Nu sufăr după Liviu Dragnea. Mă doare că întreaga politică este redusă la instigare, scrie analista Maria Cernat
Maria Cernat
Acest articol a fost publicat pe 28 mai 2019 pe secţia românească a site-ului Baricada.
Știți gluma aceea că dacă ura împotriva lui Dragnea ar fi convertită în energie electrică ar ajunge umanității cel puțin pentru următorul secol? Dacă n-o știți, v-o spun eu, pentru că a fost valabilă și în 2014, doar că atunci era Ponta de serviciu. Ei bine, Liviu Dragnea pare că a reușit să provoace mai mult resentiment decât toată cohorta de condamnați din piețele publice de-a lungul timpului care au pierit în uralele mulțimii furibunde. Dacă previziunile obscurantiștilor de rit nou privind ”energiile negative” s-ar fi îndeplinit, acest om ar fi trecut demult la cele sfinte. România are acest obicei de a-și detesta până la desființare liderii care, dacă nu sfârșesc împușcați de-a binelea, vor fi măcar cazați la pușcărie. Iar PSD deține un trist record în acest sens. Mai întâi Adrian Năstase, iar acum Liviu Dragnea sfârșesc încarcerați după aventuri în fruntea partidului.
Curios lucru, din tabăra adversă prea puțini politicieni au sfârșit atât de prost. Sunt mulți care afirmă că o pereche de cătușe nu i-ar sta deloc prost nici lui Traian Băsescu și cu atât mai puțin Elenei Udrea. Să fim optimiști: poate e doar o chestiune de timp!
Liviu Dragnea și programul său de autosabotare
Nu sufăr după Liviu Dragnea. În doi ani de mandat în fruntea PSD a reușit să se lovească singur și fără milă în părțile sensibile cu trofeul victoriei din 2016 ducând partidul de la 40% la un rușinos 20% deși avea toate datele să câștige, nu să piardă atât de clar. Programul său de autosabotare a cuprins teribilele ordonanțe care au aruncat în iarna lui 2016 lumea în panică. Am ieșit atunci în stradă cu o disperare de care nu pot să nu mă amuz acum. Părea că fix în clipa aia se vor deschide toate porțile iadului și ale închisorilor și cohortele de infractori vor năvăli peste noi. Imaginea era poate exagerată, dar exact asta părea că face Liviu Dragnea. Și de această etichetă n-a mai scăpat până în ziua de azi și nici nu cred că vreun manual de istorie îl va consemna altfel. A fost greșeala fatală care l-a costat atât de mult și în care s-a adâncit cu o formidabilă obstinație autodistructivă. Și-a îndepărtat partidul, a ajuns să aducă în fruntea țării cei mai fideli, dar și cei incompetenți, oameni, a continuat lupta cu ordonanțele, a înlăturat-o pe zeița dreptății, Laura Codruța Kovesi, de la DNA, a gazat protestatarii din diaspora – alt simbol puternic al românilor. Catastrofal. Îmbătat de putere, Liviu Dragnea a subestimat grav opoziția și mulțimea tăcută care stătea pașnică precum Ferdinand la umbra copacului.
Tăvălugul nu a mai putut fi oprit. Scenariul din 2014 s-a repetat. Scriam cu acea ocazie că votul a fost fructul oprit din care opozanții lui Ponta s-au hrănit cu nesaț. Ce s-a întâmplat cu votul din diaspora este atât de halucinant încât pare aproape o sabotare intenționată a consulatelor care au ținut oamenii la ușă ca să întărâte populația. Este incredibil că după lecția din 2014 PSD a fost atât de stupid încât a putut să repete același scenariu perdant.
Cetățenii au răbufnit furioși la urne într-un spectacol care seamănă foarte puțin cu o democrație rațională
De ce cred că e o zi tristă, totuși, pentru democrație? S-o recunoaștem: cetățenii simt că n-au loc la masa puterii și își văd de viața lor. Există foarte puține momente în care simt că pot schimba ceva. Prin urmare, alegerile se bazează aproape exclusiv pe emoții. M-am amuzat adesea să citesc o abordare sociologică a dezideratelor filosofiei politice în perspectiva lui Bernard Berelson. Metodic și meticulos, Berelson ia toate idealurile cetățenești democratice și le analizează pas cu pas.
