Alexandru-Ionuț Drăgulin: Prioritățile președintelui Nicușor Dan vor fi redresarea economiei și reziliența democratică

Vladimir Mitev

Alexandru-Ionuț Drăgulin este cercetător și expert în științe politice în cadrul Institutului Diplomatic Român. El oferă expertiză în domenii precum bună guvernare, democrația și statul de drept în Europa, politica și istoria contemporană a României și vecinătății ei. 

În acest interviu, Alexandru Drăgulin oferă perspectiva sa și așteptările sale privind politica externă a noului președinte al României, Nicușor Dan.

El a acordat acest interviu blogului româno-bulgar Podul Prieteniei în ziua de 21 mai 2025.

Ce așteptări aveți de președintele Nicușor Dan? 

Așteptările, în general de la societatea civilă, sunt foarte mari. Sper ca, la finalul acestui an, o parte din așteptările acestea foarte mari să fie îndeplinite. Eu, din postura de analist de politică externă, am așteptări în ceea ce priveste capacitatea lui Nicușor Dan de a confirma în Europa faptul că România este pe calea democratică, în primul rând.

Mă bazez aici pe foarte multe semnale pozitive pe care România le-a primit deja de la statele membre ale Uniunii Europene, statele cu tradiție democratică, de la democrațiile liberale, cum sunt Franța, Marea Britanie, Germania, Italia și așa mai departe. Deloc surprinzător, semnal pozitiv și felicitări au fost primite de la Republica Moldova. Dar pe moment, semnalul pozitiv cel mai important pe care l-a primit președintele proaspăt ales este cel transmis de Statele Unite prin ambasada de la București.

Statele Unite au reconfirmat că Parteneriatul Strategic cu România continuă și sunt dispuși să continue cooperarea în domeniile principale ale parteneriatului: securitate, energie, comerț, educație. În primul rând, mă bazez aici pe conlucrarea în domeniul securității dintre România și Statele Unite. Evident, din partea României, așteptările sunt la același nivel, cum au fost înainte de alegerile prezidențiale.

Cum considerați că Nicușor Dan va repara relația cu Statele Unite?

În primul rând, va alcătui echipa de consilieri în politică externă. Sunt semnale că în această echipă vor fi experți cu studii în politică externă americană, vor fi și experții în afaceri strategice. Aceștia cunosc foarte bine modul în care Statele Unite acționează în relațiile cu partenerii săi strategici.

Dar ce vreau să spun este că Nicușor Dan nu are nimic de reparat. Relația României cu Statele Unite nu este într-un dezacord sau într-o stare de tensiune. Este într-o stare, aș spune eu, de neclaritate pentru că cele două părți nu au înțeles semnalele transmise reciproc în contextul electoral.

Pe de o parte Statele Unite au fost luate prin surprindere de ceea ce s-a întâmplat până acum cu alegerile prezidențiale în România, pentru că la toate alegerile a fost același scenariu. Se organizau cele două tururi ale alegerilor prezidențiale, rezultatele erau validate de Curtea Constituțională și asta era tot. Acum lucrurile s-au schimbat.

Este pentru prima dată după finalul Războiului Rece, când România se confruntă cu altceva. Iar administrația Trump nu cred că se aștepta ca România să intre într-o asemenea situație, dar pe de altă parte nici Bucureștiul nu s-a așteptat ca Administrația Trump să nu transmită niște semnale clare că a înțeles ce se întâmplă în democrația românească. Dar odată ce alegerile au avut loc, percepția americană pozitivă asupra democrației din România se reconfirmă.

Ce părere aveți despre prioritățile lui Nicușor Dan în materie de politică externă? 

Ei bine, în primul rând, Nicușor Dan trebuie să confirme, și cred că a început deja să facă acest lucru, să reconfirme partenerilor săi europeni și americani că suntem o democrație funcțională. O democrație funcțională, în primul rând la nivel electoral, și apoi la celelalte niveluri, cum ar fi dezvoltarea societății civile, o structură politică democratică, funcționarea statului de drept, separarea puterilor în stat și controlul reciproc al instituțiilor, așa-numitul checks and balances. 

În al doilea rând, o prioritate a lui Nicușor Dan este asigurarea securității României pe toate planurile, securitatea teritorială, securitatea economică, securitatea socială. Bineînțeles securitatea teritorială, pentru că avem aproape de vecinătatea noastră un război care durează de trei ani și, din păcate, nu există niciun semnal că va exista un armistițiu în viitorul apropiat între Rusia și Ucraina. Rusia își menține linia frontului aproape de Odesa și a trimis semnale că ar vrea să ajungă la Dunăre, iar Rusia la Dunăre ar fi un semnal de alarmă pentru România. De fapt, ar fi o amenințare clară la adresa securității teritoriale a României. Nu este prima dată în istorie când Rusia are acest obiectiv, de a avansa către gurile Dunării. 

