Într-un interviu pentru organizația daneză ,,Democraţie în Europa’’, Vladimir Mitev povestește despre prețul social al capitalismului bulgăresc
La 12 ianuarie 2022, fondatorul blogului Podul Prieteniei, Vladimir Mitev, a participat la un eveniment online al organizației daneze ,,Democraţie în Europa’’, care se ocupă cu educația politică. El a fost rugat să acorde în prealabil un interviu despre situația și problemele sociale din Bulgaria. Transcrierea interviului sunt publicate mai jos.
Zlatko Jovanovic: Sunt foarte bucuros că astăzi, pentru evenimentul nostru online din Danemarca, care va avea loc la 12 ianuarie 2022, noi, cei din ONG-ul danez care lucrează pentru Democrația în Europa, avem posibilitatea de a vă invita pe dumneavoastră, Vladimir Mitev din Bulgaria, să acordați un scurt interviu despre unele probleme sociale din țara dumneavoastră. Așadar, bine ați venit și vă mulțumim că sunteți alături de noi!
Vladimir Mitev: Vă mulțumim pentru invitație.
Da, așa că voi trece la întrebările pe care le-am pregătit. Așadar, vreau să vă rog să ne spuneți foarte pe scurt câte ceva despre orașul dumneavoastră, locul de unde v-ați alăturat nouă – Ruse, un oraș situat pe malul sudic al Dunării, la granița cu România. Puteți să ne spuneți câteva cuvinte despre orașul dumneavoastră? Doar câteva lucruri despre el, despre care credeți că ar trebui să fie importante pentru telespectatorii noștri să le știe.
Ruse este un oraș care a fost înființat în primul secol după Hristos, deci are multă istorie. A avut suișuri și coborâșuri, iar în cea mai recentă perioadă legată de înființarea statului bulgar modern, a fost unul dintre orașele importante din Bulgaria. În prezent, este al cincilea ca mărime, cu o populație de aproximativ 140.000 de persoane. Are anumite investiții străine. Are o universitate. Un aeroport pentru zboruri civile este pe cale de a fi deschis. Și mai sunt multe lucruri de spus. Dar este și un oraș cultural, și poate că publicul cunoaște persoana lui Elias Canetti, care este laureat al premiului Nobel pentru literatură, care este născut la Ruse și întotdeauna s-a referit la originile sale din orașul Ruse.
Vă mulțumesc foarte mult pentru această strălucită și scurtă introducere. Și acum, așa cum am convenit, voi avea câteva întrebări despre nivelul de trai în orașul dumneavoastră și, de asemenea, în Bulgaria. Ne puteți spune câte ceva despre nivelul de trai? Cum ar fi, de exemplu, care este salariul mediu în Bulgaria și care este situația oamenilor după ce ies la pensie? Care sunt pensiile lor și cum se compară această situație cu salariile și pensiile cu costul vieții? Există o sărăcie generalizată în țară sau este ceva care nu este atât de comun?
Bulgaria este cunoscută de ani de zile pentru faptul că a rămas în urmă la indicatorii sociali, fiind unul dintre cei mai săraci membri în acest sens. Pentru a-mi face o anumită idee, trebuie să spun că salariul mediu în Bulgaria este de peste 750 de euro. Totuși, acest lucru se datorează faptului că există unele sectoare ale economiei care primesc salarii mari, dar, de fapt, inegalitatea veniturilor este prea mare. Bulgaria este țara cu cel mai mare coeficient Gini din UE.
De fapt, dacă luăm salariul median, care este salariul oamenilor de mijloc, să zicem în Bulgaria, ultima dată când a fost calculat în 2018, salariul mediu era cu 50% mai mare decât cel median iubit. De asemenea, important este că în 2019, din ultimele date de care am cunoștință, 90 la sută din veniturile din Bulgaria erau sub 900 de euro. Deci acestea sunt câteva semne că unii oameni pot trăi într-adevăr foarte bine în Bulgaria, dar un număr mare de oameni se luptă și poate am putea discuta mai departe despre problemele lor.
