Vladimir Mitev
Acest articol a fost publicat pe 7 februarie 2021 pe secţia engleză a site-ului Baricada.
Conflictul dintre UE și Marea Britanie privind deficitul de livrări de vaccinuri AstraZeneca a dezvăluit o Comisie Europeană cu o față urâtă. Amenințarea cu activarea articolului 16 din Protocolul Irlandei de Nord, care prevede stabilirea unei frontiere vamale între Irlanda de Nord și restul Regatului Unit, astfel încât să nu aibă loc transferul de vaccinuri către țările din afara UE, a fost văzută ca un comportament de bully. Amenințarea a fost retrasă la câteva ore după ce a fost făcută la sfârșitul lunii ianuarie, dar a creat temeiul pentru ca Londra și mass-media britanică să intre în ofensivă, UE fiind descrisă în rolul agresorului acordului Brexit și al aranjamente post-Brexit, din care acest articol de fapt face parte. De asemenea, UE a introdus interzicerea exportului de vaccinuri până la sfârșitul lunii martie și a purtat „discuții dure” cu managerii și reprezentanții companiilor farmaceutice care produc vaccinuri COVID-19.
Rușinea publică a UE pentru apărarea intereselor sale dezvăluie o serie de sensibilități în ambele părți: o recunoaștere a anumitor eșecuri în strategia de vaccinare a UE, precum și o pierdere a răbdării după negocierile grele pentru Brexit, dar reacția britanică la abuzul perceput de UE este cu siguranță o încercare de legitimare a Brexitului și de întărire a unei linii de diviziune în relațiile internaționale.
În țări precum Bulgaria sau România, tranziția în UE a trecut sub steagul integrării în Occidentul unic și indivizibil. Acum vesticii au devenit mulți. În care dintre ei trebuie să plasăm încredere și să-l sprijinim pe măsură ce structurile de putere occidentale se luptă între ele și au tendința de a privi regiunile de mijloc – cum ar fi Europa Centrală și de Sud-Est – ca surse de proxy-uri? Sau ar trebui ca țările din mijloc să opteze mai degrabă pentru o alegere bazată pe imaginația geopolitică?
Conflictul UE-Marea Britanie ar fi putut afecta imaginea UE ca un mare proiect de pace, un bloc de liber schimb și promotor al multilateralismului. A arătat că UE are dinți și promovează un anumit tip de egoism supranațional european. Dar se pare că ar putea avea și unele rezultate pozitive. Sentimentele împotriva Big Pharma în UE sunt în creștere. AstraZeneca a promis să livreze încă 9 milioane de vaccinuri în prima jumătate a anului, ceea ce va însemna aprovizionarea cu jumătate din cantitatea convenită cu UE (care se ridică la 80 milioane de doze). Concurenții farmaceutici au început să coopereze între ei – de ex. Sanofi va produce 100 de milioane de doze de vaccin Pfizer / BioNTech începând din iulie 2021.
Dar, cel mai important, vocile care solicită abolirea brevetelor pentru vaccinurile COVID-19 în UE și la Bruxelles devin din ce în ce mai puternice. Un articol publicat la 3 februarie 2021
în Politico, care este una dintre cele mai importante organizații media europene, subliniază că „oficialii Comisiei au arătat competențe în articolul 122 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care aparent ar putea fi utilizate pentru a forța producătorii de vaccinuri să își împărtășească brevetele sau alte licențe – cunoscute sub numele de licențiere obligatorie”. Unul dintre numele menționate în corul care promovează licențierea obligatorie este „cel mai puternic ministru al economiei din Europa – germanul [Peter] Altmaier”, de la Uniunea Creștin Democrată a Angelei Merkel, care a amenințat într-un interviu TV că, dacă cooperarea între companiile farmaceutice pentru creșterea producției ar eșua, „ar fi dispus să vorbească despre măsuri coercitive”.
Politico subliniază că ideea de „licențiere obligatorie” este diferită de ceea ce au promovat India și Africa de Sud în organizațiile internaționale – „o derogare internațională temporară privind acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală pentru toate medicamentele legate de coronavirus produse, inclusiv vaccinuri și tratament”. Într-adevăr, partea bogată a lumii are brevete și fabrici de producție, în timp ce țările în curs de dezvoltare au populații mari și resurse limitate pentru a realiza programe de vaccinare rapide și de succes.
„Chiar înainte de proiectarea vaccinurilor, cele mai bogate țări din lume (aproximativ 14% din populația lumii) achiziționaseră de la companii private, bine poziționate în cursa brevetelor, 60% din dozele estimate disponibile în 2021 pentru a furniza vaccinuri populațiilor lor, lăsând 40% din doze pentru restul de 86% din populația lumii. Doar 30% din populația lumii este așteptată să fie vaccinată până în 2021. Ghiciți care dintre ele? 39 de milioane de doze din primele două vaccinuri brevetate (SUA) au fost distribuite în 49 de țări bogate, în timp ce în cea mai săracă țară din lume dozele au fost … 25! În Israel, peste 20% din populație a fost vaccinată (peste 2 milioane de oameni), dar doar o foarte mică parte a palestinienilor (în principal prizonieri!) au primit vaccina”, afirmă Agora locuitorilor pământului – o organizație a societății civile mondiale, care luptă pentru vaccinurile COVID-19 accesibile în mod liber și universal.
