
Alexandru Ionașcu
Cuprins
Concluzii cheie
- The play Filoctet explores themes of betrayal and camaraderie in war, questioning the traditional narrative of brotherhood among soldiers.
- The performance features a humorous deconstruction of warrior machismo, engaging the audience with interactive moments.
- Set on a stage mimicking Lemnos, the actors deliver energetic performances, speaking in Bulgarian with English translations on screens.
- Filoctet’s isolation and tragic fate reveal the confusion of war, challenging the audience’s perceptions of loyalty and trust.
- The adaptation by Rafael Bijev blends tension and irony, leaving a lasting impression with its cohesive storytelling and immersive elements.
Intro
Cei mai mulți dintre noi credem, probabil sub impresia discursurilor așa-zis patriotice, că războiul este un fel de liant social, adică înseamnă și acea camaraderie între bărbați. O camaraderie falocentrică, sigur, dar totuși o camaraderie, bărbați din diferite medii sociale, nu au multe în comun, dar sunt obligați de inamicul cel nemilos să sufere unul alături de celălalt. Cel puțin așa spune discursul patriotic. Bărbații luptă și suferă împreună în război. Dar dacă propriii tăi frați de arme te abandonează într-un loc pustiu, să zicem o insulă? Ceva nedrept, o cruzime de netolerat și de neașteptat, vei spune. Dar dacă aceiași tovarăși de arme intenții și mai insidioase în privința ta, adică vor să te omoare și să folosească leșul tău drept obiect de propagandă? Ei bine, la festivalul TNT (Theater Networking Talents) organizat de Teatrul Național ,,Marin Sorescu’’ din Craiova, spectacolul Filoctet abordează aceste întrebări.
Introducere deconstrucționată
Spectacolul începe cu o amuzantă introducere în acțiune, o mică deconstrucție a machismului războinic cu actorii fixați pentru scurt timp în poziții menite a ne arăta ce se întâmpla în Antichitate cu cei înfrânți. În prima scurtă vinietă, Filoctet îți îndreaptă arcul cu o săgeată pregătită și ușor tensionată spre Neoptolemus cel trimis de greci să-l recupereze. Pentru a doua vinietă, doi dintre cei trei actori din spectacol invită pe scenă trei spectatori și aceștia își ridică pantofii deasupra lui Filoctet întins pe scenă, ca și cum l-ar călca în picioare. Nimeni n-a zis că lumea antică era ușoară pentru bărbați. Amuzantă introducere, dar cum arată scena?
Energetic performances and the language barrier
Spectacolul are loc într-o scenă restrânsă, nisip și două pietre false, adică insula Lemnos unde este exilat Filoctet. Jocul actorilor de scena restrânsă ca o insulă pustie este foarte energic, Rafael Bizhev care-l intepretează pe Neoptolemus și Dimitar Vasilev în rolul lui Ulise (Odiseu) aleargă pe loc, țipă, Filoctet țipă la Neoptolemus și-l amenință cu arcul cu săgeată. Are doar o săgeată pregătită pe acel arc, dar o săgeată este suficientă pentru a transmite ura sa față de grecii porniți contra Troiei. Alexander Pritup, actorul care îl interpretează pe Filoctet, este motorul spectacolului, îl chestionează continuu pe cei doi greci veniți să-l ia înapoi, îți controlează reacțiile și corpul lui este mult mai tensionat decât arcul cu o săgeată la care nu renunță nicio clipă. Dialogul actorilor este în limba bulgară și două ecrane traduc totul în engleză.
Izolarea, un vultur și corul muzicii
Neoptolemus simulează inocența și prietenia cu compatriotul naufragiat, dar se vede obligat să reacționeze la mișcările și întrebările lui Filoctet, ambele descriind o izolare mulțumită. Tipul de izolare sinonimă cu liniștea pe care o simți atunci când nu mai trebuie să urmezi regulile și obligațiile din societatea cetățenilor tăi. S-ar putea spune că timpul îngheață pentru Filoctet, războiul troian poate că s-a terminat sau nu și chiar dacă nu se va mai termina vreodată, pentru protagonist nu mai contează. Dar pentru spectatori au fost amuzante momentele în care actorii ne anunțau că vor sparge cel de-al patrulea zid și se vor adresa direct publicului. Și s-au adresat direct printr-un cântec care descria ironic situația lui Filoctet și în ce felul arată corpul său din cauza izolării. Rănit la picior, Filoctet are un motiv în plus să-i urască pe cei care l-au aruncat într-un război inutil. Neoptolemus, în schimb, se trezește pe insula lui Filoctet urmărit de un vultur necrofag reprezentat de actorul Dimitar Vasilev echipat cu aripi negre și o mască despre care un filolog pasionat de literatura engleză ca mine ar putea spune că seamănă cu acele măști purtate de doctorii din vremea epidemiei de ciumă din Evul Mediu. Sigur, aici nu suntem în evul mediu, ci în Grecia antică redusă la nisip și două pietre mari false ca decor, momentul muzical din spectacol pe muzica artistei Elena Deceva amintește de acel cor din tragediile antice, aici reiese o altă atribuție a lui Dimitar Vasilev – aceea de maestru de ceremonii care știe mai mult decât celelalte două personaje. Publicul nu poate intui cum se va întâmpla totul. Cu siguranță nimeni dintre spectatorii din sală nu a putut intui că Filoctet va fi ucis de Ulise/Odiseu și folosit drept propagandă. Abandonat de compatrioți, recuperat de aceiași compatioți doar pentru a fi ucis, cu siguranță războiul troian nu a mers prea bine pentru Filoctet.
Un război confuz și o concluzie optimistă
Pentru o tragedie din repertoriul lui Sofocle, trecută prin adaptarea lui Heinz Müller, readaptarea lui Rafael Bijev ne arată cât de confuz poate fi războiul și cât de greu este să ai încredere chiar și în acei frați de arme alături de care să zice că suferi. Neoptolemus și Ulise nu suferă prea mult, sunt relaxați fără să arate asta, iar noi, oamenii din secolul al XIX-lea ne întrebăm cât de mult s-au schimbat lucrurile față de acum două milenii și jumătate. Filoctet este un spectacol coerent, cu interpretări complete și actori care trec de la tensiune la ironie, un spectacol care te ține pe muchie de cuțit. Joc actoricesc, costume, coregrafie și muzică pe post de cor antic, toate rămân pe retină. Poate că nu putem ști dacă toți oamenii mint, așa cum spune acea melodie Lacrimosa, însă Rafael Bijev și echipa lui ne oferă o imagine optimistă și pacifistă și motive să ascultăm cu atenție, dar și cu puțină suspiciune, la ce ne spun ceilalți. Totul în bulgărește. Filoctet ne oferă și muzică, am menționat asta?
Filoktet de Heinz Müller, tradus de Ivan Stanev
Distribuția:
Filoktet – Alexander Pritup
Neoptolemus – Rafael Bijev
Odysseus – Dimitar Vasilev
Regie: Rafael Bijev
Muzică: Elena Deceva
Foto: Coperta spectacolului (sursă: Teatrul Național din Craiova, Facebook)
Abonează-te la canalul blogului Podul Persan al Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter! El are și canal din Telegram, precum și un newsletter Substack, ambele în limba engleză.
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.