În ceea ce privește pensionarii, este important de spus că se fac eforturi pentru a crește pensiile, dar, de fapt, jumătate dintre pensionari – ceea ce înseamnă aproximativ un milion de persoane – primesc pensia minimă, care, din câte știu, de la începutul acestui an, a crescut la o sumă egală cu 185 de euro pe lună. Și pentru a pune în context, pragul sărăciei în Bulgaria este de 205 euro la începutul acestui an. Deci, de fapt, aceste persoane se află oficial sub pragul sărăciei. Am spus că se fac eforturi pentru creșterea pensiilor. Și, de fapt, există, de asemenea, inegalitate în ceea ce privește pensiile. Astfel, unele persoane pot primi o pensie de până la 750 de euro, iar pensia medie este, de fapt, puțin sub 300 de euro.
După cum vă puteți imagina, există probleme în acest moment, în special în ceea ce privește prețurile la energie, având în vedere că suntem în plină iarnă și există o categorie de persoane numite „persoane sărace în termeni energetici”. Aceștia sunt oameni care se luptă să se încălzească în apartamentele sau casele lor, iar numărul acestor persoane este calculat undeva la o treime din populație, poate chiar un pic mai mult.
Acesta este un număr foarte mare și, în acest fel, ați răspuns deja parțial la următoarea întrebare, care este legată de faptul că există o clasă inferioară mare în țară, iar clasa de mijloc nu este de fapt atât de mare. Menționând acest lucru despre faptul că oamenii nu sunt capabili să plătească consumul de energie, prețurile sunt foarte mari în comparație cu ceea ce câștigă. De asemenea, cred că este interesant pentru noi să cunoaștem un pic despre problema proprietății apartamentelor.
Care este situația în ceea ce privește proprietatea apartamentelor? De cele mai multe ori, oamenii sunt proprietarii locuințelor în care locuiesc? Sau este ceva ce închiriază? Și cum se compară această situație cu cea a salariilor? Și poate și în continuarea acestui aspect? Puteți să ne spuneți, de asemenea, câte ceva despre oamenii care locuiesc în mediul rural și despre proprietatea asupra terenurilor? Cum este distribuția în țară, în special în comparație cu situația de dinainte, din perioada comunistă? Cine sunt cei care au obținut terenurile după procesele de privatizare?
Vă mulțumesc că ați făcut referire la perioada socialistă, pentru că este importantă ca punct de referință pentru a pune lucrurile în context. În timpul socialismului exista, după cum știu telespectatorii noștri, o planificare de stat a economiei și un control de stat asupra multor lucruri care se avea loc. Dar, de fapt, asta a permis și planificarea diverselor proiecte industriale. Și, de fapt, oamenii puteau să trăiască și în orașe mici sau în orășele sau sate mici. Aveau ce să facă acolo. Și, de asemenea, problema locuințelor a fost destul de mult rezolvată.
De fapt, datorită acestei moșteniri a socialismului, dacă cineva se uită la statisticile Eurostat, ar putea vedea că poate un număr semnificativ dintre oameni par să fie proprietari de apartamente. Cu toate acestea, acest lucru este puțin distorsionat, în sensul că, dacă oamenii locuiesc în propriile apartamente, nu înseamnă că ei sunt proprietari. De fapt, de multe ori, tinerii locuiesc în locuințele părinților lor și este dificil să cumperi un apartament nou dacă nu ai veniturile clasei de mijloc. Este vorba de a intra în datorii. Și, din punctul meu de vedere, aceasta este o problemă uriașă pentru Bulgaria, pentru că în vremurile noi (am spus că a existat planificare și socialism, a existat dezvoltare în diverse locuri din Bulgaria), dar în vremurile noi, o mare parte din dezvoltarea țării în sensul muncii a fost distrusă. Industria a fost distrusă. Iar dacă un tânăr vrea să ajungă cineva sau să facă ceva semnificativ, trebuie să se mute în orașe mai mari, în special la Sofia. Acest lucru duce în sine la probleme cu locuințele. Chiriile în Sofia sunt foarte mari. Și asta creează probleme economice. Oamenii nu sunt atât de independenți din punct de vedere economic, iar a avea o familie proprie este dificil. Este deosebit de dificil să ai copii. Sunt costisitori, să spunem.