Trebuie remarcat faptul că interdicția UE de export a vaccinurilor este limitată la țările bogate, în timp ce, în cadrul programului Covax, UE intenționează să distribuie vaccinuri către o serie de țări care au nevoie. Dar strategia generală a UE de a cumpăra vaccinuri mai ieftin făcând comenzi mari – pentru sute de milioane de oameni – pare să eșueze, deoarece producătorii preferă să furnizeze țărilor care au plătit sume mai mari pentru fiecare doză, precum SUA și Marea Britanie. Ceea ce se poate observa foarte clar în evoluția actuală este că existența drepturilor de proprietate intelectuală pentru vaccinurile COVID-19 și necesitatea producătorilor de a obține profit întârzie nu numai recuperarea europeană după pandemie, ci și recuperarea în întreaga lume, pe măsură ce se desfășoară lupte geopolitice pentru accesul la vaccinuri.
Acestea fiind spuse, o cale de ieșire din impas pentru UE ar putea fi deschiderea către utilizarea vaccinului rus și, eventual, a celui chinez. Vaccinul rus Sputnik V este în prezent în curs de aprobare de către UE, deoarece a solicitat o licență în ianuarie. În prima vizită a unui Înalt Reprezentant al UE la Moscova după 2017, la începutul lunii februarie 2021, Josep Borrell a spus că speră că Agenția Europeană a Medicamentelor va certifica vaccinul rusesc pentru a fi utilizat în statele membre ale UE, deoarece blocul are „un deficit de vaccinuri”, care trebuie depășit.
”Disidentul” UE, Ungaria, a autorizat în mod independent vaccinurile Sputnik V din Rusia și Sinopharm din China și își va asuma responsabilitatea dacă ceva nu merge bine. Se pare că există un interes din ce în ce mai mare pentru deschiderea către vaccinurile rusești și chineze, deoarece premierul ceh Andrej Babiş a vizitat Ungaria la 5 februarie 2021 pentru a afla mai multe despre experiența Ungariei dincolo de standardele de reglementare ale UE. Așadar, Cehia este următorul candidat pentru a se desprinde de programul lent de vaccinare al UE.
„Vaccinurile nu sunt o chestiune politică, ci una de siguranță”, a spus Babis, adăugând că originea unui vaccin nu ar trebui să influențeze deciziile privind utilizarea acestuia. „Avem nevoie de un vaccin sigur și îl avem acum … Fac tot ce pot pentru a obține cât mai multe vaccinuri posibil, dacă sunt sigure”, a spus el, citat de Associated Press.
Liderii politici ucraineni, iranieni și taiwanezi par să aibă opinii contrare. Ucraina a interzis vaccinul rusesc, chiar dacă UE nu are cantități suficiente pentru populația ucraineană de zeci de milioane de oameni. Iranul a aprobat Sputnik V, dar a interzis vaccinurile americane și britanice. Taiwanul a interzis importul vaccinurilor chineze. Acestea și multe altele, majoritatea țărilor în curs de dezvoltare din întreaga lume, suferă cel mai mult din cauza luptelor geopolitice și pentru profit pentru a obține vaccinuri. Unele dintre aceste țări, precum Iranul și Venezuela, sunt, de asemenea, sub sancțiuni internaționale grele, care pun la încercare sistemele lor sociale și de sănătate.
Agora locuitorilor pământului, Partidul Stângii Europene, o serie de organizații civice europene și globale, precum și o serie de țări în curs de dezvoltare au insistat să plaseze interesele umanității și nu interesele unui grup de companii farmaceutice în centrul producției și distribuției vaccinului COVID-19. Cercetarea companiilor Big Pharma a fost adesea subvenționată cu fonduri publice, după care obțin contracte guvernamentale profitabile pentru vaccinuri. Ar trebui să aibă și o datorie față de societate.
Liniile de diviziuni geopolitice care au apărut după Brexit ar putea fi un semn al vremurilor în schimbare, cu războiul vaccinurilor fiind drept catalizator. Lumea noastră ar fi putut rezolva mult mai ușor criza vaccinului, dacă nu s-ar fi bazat pe profit. În realitatea noastră actuală, Rusia și China nu ar trebui privite ca salvatori anticapitaliști. Ele nu au o viziune pentru întreaga umanitate. Ei au propriul egoism național și caută doar lacune în structura cererii și ofertei mondiale care ar putea fi completate. Criza COVID-19 și geopolitica vaccinurilor ne arată lumea în care trăim și mecanismele ei. Deci, o lume diferită nu va fi obligatoriu una în care alegem capitalismul rus sau chinez în dauna celui american, britanic sau european. Cei care pot oferi un viitor bazat pe bunuri comune și ghidat de umanitate vor oferi adevărata viziune a lumii din secolul XXI. Ar putea Europa Centrală și de Sud-Est să fie locul în care crește o astfel de viziune?
Foto: O serie de organizaţie civice europene şi mondiale, ţări în cursde dezvoltare şi forţele de stânga din Europa luptă pentru vaccine anti-COVID-19 gratuite şi accesibile universal (sursă: Baricada)
Citeşte în limba engleză!
Citeşte în limba bulgară!
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