În al treilea rând, următoarea prioritate a lui Nicușor Dan este securitatea economică, refacerea economiei țării cu ajutorul specialiștilor, pentru că economia este baza funcționării celorlalte domenii. Nu putem avea securitate militară, de exemplu, dacă nu avem resurse economice pentru așa ceva. Nicușor Dan trebuie să contribuie în acest sens la refacerea economiei,  iar în ceea ce privește guvernul nostru, trebuie să avem un prim-ministru care să coordoneze măsurile necesare. Odată ce vom restabili economia, vom trimite semnale de stabilitate către alți investitori externi, dar și către alte companii care sunt deja în România. 

Acesta este principalul obiectiv pentru noi, pentru această țară, să continuăm să investim în ea. Sperăm că Comisia Europeană va acorda fonduri în continuare României, pentru că suntem într-o perioadă extrem de dificilă. În momentul în care aceste cifre, deficitul bugetar și inflația, vor fi ajustate la un nivel cât mai acceptabil, atunci vom putea spune că avem o economie de piață favorabilă pentru menținerea investițiilor actuale și atragerea de noi investiții. Desigur, aceste investiții pot fi atrase prin parteneriatele strategic dintre România, Bulgaria, Turcia și Statele Unite, dar și alte țări.

Ce părere aveți despre politica regională în Europa Centrală și de Sud-Est care va fi condusă de Nicușor Dan și de viitorul guvern? Ce fel de priorități, ce fel de interese va avea România în regiune?

În planul regional, România vrea să devină un actor, să aibă un cuvânt greu de ignorat. În acest moment, nu pot spune că România are resursele necesare pentru a deveni o putere regională, dar poate fi un actor regional influent. 

Un exemplu pe care aș vrea să îl dau este recentul summit al Inițiativei celor Trei Mări, unde s-au discutat proiectele de conectivitate între țările membre. Se adaugă contribuțiile la proiectele de înarmare pe care România și le-a asumat deja. Aș vrea să adaug că dezvoltarea interstatală a economiei în direcția Nord-Sud este o prioritate pentru România. 

Vedem că, din 1990, România a insistat exclusiv pe modelul de dezvoltare economică a fostelor state socialiste cu ajutorul investițiilor occidentale. Acum vedem că aceste foste state socialiste au atins un nivel economic suficient de avansat pentru a-și crea propriile proiecte regionale interstatale și pentru a completa direcția Est-Vest prin investiții economice pe coridorul Nord-Sud. Aici mă refer în primul rând la conectivitate. Conectivitate în transporturi, în energie, în infrastructură cibernetică, în schimburi comerciale și așa mai departe.

Proiectele din România au început deja să se concretizeze. Mă refer la proiectele pe care fostul președinte interimar Ilie Bolojan le-a susținut la acest summit al inițiativei Trei Mări care a avut loc la sfârșitul lunii aprilie. Aș vrea să menționez aici, în plan regional, bineînțeles, problema regiunii Mării Negre. Este o problemă foarte delicată pentru că Marea Neagră este revendicată de Rusia. Rusia, având în componența sa Peninsula Crimeea, își exercită controlul asupra întregii zone a Mării Negre. 

Aș vrea să vorbesc și despre un domeniu din țara noastră este mai puțin cunoscut, și anume democratizarea regiunii Mării Negre. Aici sunt mulți pași de făcut. Sunt state în regiunea Mării Negre care mai au lucruri de făcut în ceea ce privește democratizarea. Mă refer la Armenia, Azerbaidjan, Georgia și, bineînțeles, Turcia. Turcia este puterea economică a Mării Negre cu care România are o relație comercială foarte avansată. Dar când vine vorba de democratizare, trebuie să spun că Turcia este departe de a îndeplini chiar și criteriile minime de democratizare electorală. 

În ceea ce privește Marea Neagră, aș vrea să sintetizez situația actuală din regiune în doi termeni, conflict și democratizare. Marea Neagră este o zonă în care conflictul a existat aproape permanent. Soluția la conflict, aș spune eu, este democratizarea, dar această democratizare trebuie să fie, la rândul ei, organică. Această democratizare trebuie să înceapă din interior și să fie realizată în fiecare stat în parte, pentru că este destul de dificil acum să vorbim, de exemplu, de capacitatea Uniunii Europene de a democratiza țările din regiunea Mării Negre. Georgia, de exemplu, a intrat pe calea autoritarismului. În Azerbaidjan, de asemenea nu există semne pozitive că avem de-a face cu influența rusă negativă. Singurele semne pozitive sunt în Armenia. În Turcia, în ceea ce privește regimul Erdogan, nu știm cât va mai dura și cum se va încheia.

Dacă vă cer să puneți un termen, un fel de etichetă sau ștampilă a politicii externe a lui Nicușor Dan care va fi el sau vor fi ele?