Voi face cam același lucru. Așadar, de ce avem nevoie pentru un vot informat? În primul rând de lectura platformelor program. Or, așa cum arată sociologul nostru, oamenii nu citesc mai deloc aceste programe politice și se mulțumesc cu variante digerate de clipuri electorale și, mai nou, am spune, postări pe Facebook, meme-uri inspirate și înjurături bine plasate.
Apoi, campaniile nu se desfășoară pentru a convinge oamenii informați. Aceștia din urmă au argumente, țin la ele și nu e eficient să-i convingi. Mai mult, cetățenii ar trebui să citească docili și plini de responsabilitate despre funcționarea instituțiilor europene, despre familiile politice, despre istoria Uniunii Europene. Deja cam mult chiar și pentru middle-class-ul nostru urban și cu pretenții.
Ignorați pe parcursul perioadelor dintre alegeri, cetățenii se aruncă în vâltoare luptei electorale doar dacă sunt dominați de o emoție puternică. Teama de Vadim Tudor a scos oamenii la vot. Ura față de Ponta a scos oamenii la vot. În fine, ura față de Dragnea, a scos oamenii la vot. Facebook, această rețea care funcționează pe bază de emoții și, în special pe bază de indignare, a fost vehiculul ideal de concentrare a urii față de liderul PSD. Alături de el au fost demonizați și votanții lui, ajungându-se la violențe de stradă între oameni care, să fim serioși, după această vrie nebunească, se vor găsi la fel de debusolați în fața tabelului cu cheltuielile la întreținere!
Ura lor, câștigul nostru!
Nu e o victorie a democrației. E o răbufnire de ură și exasperare pe de o parte justificată, pe de altă mult speculată și amplificată de PNL și Alianța 2010 USR-PLUS.
Dacă ne uităm în programele lor de guvernare vom vedea, în cazul PNL, un neoliberalism turbat care nici în țările care l-au propus nu mai există în această formă. Iar USR dorește privatizare, privatizare pe pâine. Afacerile și privatizarea sunt soluțiile salvatoare ale acestei uniuni care ar face bine să-și schimbe numele în ”Uniunea Privatizați România”. Noroc că avem un plus de fascism în platforma PLUS care-o spune răspicat: până acum ne-au condus oamenii răi. Acum vom veni noi, adică oamenii buni. Valeriu Nicolae, un mare star al dreptei românești, și-a desfășurat întreaga campanie pe aceste considerente: zi de zi, înfiera pe Facebook în postări care adunau sute și chiar mii de aprecieri, un lider politic adversar, ridicând statui propriilor colegi. Personalizare totală a politicii: uită-te la ticăloșii ăia și uite ce grozavi suntem noi! Să nu uităm însă: polarizare plus personalizare egal populism! Energiile libidinale ale mulțimii furibunde centrate către liderii noștri și ura către opoziție. Pur și simplu! De la un reprezentant al etniei rome m-aș fi așteptat la mai mult, pentru că este exact mecanismul prin care rasismul funcționează. Noi versus ei. Noi, cei buni, versus ei, cei răi!
Vot cu ură, viitor pe măsură!
Nimic din modul în care s-a desfășurat campania, la instigarea la vot ca armă de răzbunare nu aduce cu o democrație. Și acest lucru prevestește un viitor sumbru. Ajunși în prim planul politicii, aceste forțe de dreapta care, iată, dacă ar fi să-l credem pe Cristian Tudor Popescu, au înfipt țărușul fatalmente în inima comunismului, au două variante:
-
Să înțeleagă cauzele sistemice ale corupției și ale sărăciei și să propună abordări nuanțate și complexe pentru o societate sărăcită și disperată;
-
Să găsească un nou dușman, o nouă fantomă care împiedică forțele binelui să se manifeste la capacitatea lor maximă;
După cum stau lucrurile, varianta a doua este cea mai previzibilă. Deja Traian Băsescu făcea apel la stoparea acestor politici, țineți-vă bine, ”criminale” de creștere a pensiilor și salariilor, fără investiții în infrastructură. Apoi, ministrul turismului – iată, de la social democrați – spunea că voucherele pentru vacanță nu sunt stimulente pentru turismul local ci, iarăși, tineți-vă bine, ajutoare sociale pentru profesori. Politica urii și a instigării va continua și se va tăia în carne vie. Pentru că am avut până niște boiernași locali care au aruncat firimituri flămânzilor. Dar asta s-a terminat. A venit spuma managerială, grozavii CEO! Adică vechilii!
Citeşte în limba bulgară!
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
