Îngrijorări pentru viitorul României după alegerile prezidențiale: incertitudine financiară și instabilitate politică

Vladimir Mitev, Mediapool, 11 mai 2025

La sfârșitul săptămânii de după primul tur al alegerilor prezidențiale, au început să apară semne, venite din tabăra primarului general al Bucureștiului, Nicușor Dan, susținut de sectorul ONG și de reprezentanți ai sectorului IT, că situația este disperată. Însuși Nicușor Dan a publicat un sondaj de opinie comandat de el, care arăta un rezultat în turul doi de 54,8%-45,2% în favoarea lui George Simion.

În primul tur, Dan a câștigat la nivel județean doar Bucureștiul și Cluj – ale căror centre sunt cele două orașe cu cea mai dezvoltată cultură urbană din România. Cel care a rămas pe locul al treilea în cursă, Crin Antonescu, reprezentant al coaliției de guvernare formată din Partidul Social Democrat, Partidul Național Liberal și Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, a câștigat doar câteva județe cu populație maghiară mai numeroasă. Restul județelor – peste 30 – l-au avut ca lider în primul tur pe candidatul Alianței pentru Unirea Românilor (AUR), George Simion.

Acum, Nicușor Dan, candidat independent, cu sprijinul partidelor extraparlamentare în primul tur și cu cel al Uniunii Salvați România și al Partidului Național Liberal în turul doi al alegerilor prezidențiale, nu face înconjurul țării și nici al străinătății și nu vine cu mesaje specifice pentru a atrage de partea sa locuitorii din regiuni sau diaspora. În același timp, George Simion se poate lăuda cu numeroase întâlniri pe teren în România și cu românii din străinătate în ultimele luni. El este câștigătorul clar în rândul românilor din diaspora, în special în Europa de Vest, dar și în general, diaspora devenind un factor din ce în ce mai important în alegerile din România.

Astfel, în preajma turului al doilea din 18 mai, așteptarea tensionată a susținătorilor lui Nicușor Dan se transformă fie în mobilizarea de a vorbi și convinge oamenilor în jur că Dan e soluția corectă pentru România, fie în scenarii apocaliptice pentru viitor, fie în agresiuni verbale la adresa alegătorilor lui George Simion, care sunt jigniți în mediul online pentru că sunt ”proști” sau pentru că sunt ”gunoaie”. George Simion însași era violent verbal – chiar cu priivre la reprezentanții instituțiilor care gestionează procesul electoral, în timpul înainte de primul tur al alegerilor prezidențiale – de exemplu când Călin Georgescu a fost descalificat. Dar acum, fiind în frunte în toate sondajele, el nu mai simte deficitul de putere, pe care îl demonstra în momentele sale de agresivitate înainte. 

Speranța taberei lui Nicușor Dan este că poate mobiliza oameni care nu au votat în primul tur și, în schimb, votanții lui George Simion își pierd motivația, dintr-un motiv sau altul, de a-l vota în turul doi. Dar oamenii lui Simion par să se ralieze în spatele candidatului lor, care a dat periodic semne că se bucură de sprijinul candidatului descalificat, Călin Georgescu.

Poziționarea Partidului Social Democrat pare să fie crucială pentru rezultatul alegerilor prezidențiale. Acesta a fost în mod tradițional o entitate politică complexă, cu politicieni și alegători pro-europeni, precum și suveraniști. Victor Negrescu, vicepreședinte al Parlamentului European și europarlamentar din partea social-democraților români, și Victoria Stoicu, vicepreședinte demisionar pentru relația cu societatea civilă, au făcut deja apel la partid să îl susțină pe Nicușor Dan. Între timp, fostul prim-ministru Victor Ponta – în prezent exclus din partid – a obținut 13,04% în primul tur și s-a poziționat drept candidatul suveranist în rândul alegătorilor social-democrați.

