Excursie de trei zile în Bulgaria şi Romania

Un călător şi blogger român povesteşte despre cele trei zile, care a petrecut în Bulgaria de Nord-Vest şi în România în regiunea dunăreană a Orşovei şi a lui Drobeta-Turnu Severin

Raul Baldean

Acest articol a fost publicat pe 12 octombrie 2018 pe site-ul ”Plecaţi Departe”.

În afară de Albena și Nisipurile de Aur, Bulgaria nu e o destinație foarte celebră pentru noi, românii, dar pentru mine începe să prezinte interes. Am avut ocazia să merg câteva zile, să fac cunoștință cu locuri noi și obiective turistice, la Sud și la Nord de Dunăre. Drumurile bulgărești sunt la fel cum le știm din povești, adică puțin mai rele decât la noi. Moneda lor e leva (1 leva = 2,4 lei). Oamenii obișnuiți sunt foarte amabili. Te poti înțelege cu ei prin semne, sau amestecând aleator cuvinte din orice limbă. Prea puțini știu o alta limba străină.

04 octombrie 2018 – Vratsa, Parcul Natural Vracanski Balcan, Mănăstirea din Ciprovţi, Biserica Roșie „Sfânta Treime” din Borovitsa și Piatra Borov

Centrul de informare turistică din oraș e amplasat într-o fosta moschee și e situat la intrarea în parcul natural. Decretat in 1989, Parcul Natural Vracanski Balcan este al doilea ca mărime din Bulgaria și este un sanctuar pentru multe specii de păsări, reptile, amfibieni și plante. Ieșind din chiei, am urcat pe o potecă spre un punct de belvedere, în vecinătatea orașului Vratsa, unde am luat masa la restaurantul de pe deal. Nu prea vorbesc despre mâncarea europeană, dar am rămas impresionat de supa leuștean cu rântaș și chiflele cu unt și schinduf.

Mănăstirea Ciprovţi, ca orice mănăstire, e retrasă din aglomerație, la 25km de Vratsa. E un loc liniștit și cochet, cu o curte îngrijită și câteva clădiri construite din piatră. Mănăstirea osuar mi s-a parut interesană și sinistră pe deopotriva. E o încăpere unde poți admira cranii ca la un muzeu natural.

Într-un popas la Madona Inn Falkovets, un loc unde se poate înnopta, am degustat două vinuri produse de o cramă din apropiere. Cel alb, licoros, mi s-a părut foarte bun și am fost foarte aproape să îmi iau o sticlă la pachet.

Înainte de apus am făcut o plimare la Biserica Roșie „Sfânta Treime” din Borovitsa și Piatra Borov, localizate la 6km de orașul Belogradchik. A fost construită în 1866, cu piatră roșie, pe fundația unei alte biserici, oferă o panoramă deosebită spre Piatra Borov, o stâncoasă majestuasă ce se ridică în apropiere de biserică. Tot în zonă, se află Cascada Borov Kamak, pe care timpul nu mi-a permis să o vizitez.

05 octombrie 2018 – Cetatea și stâncile roșii de la Belogradchik, Peștera Venetsa, Cazanele Dunării, Chipul lui Decebal și Orșova

Dimineața, după un răsărit frumos văzut din fața pensiunii unde am dormit, am plecat spre Belogradchik. E un oraș pitoresc, prin care străzile șerpuiesc spre cetatea Belogradchik. A fost construită în timpul dominației Omperiului Roman și extinsă apoi de către țarul Vidinului, Ivan Stratsimir, în sec. al 14-lea. Datorită poziționării printre formațiunile stâncoase roșiatice din zonă a servit ca un important punct strategic de supraveghere și apărare, până în 1885. Cetatea e un monument istoric important al Bulgariei, pentru care merită să îți aloci o zi sau chiar mai mult. În zonă este dezvoltată o rețea de drumuri sau piste pentru biciclete/mountain bike, dar se pot face și plimbări pe jos pe potecile de la baza stâncilor.

Nu departe, Peștera Venetsa, descoperită în 1970 și amenajată pentru turiști în 2015, prezintă o varietate mare de formațiuni (stalactite, stalacmite, coloane, cristale) și nu în ultimul rând o populație indigenă de lilieci.