Așadar, acestea sunt probleme uriașe, care în mare măsură, în acest moment, sunt lăsate în seama piețelor. Pur și simplu, acei oameni care au bani pot rezolva aceste probleme. Sunt oameni care au, să zicem, șase apartamente, 10 apartamente și le dau în chirie și au o avere. Dar numărul de oameni care nu au această acumulare de capital de dinainte sau nu au contacte bune în Sofia, sunt într-un fel exploatați prin faptul că sunt în mod constant sub chirie, este mult mai mare.
Deci, ca să încheiem subiectul cu locuințele, după cum știm, există o mișcare pentru locuințe în Europa, care a avut chiar un succes uriaș, recent, în Germania. Bulgaria este renumită pentru dificultățile pe care le întâmpină mișcările de bază. Oamenii pur și simplu nu au avut timp, energie sau dorința de a organiza anumite organizații, anumite grupuri de presiune, etc. Așadar, locuințele sunt o problemă importantă, dar nu avem un membru în organizația europeană a mișcărilor pentru locuințe. Părerea mea este că această problemă va deveni din ce în ce mai mare. Sper că am putea poate lua exemple din alte țări, chiar dacă nu de la vecinii noștri. De exemplu, în România. Există o mișcare locativă puternică acolo.
În ceea ce privește proprietatea asupra terenurilor, da, este şi asta o problemă. Mulți oameni și-au recuperat terenurile după așa-numita restituire. În socialism, terenurile au fost comasate în anumite cooperative controlate de stat.
După revenirea la capitalism, în anii ’90, a existat acest slogan ca pământul să fie restituit proprietarilor inițiali sau moștenitorilor lor, așa că oamenii și-au recuperat pământul. Dar, în cele din urmă, mulți dintre ei, în aceste tranziții dificile, obișnuiau să își vândă activele funciare și să obțină niște bani pentru ca ai lor copii să studieze în străinătate, să își cumpere un apartament în marele oraș. Astfel, ca urmare a acestui proces, combinat și cu faptul că mulți oameni au părăsit satele, astfel încât satele se află într-o criză puternică în Bulgaria, un număr foarte limitat de persoane deține o mare parte din terenul arabil. Aceasta este o adevărată industrie, pentru că, după cum știm, Uniunea Europeană oferă subvenții acelor persoane care cultivă anumite culturi, iar acei oameni care au o mulțime de terenuri, respectiv devin foarte bogați. Cu toate acestea, având în vedere că este vorba de o producție industrială de culturi – cereale sau floarea-soarelui -, pur și simplu nu este nevoie de muncitori atât de mult la sate. Practic, capitalismul duce la moartea satelor, dacă îmi permiteți să spun așa. Și aceasta este o altă problemă. Dacă cineva din guvernul nostru sau din rândul elitelor este conștient de această problemă, cred că trebuie găsite niște soluții.
Excelent, vă mulțumesc foarte mult pentru interviu și, așa cum am convenit, vom trece acum la câteva întrebări din partea publicului. Și vă mulțumim mult pentru că ați făcut acest lucru.
Sunt deschis pentru întrebări.
Foto: Inegalitatea veniturilor este ilustrată de existenţa unor asemenea maşine pe străzile bulgăreşti (sursă: Pixabay, CC0)
Citeşte în limba engleză!
Citeşte în limba bulgară!
Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter.
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