Cu toate acestea, Partidul Social Democrat însuși refuză să ia partea cuiva. Într-un interviu acordat blogului româno-bugar Podul Prieteniei, fostul ministru de finanțe al Partidului Social Democrat în timpul guvernelor Victor Ponta și Liviu Dragnea, Eugen Teodorovici, a declarat fără menajamente că gravele probleme macroeconomice ale României, legate de creșterea deficitului bugetar și de dificultatea refinanțării datoriei publice, trebuie rezolvate de politicieni cu experiență și expertiză. Prin urmare, potrivit lui Teodorovici, nu contează cine va fi președinte. Ceea ce contează este cine va forma guvernul, deoarece acesta va realiza politicile necesare.

Teodorovici lasă impresia că Partidul Social Democrat va susține candidatul la prezidențiale care își dă seama că nu trebuie să creeze probleme elitelor politice cu experiență și expertiză, nu va interveni pe lângă ele și va sta liniștit și împăcat în Palatul Cotroceni, în timp ce lupii bătrâni își fac treaba. El îl menționează și pe Victor Ponta ca fiind un candidat potrivit pentru funcția de prim-ministru. Cu toate acestea, pentru mulți români, Ponta este întruchiparea exact a ceea ce românii urăsc la politicienii lor – corupție, clientelism, aroganță, tupeu. Mai mult, nici Simion, nici Nicușor Dan nu au în gând să-l desemneze pe Victor Ponta ca viitor premier. 

Rezultatele primului tur arată că fețele vechi sunt cele care sunt respinse de alegători, care mizează fie pe tehno-populismul lui Nicușor Dan, fie pe populismul conservator al lui George Simion. Există o nemulțumire vizibilă față de cele două mari partide ale tranziției – PSD și PNL, față de stabilocrația lor, față de corupția lor, față de lipsa de reforme și lipsa de interes pentru oamenii rămași în afara rețelelor lor. Votând pentru Nicușor Dan sau pentru George Simion, alegătorul român pedepsește „sistemul”, în ciuda faptului că toți candidații au legăturile lor cu acesta.

Despre candidații pe scurt

Nicușor Dan a primit sprijinul Uniunii Salvați România, al Partidului Național Liberal și al Uniunii Maghiarilor din România, iar acest lucru îl apropie de poziția unui politician mainstream, după ce a intrat în politică ca activist civic, odată cu candidatura sa la primăria Bucureștiului în 2012. Unii dintre românii cu care am vorbit explică faptul că unele dintre cele mai integre întreprinderi din România – din sectorul IT, de exemplu – îl susțin. Sectorul ONG-urilor, care este destul de puternic în România, îl sprijină, de asemenea, ca și candidat. Sprijinul Partidului Național Liberal ar putea însemna, de asemenea, că investitorii occidentali din țară, inclusiv angajații acestora – de exemplu din industria auto – și-ar putea da votul pentru Nicușor Dan.

Acesta se poziționează pentru continuarea sprijinului acordat Ucrainei și pentru apropierea de Triunghiul de la Weimar (Polonia, Germania, Franța), un grup de țări aflate în prezent în centrul procesului decizional al UE. Dan este, de asemenea, în favoarea unei lupte reînnoite și mai active împotriva corupției, de exemplu în domeniile în care spune că apar mafii – cum ar fi în opinia lui sectorul construcțiilor.

George Simion mizează pe resentimentul românilor față de vechile partide, care vizează indirect cele două țări aflate în centrul UE – Franța și Germania – și direct politicienii români văzuți ca reprezentanții lor. În același timp, partidul lui Simion este membru al familiei politice a conservatorilor și reformiștilor europeni, în care premierul italian Giorgia Meloni (o legătură caldă între forțele conducătoare din Parlamentul European și Comisia Europeană, pe de o parte și Donald Trump pe de altă parte) și suveraniștii polonezi (care îl descriu pe Simion în mass-media lor ca fiind ”unul dintre cei mai pro-polonezi politicieni din Europa”) sunt puternici. O victorie a lui George Simion la alegerile prezidențiale ar putea sa-l transforme intr-un politician cu vizibilitate ca suveranist la nivel european, pentru că l-ar face șef de stat.

