Creşterea economică: imposibilă, inutilă şi dăunătoare

Lumea este deja plină şi nu mai este loc pentru o creştere economică accelerată. Ceea ce îi lipseşte Bulgariei, nu este mai mult PIB, ci o gândire proprie în ce priveşte temele globale, afirmă în rezumat Dimitar Săbev, în timpul prezentării Raportului Aniversar al Clubului de la Roma, la conferinţa organizată de Fundaţia Freidrich Ebert la Sofia

Dimităr Săbev

Acest articol a fost publicat orginar pe 24 februarie 2019 pe blogul bulgăresc Bodil şi este preluat aici cu acordul mediei. 

Este o mare onoare să iau cuvântul după discursul profesorului von Weizsäcker, preşedintele de onoare al Clubului de la Roma şi om de ştiinţă, ale cărui lucrări le-am studiat încă ca student. Activitatea Clubului de la Roma are un statut legendar în cercurile academice din Bulgaria, precum şi în întreaga lume. Acum voi încerca să prezint contextul bulgăresc al acestui atât de important subiectul: oare este posibil – şi dacă da, oare este raţional, să fie urmărită o creştere economică neîncetată pe un pământ cu resurse limitate.

Dacă aş putea rezuma punctul de vedere răspăndit în Bugaria, ar suna aşa: da, planeta are o capacitate limitată de a ne susţine şi producţia şi consumul excesiv sunt dăunătoare, dar asta nu este valabil pentru noi. Bulgaria încă mai este o ţară săracă şi economia ei nu trebuie să se autolimiteze din considerente planetare. Graniţele creşterii sunt ceva valabil pentru Nord-Vestul bogat, dar hai că noi mai întâi să acumulăm bogaţie prin strategii de dezvoltare prin care să-i ajungem din urmă pe societăţile bogate, iar apoi să limităm economia noastră.

Acest punct de vedere este pe cât de greşit, pe atât şi dăunător pentru posibilităţile ţării noastre. La început voi arăta cele trei mari defecte a creşterii economice bulgare. Ei spun că creşterea PIB-ului nu este o soluţie pentru aproape niciuneia dintre problemele noastre naţionale.

Unu, creşterea PIB-ului din ultimii ani în Bulgaria este însoţit de o creştere mare a creditelor. În ultimii 4 ani, creşterea creditelor bancare reprezintă jumătate din creşterea PIB-ului (50,5 pentru perioadă Q1 2015 – Q3 2018). Pe grafică de jos se vede clar că după 2017 creşterea creditelor depăşeşte creşterea PIB-ului. Asta înseamnă că populaţia pierde libertatea economică şi cetăţenească. Ea cade într-o spirală bine cunoscută: muncă grea pentru deservirea creditelor luate pentru a cumpăra bunuri, care servesc ca o consolare a personalităţii, presată de munca istovitoare.

Poate că al doilea defect al creşterii bulgare este şi mai dănuător: această creştere se desfâşoară într-o societate remarcabil de inegală, cea mai inegală din UE cu Gini index peste 40 de puncte. Cred că această grafică încă nu a fost arătată în Bulgaria: în 2017 (la care se referă ultimele date disponibile ale Eurostat-ului), 6% dintre cei mai bogaţi bulgari, au încasat mai multe venituri decât jumătatea celor mai săraci.

Într-o societate atât de inegală creşterea PIB-ului nu va rezolva problemele sărăciei şi ale excluderii sociale, ci pur şi sumplu îi va face pe cei bogaţi şi mai bogaţi. Aşa ajungem la cel de al treilea defect al creşterii bulgare: el se realizează în câteva zone industriale – aşa-numitele insule ale creşterii, mai ales în capitală, unde se realizează 40% din PIB.

Investiţiile în infrastructura publică se direcţionează către aceste zone în dezavantajul celorlalte zone ale ţării. Pare că se îndeplineşte parabola biblică – ”celui care are i se va da”. În acelaşi timp pentru şase judeţe din Bulgaria cu o populaţie de 900 000 de persoane, PIB-ul din 2016 este mai mic decât cel din 2007, când ţara a intrat în UE.

Putem oare considera, că dacă depăşim aceste defecte ale creşterii economice bulgăreşti, putem continuă să ajungem din urmă nivelul Europei de Vest? În ultima instanţă, vinovată este nu creşterea PIB-ului, ci unele specifici naţionale. Dar oare este într-adevăr aşa?

Aici ajungem la momentul cel mai important – cele două zone ale bogaţiei. În prima zona creşterea economică salvează vieți umane. În zona a două el fără îndoială aduce beneficii, dar ele sunt semnificativ mai mici – observăm o scădere a utilităţii de limită a PIB-ului. Există ţări unde 100 de dolari mai mult sau mai puţin determină dacă omul va trăi 30 sau 60 de ani: dacă îşi va căuta fericirea sau dacă va duce o luptă disperată pentru existenţă. În alte ţări această sumă este nota de plată pentru cină într-un restaurant nu prea scump.

