea acestei ameninţări va sta pe umerii României, Bulgariei şi Turciei, cele trei aliate NATO de la Marea Neagră, care vor trebui să îşi întărească capabilităţile navale. Prezenţa americană în zonă „nu va atinge un nivel care să poata rivaliza cu prezenţa navală rusă”, în ciuda eforturilor anunţate de SUA pentru 2017, legate de cvadruplarea bugetului pentru Iniţiativa Europeană de Reasigurare, mai explica Hans Klemm.

– martie 2016: o delegaţie de experţi MApN condusă de Mihnea Motoc merge la Sofia, unde încep negocierile tehnice pe acest subiect, discuţii fiind angajate şi cu Turcia. Se vorbeşte despre o „capacitate de apărare comună” în Marea Neagră, sub egida NATO.

– aprilie 2016: Ministrul Apărării, Mihnea Motoc, vorbeşte într-un interviu pentru Hotnews despre iniţiativa României la Marea Neagră, fără să spună exact despre ce este vorba:

„Este o iniţiativă în derulare, care se referă la componenta maritimă, la dimensiunea maritimă a concepţiei moderne de apărare pe care o propune NATO pentru flancul estic, respectiv este vorba de o prezenţă aliată avansată care să fie rotaţională, deci cvasipermanentă, nu neapărat permanentă, cu caracter multinaţional şi cu posibilitatea de a primi întăririle corespunzătoare în volum suficient şi cu grad de disponibilitate necesar pentru îndeplinirea misiunilor”.

De asemenea, într-un interviu pentru Agerpres, Motoc vorbeşte tot despre un cadru de organizare a exerciţiilor: „Principala chestiune la care ne gândim este de a valorifica capabilităţile navale existente la nivelul aliaţilor riverani, de a valorifica experienţa acumulată într-un program de exerciţii şi pregătire navală foarte intens în ultima perioadă, de la anexarea ilegală a Crimeei şi până acum, şi de a transpune toate aceste elemente într-un cadru mai sistematic de pregătire şi de exerciţii efectuate în comun. Este vorba de un cadru generat, în primul rând, cum este şi firesc, de aliaţii de la Marea Neagră, un cadru, însă, care este deschis şi, de fapt, care contează foarte mult şi pe participarea acelor aliaţi neriverani care sunt deja prezenţi, vizite de nave, participare la exerciţii la Marea Neagră. Statele Unite, Marea Britanie, Franţa au făcut asemenea contribuţii. E un cadru care e deschis şi participării riveranilor care sunt parteneri ai NATO”.

– mai 2016: La Deveselu, este declarat tehnic operaţional şi oficial funcţional sistemul de apărare antirachetă SUA-NATO. Prim-ministrul Dacian Cioloş vorbeşte, alături de Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, despre proiect: „A fost iniţiativa României şi am fost foarte activi în a construi această prezenţă a NATO în Marea Neagră. Suntem conştienţi că, pentru ca această structură să existe, este necesară şi implicarea altor parteneri ai României. Avem discuţii avansate cu vecinii bulgari şi cu prietenii turci pentru a construi împreună această prezenţă. O dată ce această prezenţă prin exerciţii este construită, sperăm să avem şi participarea altor aliaţi la aceste exerciţii în Marea Neagră. Intenţia noastră este de a prezenta acest proiect la summitul de la Varşovia.

– iunie 2016: După evenimentele de la 15 și 16 iunia la Sofia, președintele român Klaus Iohannis declară în orașul Marten, județul Ruse, 16 iunie 2016: “Această iniţiativă pe care am prezentat-o, şi am prezentat-o atât preşedintelui, cât şi prim-ministrului (Bulgariei -n.r.), este o iniţiativă care ţinteşte o colaborare, practic, în zona exerciţiilor comune şi a training-ului a forţelor navale româneşti, bulgare şi turceşti. Aceasta este aşa-numita iniţiativă navală, deci se referă la forţele navale, se referă la exerciţiu şi training comun. Noi credem că această iniţiativă, în final, trebuie să se găsească sub umbrela NATO, fiindcă toate trei ţările riverane, România, Bulgaria şi Turcia sunt aliaţi în NATO. Unde a apărut, probabil, o înţelegere greşită, este conceptul de flotă NATO. Nu creează nimeni o flotă NATO, asta este o prostie. NATO nu poate şi nu doreşte să întreţină o flotă proprie în Marea Neagră.”

Sursă: Gândul

Citește și în limba bulgară!