Baza economică a suveranismului românesc

Simion se află în prezent pe creasta unui val de nemulțumire. Dar nu este clar în ce măsură tendința sa politică are o bază economică în România. Dacă lipsește dinamismul economic și interesul material ca alegătorii să fie în permanență de partea lui Simion, emoția lor se poate diminua sau poate fi direcționată în altă parte. Iar sprijinul mai multor dintre bisericile protestante (dar nu toți dintre ele – episocopul bisericii evanghelice a îndemnat la sprijin pentru Nicușor Dan) sau al unor părți ale Bisericii Ortodoxe ar putea să nu fie suficient, în cazul în care oamenii își simt amenințate veniturile și interesele lor economice din cauza deciziilor dificile pe care se așteaptă să le ia viitorul guvern (mai multe despre problemele macroeconomice ale României mai jos).

Potrivit Băncii Naționale a României, la data de 31 decembrie 2023, Germania este cel mai mare investitor străin în economia românească, menținându-și poziția din perioada anterioară. Clasamentul țărilor investitoare finale este continuat de Austria (11,7% din totalul investițiilor străine), Franța (11,0%), Statele Unite (7,0%), Olanda (5,8%) și Italia (5,4%), fiecare dintre aceste țări raportând un sold al investițiilor directe străine de peste 5 miliarde euro. În România s-a înregistrat o creștere recentă a investițiilor americane, dar, spre deosebire de Polonia și Ungaria, unde investițiile americane sunt mult mai numeroase, economia românească nu are o sursă atât de mare de dinamism economic în afara Europei de Vest.

Există opinia că singurele investiții suveraniste americane pe care România le poate atrage sunt în afaceri de tip extractiv – de exemplu, în extracția resurselor naturale. Suveraniștii resimt faptul că OMV Petrom extrage resurse naturale în România, dar petrolul său este procesat într-o rafinărie din Ploiești, în timp ce dacă o companie americană ar începe să extragă petrol în locul OMV Petrom în România, acesta ar fi cel mai probabil transportat la rafinării din alte părți ale lumii.

Georgescu – despre care Simion susține în prezent că va încerca să-l reabiliteze în politica românească – declarase că va deschide toate minele din România dacă va ajunge la putere. Probabil că această promisiune a lui Georgescu nu este realistă, nu numai din cauza reglementărilor și documentelor adoptate pentru o tranziție justă către o economie verde, dar și pentru că ar fi nevoie de investiții semnificative în tehnologie. Dar Georgescu și tendința sa politică sunt aproape de tipul de interese naționale și internaționale care exploatează resursele naturale și nu sunt atât de preocupați de dezvoltarea unei economii verzi sau IT (Într-un rol anterior, în urmă cu zece ani și mai mult, Giurgescu a fost un „globalist” și un susținător al dezvoltării durabile, dar acum se poziționează aproape de extrema dreaptă din România, care sprijină proiecte de exploatare a aurului, cum ar fi Roșia Montană, care a provocat nemulțumirea ecologiștilor și apoi a naționaliștilor în urmă cu 12 ani și mai mult).

Simion însuși promite reindustrializarea, astfel încât să existe dezvoltare nu numai în marile orașe, ci și în locurile mai mici și mai sățioase. Potrivit uneia dintre declarațiile de referință ale fostului ministru de externe, ambasador în Statele Unite și secretar general adjunct al NATO, Mircea Geoană, 10-12 aglomerări urbane generează 80% din PIB-ul României. Dincolo de ele este ceva apropiat de un deșert economic. 