Dupămasa am ajuns la Cazanele Dunării, în România. Am mai trecut o dată pe acolo în 2010, dar am ratat cu desăvârșire Chipul lui Decebal, sculptat într-o stâncă, lângă un pod la 18km de Orșova. Acolo este și întrarea în Cazanele Dunări, spre amonte. Înainte de Construirea hidrocentralei Porțile de Fier, Dunărea curgea violent, învolburat prin defileele ce despart România de Serbia, iar navigația era foarte dificilă. Bătrânii asemănau cursul fluviului cu fierberea apei în cazan, de acolo și denumirea. O dată cu ridicarea nivelului apei cu aproximativ 35 de metri s-a format actualul lac de acumulare, iar navigația în aval se face prin ecluze. De la baza podului de lângă Chipul lui Decebal, am făcut o plimbare pe Dunăre cu o barcă cu motor, până la intrarea în Peștera Ponicova. Pe vremea comunismului, când nivelul Dunării era optim, cei care fugeau din România, porneau de-aici înot spre partea sârbească.

Am încheiat ziua pe o mică insulă din Orșova, înainte de a merge spre locul de cazare, în Drobeta Turnu Severin.

05 octombrie 2018 – Muzeul Regiunii Portilor De Fier din Drobeta Turnu Severin

Toate punctele de interes ale Muzeului Portilor de Fier din Drobeta Turnu Severin sunt dispuse în incintă. De ani de zile muzeul este într-un proces de reabilitare, dar deși Centenarul ar fi putut să constituie un pretext de finalizare foarte bun, șansele sunt foarte mici spre inexistente. Cu toate acestea obiectivele care se pot vizita și despre care poți învăța sunt foarte importante din punct de vedere cultural-istoric. Toate sunt în incinta Complexului Arheologic

Piciorul Podului lui Traian. Construit de Apollodor din Damasc la ordinul împăratului Traian, a fost primul pod de piatră construit peste Dunarea inferioară și timp de 1000 de ani, cel mai mare pod în arc peste Dunare, o realizare arhitecturală importanta pentru antichitate.

Castrul Roman Drobeta, ridicat înainte de Podul lui Traian, e prima așezare construită în Dacia de către Imperiul Roman, datorită importanței strategice în timpul campaniilor de extindere în Balcani.

Termele Romane, construite adiacent castrului pentru a deservi cohortele romane, dar și populația civilă.

Amfiteatrul Roman, care apare și pe Columna lui Traian, dar care după căutări timp de peste 100 de ani, se credea că nu există în realitate. Asta până în 2010 când s-a descoperit din greșală, la începerea săpăturilor pentru noua fundație a centrului multifuncțional, chiar în curtea muzeului.

Au fost 3 zile destul de intense, pline de puncte turistice, dintre care am reușit să văd doar câteva. Pentru a aprofunda relaxat locurile e nevoie de mai mult timp. Mai multe informații despre obiectivele turistice din zona transfrontalieră româno-bulgară, adică de o parte și de cealaltă a Dunării, puteți folosi Audiotravelguide.ro.

Nu știu cum sunteți voi, dar eu, am senzația că ne aventurăm prea des în excursii spre Europa de Vest și desconsiderăm destinații turistice mai aproape de casă, precum Bulgaria sau Ucraina. În afară de două team building-uri de la litoralul bulgăresc, în care mai mult n-am fost treaz, și câteva drumuri directe spre Grecia, e prima oară când călătoresc prin țara vecină de la Sud și constat cu plăcere ca e mult mai mult decât o zonă în care se cultivă castraveți (concept popular despre Bulgaria, de care nu am fost conștient, de-aici, din Ardeal). Dacă v-am stârnit interesul pentru Bulgaria, nu doar din punct de vedere turistic, folosiți și Podul Prieteniei, ca sursă de informare, un protal de știri despre Bulgaria pentru români și despre România pentru bulgari. Așa că haideți să ne strângem mâna cu vecinii de peste Dunăre, să închinăm un pahar pentru a țărișoarele noastre, strigând la unison Nazdrave, sau Noroc, după cum îi permite vocabilarul fiecăruia!

Citeşte în limba bulgară!

About Author