De mult timp este stabilit că după un nivel anume bogaţia îşi pierde o mare parte din importanţa sa. Unul dintre cele mai inspirătoare lucruri este că în prezent Bulgaria se află într-un astfel de punct de cotitură. Conform indicatorului PIB pe locuitor după paritatea puterii de cumpărare de peste 20 000 de dolari, ţara este deja suficient de bogată pentru a putea avea grijă pe termen lund pentru bunăstarea neeconomică a cetăţenilor săi.

Limita de 20 000 de dolari PIB/locuitor anual nu este arbitrară, ci este stabilită ştiinţific de diferiţi autori. Peste ea funcţii sociale cheie precum calitatea sănătăţii, educaţiei, protecţiei sociale, nu depind atât de mult de mărimea bogaţiei, ci de instituţiile şi structura socială.

De fapt încă în 2005 Donella Meadows a arătat în ediţia renovată a ”Limitele creşterii” că nivelul PIB-ului din Europa de Est este în anumit sens o cumpănă. Acesta a fost şi unul dintre motivele mele personale să cercetez problema aparent inutilă a limitelor creşterii într-o ţară cu venituri mai reduse precum Bulgaria.

Unii ar spune: cei 20 000 de dolari, sunt calculaţi după paritatea puterii de cumpărare, dar în realitate suma este sub 10 000 de dolari: hai mai întâi să devenim de două ori mai bogaţi, iar apoi vom proteja natura, vom înfăptui egalitate, etc.

Eu propun aici un alt punct de vedere. Conform datelor lui Global Footprint Index în 2014 Bulgaria avea un echilibru ecologic pozitiv, adică biocapacitatea ei pe locuitor a fost mai mare decât amprenta ecologică. Ceva mai mult, Bulgaria este una dintre puţinele ţări europene, care se pot lauda cu asta.

Harta a amprentei ecologice a ţărilor din lume

Adică, ceva în modelul economic bulgăresc permite o solicitare mai modestă a naturii – ceva, care lipseşte în ţările, ale căror PIB astăzi ne străduim nesăbuit să ajungem din urmă, plătind un preţ foarte mare.

Unele studii internaţionale din ultimii ani arată puterea legăturilor sociale în Bulgaria. Anume socializarea este ceea ce permitea societăţii bulgare să facă faţă vieţii ani de zile, în pofida nivelului comparativ redus al veniturilor. În Bulgaria există instutuţii şi cunoştinţa ecologică tradiţională, care ar putea fi de interes pentru cercetătorii occidentali ai post-creşterii.

Aşa ajung la cele trei puncte, cu care aş dori să închei discursul meu. Toate trei necesită o discuţie naţională mai largă.

Unu, trebuie să se ştie de toţii, că creşterea PIB-ului nu este cheia către fericire. Şi în momentul de faţă Bulgaria ”săracă” este mai bogată decât cele mai fericite ţări din lume. Bulgarii au un index al mulţumirii de viaţa de 4,2 puncte, iar PIB pe locuitor de peste 20 000 de dolari (conform parităţii puterii de cumărare). În Tailanda ultimul indicator are valoare de 16 000 de dolari, iar în Costa Rica – 15 500 de dolari, iar indexul mulţumirii de viaţa este respectiv 6,3 şi 7,3 puncte.

Un studiu recent din decembrie 2018 a arătat lucrurile, care dăunează fericirii naţionale din Bulgaria. Ele sunt simtul că ţara este condusă prost, calitatea proastă a vieţii din oraşele mici şi abuzurile împotriva naturii. În loc de a cauta creştere PIB-ului cu fiecare politica naţională, ar trebuie acordată atenţie acestor zone problematice.

Doi, modelul socio-economic bulgăresc ascunde elemente, care astăzi sunt supuse erodării, dar vor deveni mai valoroase în condiţiile unei lumi depline – sărbătorii ciclilce, gospodarii agricole familiale, tabuuri tradiţionale, reţele pentru ajutor reciproc, sisteme de barter. Cu cât mai mulţi dintre ei vor fi păstrate, atât mai mare ar fi bogaţia reală a Bulgariei.

Trei, este necesar să ne decolonizăm minţile. Mişcarea modernă pentru descreştere din Europa de Vest a repetat de multe ori acest slogan, dar Occidentul continuă să se privească ca pe o metropolie intelectuală. În acelaşi timp bulgarii se simt ca o periferie intelectuală, care împortă gândire. Bulgaria are o poziţie unică în termeni de natură şi geografie din Europa. Folosind modelele intelectuale înalte precum cele ale Clubului de la Roma, ea ar trebui să creeze o gândire proprie în problema cea mai dură a modernităţii: cum se pun frâie acestui monstru nesaţios, care trage societatea tot înainte – acolo, unde poate că există o prăpastie.

Citeşte în limba engleză!

Citeşte în limba bulgară!