George Simion, însă, nu a explicat clar de unde vor veni fondurile și investițiile pentru reindustrializare, cine o va face și cum. Chiar și în timpul lui Liviu Dragnea, când Eugen Teodorovici era ministru de finanțe, guvernul suveranist de atunci a dus o politică de promovare a stimulentelor pro-industrie și de maturizare a obstacolelor în calea investițiilor non-industriale considerate speculative. Dar chiar și atunci, și chiar și acum, reindustrializarea României s-a făcut în primul rând prin investiții străine acolo unde resursele – forță de muncă, universități, piețe/consumatori și autostrăzi – există deja. Astfel, problema subdezvoltării unor regiuni vaste din România persistă.

Locuitorii zonelor rurale și ai orașelor mici din România sunt, de departe, cel mai mare electorat al lui Simion. Această populație reprezintă peste 50 % din populația totală a țării. Ea este, de asemenea, sursa unui număr mare de lucrători români în străinatate care detestă sistemul de partide din cauza privilegiilor pe care acesta le oferă rețelelor lor, în timp ce acești lucrători străini fuseseră forțați să-și părăsească casele și să lucreze în condiții precare și ca europeni de mâna a doua în Europa de Vest.

George Simion ține cont de atitudinea alegătorilor săi, care sunt în mare parte muncitori, și are, de asemenea, unele mesaje și promisiuni care sună social (suveraniștii polonezi ai partidului Legea și Dreptate aveau o orientare socială similară atunci când au guvernat). Doar că partidul său are și retorică libertariană în program, ceea ce probabil îl apropie de linia lui Trump, Musk și Milei. Simion este, de asemenea, prieten cu angajatorii…

Temerile – colaps financiar și instabilitate politică

Peste toate discuțiile pro și contra unuia sau altuia dintre candidați, cântărește teama românilor de colaps economic și austeritate. Deficitul bugetar al României a fost anul trecut de 9,3% din PIB. Datoria externă națională a României a crescut semnificativ sub guvernarea vechilor partide, supuse președintelui Klaus Iohannis. În același timp, după primul tur, leul românesc s-a depreciat de la 4,98 lei pentru un euro la 5,12 lei pentru un euro în câteva zile.

De vină pentru această prăbușire și pentru problemele macroeconomice ale țării sunt partidele proeuropene care au guvernat până acum, care au făcut gesturi populiste față de diverse categorii de cetățeni în anul super-electoral 2024 (când România a avut toate alegerile posibile). Dar prețul politic pentru nepăsarea lor, care a dus și la cea mai mare inflație în UE din 2024, va fi plătit de politicienii în care românii au încredere de acum înainte și care vor trebui să introducă austeritate și să lovească în bunăstarea alegătorilor, generând la rândul lor nemulțumire.

Probabil că este semnificativ și faptul că în România se vorbește că politica lor este bulgarizată – în sensul că intră într-o perioadă de instabilitate. În Bulgaria, am avut stabilocrația Borisov până în 2020-2021, urmată de ani de contestări reciproce și schimbări de guvern, acum interimar, acum politic, dar cu sprijinul unor partide și tendințe care sunt în general în conflict.

Există nu doar ipoteza unei confruntării continue și polarizării între taberele din România, ci și opinia că în perioada imediat următoare „toată lumea va fi la putere și toată lumea va fi în opoziție” – ceva familiar în politica contemporană bulgară, deoarece situația este extraordinară și necesită coordonarea diferitelor tipuri de elite. De exemplu, dacă Simion câștiga la alegerile prezidențiale, partidele proeuropene ar putea forma un guvern ca contrapondere al lui. Iar dacă PSD se retrage din guvernare, atunci va trebui să acorde votul parlamentar unui guvern, fără a face parte din el, stând în opoziție, dar votând guvernul, pentru că doar asa se poate constitui guvern. O coaliție între partidele de dreapta și AUR pare imposibila.