Nu vreau să folosesc termenul de „schimbare”, prea des folosit în România, dar este necesar, în primul rând, să restabilim economia și, în al doilea rând, să revenim la stabilitate. Și nu în ultimul rând, de fapt, cuvântul cheie ar fi reziliența pe toate planurile: reziliența economică, democratică, societală. Reziliența înseamnă, în termeni minimali, capacitatea unui sistem de a se reface după un șoc, de a reveni la starea inițială după ce a suferit un șoc sau a trecut printr-o criză. Ei bine, din noiembrie, de când a avut loc primul tur al alegerilor prezidențiale și până acum, am fost într-o criză politică prelungită. Trebuie să demonstrăm că avem reziliență în sfera politică. Cred că am demonstrat deja acest lucru. Instituțiile responsabile și-au făcut treaba, iar regimul democratic și-a menținut stabilitatea în fața unei agresiuni externe.

Ce rol vă așteptați să joace suveranismul românesc în viitor?

Suveranismul românesc, după alegerile forțelor pro-europene, a suferit un șoc. Mai întâi trebuie să se refacă din acest șoc și apoi trebuie să apeleze la resurse noi. Suveranismul românesc are resurse sociale. În primul rând, există decalaje sociale și economice importante în România. În al doilea rând, există o lipsă de cultură informațională. Repet, suveranismul românesc a jucat un rol major în destabilizare. Referindu-mă la decalajul social, există un decalaj între clasa de mijloc, care a ajuns la un nivel de trai suficient pentru a-și asigura confortul cotidian, și o altă parte semnificativă a populației, care se află încă în risc de sărăcie, care nu are opțiuni politice clar fundamentate, nu are o adeziune clară la valorile democratice. Fiind la baza condițiilor de supraviețuire,  oamenii din acest segment al societății devin foarte ușor victime ale propagandei suveraniștilor. Suveraniștii folosesc aceste idei naționaliste ca pe un remediu universal pentru frustrările oamenilor și pentru nivelul de trai scăzut. Așadar, ca să o spunem într-un limbaj mai cotidian, partidele suveraniste, de extremă dreaptă, încearcă să-și convingă electoratul că naționalismul ține de foame, că naționalismul este un remediu în lupta zilnică pentru supraviețuire. Este o strategie a liderilor extremiști de a păstra electoratul în jurul nucleului, de a-și ține susținătorii aproape. În acest sens, spun extremiștii de dreapta, întrucât consider că este un termen mult mai potrivit decât suveranismul. Extremiștii de dreapta, de fapt, vor să alimenteze frustrările sociale, întrucât cei frustrați social au de multe ori extremismul ca primă opțiune politică. Deocamdată, extremiștii trebuie să revină din șocul înfrângerii în alegerile prezidențiale și vor reveni, dar, pe moment, nu vor avea aceleași resurse și aceeași capacitate de a-i seduce pe indeciși ca până acum. Din cauza tensiunilor sociale și a frustrărilor, dacă se mențin la același nivel, extremiștii vor avea resurse. Prima manevră de extremă-dreaptă care a revenit din partea extremiștilor de dreaptă a fost manevra de contestare a alegerilor la Curtea Constituțională. Este o strategie a lui George Simion și a partidului său de a ține electoratul aproape și, mai mult, de a alimenta ura și neîncrederea cetățenilor împotriva instituțiilor statului. În acest caz, instituțiile trebuie să reacționeze prin comunicare. Trebuie să comunice intensă și continuu cu cetățenii, să le spună că pot avea încredere în democrație și în capacitatea instituțiilor de a menține România pe calea pro-europeană, care ne-a adus cele mai multe beneficii.

Care sunt așteptările dumneavoastră în ceea ce privește relațiile dintre România și Bulgaria și țările din Sud-Estul Europei? Rumen Radev, de exemplu, l-a invitat deja pe Nicușor Dan la Sofia. Deci, ce credeți că se va întâmpla în viitorul apropiat în această relație dintre România și Europa de Sud-Est?

Da, este un semnal pozitiv din partea Sofiei, această invitație. Sofia dă semnale clare că dorește să continue relația dintre România și Bulgaria la același nivel ca și până acum și, de ce nu, să avanseze la un nivel superior. Mă aștept ca România să joace același rol de furnizor de kno-how pentru țările candidate la aderarea la UE, care au nevoie de asistență, din Peninsula Balcanică, pentru că România a promovat democrația într-un mod profesionist. Mă aștept ca România să fie un exportator de valori democratice în Peninsula Balcanică și ca proiectele de infrastructură în derulare să fie finalizate cu succes.

Foto: Alexandru-Ionuț Drăgulin (sursă: Alexandru-Ionuț‌ Drăgulin)

Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici. Iar aici este newsletter-ul lui de pe Substack în limba engleză.

About Author