Dar, spre deosebire de Bulgaria, ale cărei finanțe, văzute de la București, merg bine și care încearcă să intre în zona euro, în România există temeri serioase că țara ar putea să nu-și poată plăti datoria externă. Indicele ROBOR, care băncile din România se creditează între ele, pentru creditele interbancare a crescut după primul tur de la 5,9% la 7,31%. Persoanele care au venituri în lei și credite în euro vor plăti o proporție mai mare din veniturile lor pentru a-și plăti datoriile din cauza deprecierii leului. Și astfel România intră treptat în furtună.

Unii dintre cei cu care am stat de vorbă la București în ultimele zile încă mai speră că, cumva, un eveniment de tip lebădă neagră va întoarce preferințele oamenilor în favoarea lui Nicușor Dan. Alții consideră că victoria lui George Simion este sigură.

Cu o săptămână înainte de turul doi, în marile orașe ale României au început să aibă loc proteste ale tinerilor cu steaguri europene. Acestea nu au încă masivitatea protestelor împotriva candidaturii lui Victor Ponta și a Partidului Social Democrat în noiembrie 2014, când, în urma unei mobilizări fără precedent în țară și în diaspora, Klaus Iohannis a ieșit victorios după ce inițial a pierdut în primul tur în fața lui Ponta. Diaspora pare acum clar poziționată în sprijinul lui Simion, deși Nicușor Dan are influență si el intre romanii din străinătate. Dimensiunea mobilizării din spatele lui Nicușor Dan și a Europei în interiorul României în următoarele zile va arăta dacă acesta va reuși sau nu o răsturnare istorică.

Bulgarii și contradicția românească

Oricine ar fi viitorul președinte al României în Bulgaria trebuie să ne gândim complex despre politica românească pentru că țara în sine este complexă. Ea reunește trei mari regiuni diferite aflate istoric sub influența culturală a unor trei imperii diferite. A atras investiții străine semnificative din Europa de Vest, dar prețuiește încă din socialism relațiile sale cu Israel. Are o minoritate maghiară influentă. Există o Biserică Ortodoxă puternică, dar și multe confesiuni diferite tipice Europei Centrale, precum și neoprotestanți puternici.

Ca vecini ai României, suntem interesați ca România să aibă succes din punct de vedere economic, social și politic, deoarece acest lucru este normal si uman și deoarece succesul unuia este și succesul celuilalt. 

România este al doilea mare partener comercial al Bulgariei, după Germania. În 2023, schimburile comerciale dintre Bulgaria și România au atins un nivel record de aproape 8 miliarde de euro, o creștere de 23,7% față de anul precedent.

Atunci când sub Liviu Dragnea a existat în România o polarizare pro și contra suspendării luptei anticorupție și îmblânzirii Laurei Kövesi, contradicțiile românești s-au revărsat în țara noastră și am avut și noi aceste două tabere în mass-media, societatea și politica noastră – sugerând legăturile neoficiale existente între elitele celor două țări. Se poate presupune că diviziunea din ce în ce mai vizibilă dintre sectorul ONG și suveraniștii din România va suge aliați într-o direcție și în cealaltă din societatea noastră. 

Indiferent de poziția pe care o adoptăm față de contradicția românească, sper să fie determinată de un interes autentic și de bunăvoință față de români, și nu doar pentru că îi considerăm sau ne considerăm reprezentanți și proxy-uri ai intereselor „corecte”. Există pericolul ca prea multă ură față de un curent sau altul să ne facă orbi față de faptul că ambele au susținere reală în societatea românească, adică românii văd în ele întruchiparea ideii lor de dreptate și speranța lor pentru ceva mai bun. Trebuie să înțelegem argumentele, motivațiile, emoțiile și sensibilitățile diferitelor tabere din această controversă pentru a avea o evaluare corectă a ceea ce se întâmplă și pentru a fi un vecin constructiv în viitorul apropiat.

Foto: Oradea este unul dintre cele mai prospere orașe românești (sursă: Pixabay, CC0)

Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici. Iar aici este newsletter-ul lui de pe Substack în limba engleză.

About Author