Înțelepciunea lui Baci Kiko

O ciocnire a lumilor

Această publicaţie este o poveste a lui Vladimir Mitev, care a fost scrisă cu câţiva ani după intrarea Bulgariei în UE, şi reprezintă realităţi din Sofia şi Bulgaria de la primul deceniu al secolului XXI. 

1

Toţi îl iubeau pe Baci Kiko. Filmul cu el, un porno de amatori, a căpătat faimă națională. Slavy și Gogi1 au transformat numele eroului în porecla atletului sexual prin excelență. Tot Complexul studențesc2 era dornic sa bea cu bărbatul din Plevna. Şi să-l dezbrace. Faima l-a ajuns din urmă pe Baci Kiko de timpuriu.

Avea doar 24 de ani. De doi ani era taximetrist în Sofia, și până de curând nu se gândea prea mult la viitor. Însă notorietatea a adus schimbări. Ce vreau cu adevărat în viață, se întreba tot mai des, Baci Kiko. Ce mai mult decât „fasolea, pâinea şi să fut„3?

Actorul de filme porno n-avea nici o grabă. Nopțile lui se schimbau în zile, iar el învârtea covrigul. „Întotdeauna am vrut să învârt covrigul, dar cel mai mult mă atrage gaura covrigului“4, spunea Baci Kiko în conversațiile cu colegii de la staţiile de taxiuri. Între timp, din când în când dădea raite prin căminele studenţeşti.

Într-o sâmbătă, tocmai după ce mâncase o ciorbă de burtă la „Bănuţul”5 de lângă Palatul de Iarnă6, în maşină îi urcă un cetăţean cu ifose. „Blocul unsprezece sute, cartierul Lyulin”7, spuse el poruncitor. Purta părul lung legat în coadă, precum și o barbă, care părea eternă. În jos se vedeau un pardesiu și blugi. Era iarnă.

Clientul își și aprinse o țigară în mașină, şi Baci Kiko îi făcu observaţie – la locul de muncă nu se fuma. I-a arătat şi semnul de pe tabloul de bord.

Tipul renascentist bărbos a continuat să fumeze impasibil. Spusese cineva ceva? Sau pur şi simplu aromatizorul Creon a dat drumul la încă o doză de aer comprimat aromat?

Baci Kiko deja se obişnuise, și nu s-a sfiit să-și repete cererea. Luase Dacia Logan în așa-zisul leasing – plătea 30 de leva8 pe zi pentru ea, alimenta cu benzină pentru încă 15-20 de leva, întreținerea și asigurarea erau separat. În majoritatea zilelor de lucru, el abia-şi acoperea cheltuielile de lucru. Viața este mizerabilă, dacă criteriul succesului este cel financiar. De aceea Baci Kiko ținea la alte lucruri. De exemplu, la relațiile corecte între oameni. Se săturase pînă-n gît ca tot felul de sofioți îngâmfaţi să creadă că veşnic le este dator cu ceva.

– Am spus că aici nu se fumează. Vă rog să stingeţi țigara! a spus Baci Kiko, plin de respect și de bună creştere.

Călătorul care fuma a dat drumul la fum drept înainte. Pentru câteva secunde, norul de fum a învăluit scaunul din față și capul lui Baci Kiko. Se înecă. Nu era numai din cauza fumului. Situația se transforma untr-un conflict. Sau s-ar fi putut transforma.

Ce se încăpățînează, se gândi el. Ăsta e un fel de javră bătrînă, mai bine să-l suport până la capăt și să se care mai repede de aici. Dar adânc în sinea lui Baci Kiko mai era şi altceva – mândria lui de bărbat și de cetățean. De european. Decise să abordeze situaţia mai elegant, cu umor, ca şi cum ar fi cedat, dar de fapt cu fermitate. În timpul petrecut la Sofia, el învățase unele lucruri:

–Taxiul lucrează după standarde europene, zise el cu un ton glumeţ. – Suntem de la Eurodrift și în mașinile noastre nu se fumează.

Baci Kiko și-a ascuns iritarea cu un zâmbet larg. Se spăla pe dinții în mod regulat cu Aquafresh, dar cu toate acestea dinții lui aveau o nuanță gălbuie.

– Miroși a usturoi și-mi vine să vomit, i-o reteză călătorul, privind într-o parte.

Treceau pe lângă gardul Seminarului Teologic. Conștiința civică a poporului scrisese pe el „Volen, câine, ucigaș al bulgarilor„9.

Fumătorul încrezut zâmbi maliţios. Baci Kiko văzu zîmbetul, dar crezu că clientul râdea de el. Da, mîncase ciorbă de burtă și-i plăcea cu usturoi (și tare iute). Pentru un moment s-a simţit penibil. Purta o vestă de firmă și o cămașă albă. Pantofii lui erau lustruiți. Dar nu reușise să înlăture respirația duhnitoare cu guma „Orbit pentru copii”.

În taxi se făcu tăcere. Baci Kiko îşi amintea cum în liceu, beau în pauza mare şi apoi mascau mirosul cu gumă de mestecat. Nimeni nu le făcuse niciodată vreo observaţie. Iată că acum cineva o făcuse. Iar lui Baci Kiko îi plăceau lecțiile Sofiei și era recunoscător. Bărbosul terminase cu țigara, și acum citea niște hârtii. Le scosese din borseta lui neagră. Era îmbrăcat în întregime în negru.

Un nor fin de fum de țigară plutea în compartiment. Baci Kiko deschise fereastra un pic, doar cât să iasă, dar căldura să rămână înăuntru. Iritarea îi trecuse.

2

Maşina zbura pe Bulevardul Bulgariei. Trebuia găsită o deviere spre dreapta pentru cartierul Lyulin. Drumul era în starea lui obișnuită, cu multe denivelări și gropi. Baci Kiko manevra între ele ca un șofer hîrșit. Văzuse de toate. Se culcase o dată cu o macedoneancă de o sută douăzeci de kilograme care era din Prilep. După asta nimic nu-l mai putea speria. Supraviețuise în bătăile de grup cu mese și scaune în cârciumile din Plevna. Se tăiase cu cuțite în fața discotecilor din tot nordul Bulgariei. Fusese atacat de narcomani în Sofia. Și după toate acestea un nesimţit cu ifose să-l intimideze?

Baci Kiko își aminti diferite primejdii şi spiritul lui se învioră. Și în același moment s-a simţit din nou nasol.

Transporta următorul curcan umflat din Sofia. Acesta vorbea ceva în engleză la telefon. Suna ca o conversație între oameni serioși. Însă Baci Kiko vedea că omului de aproape 50 de ani din spatele lui nu-i trebuiau decât câteva palme ca să se dezumfle. Dacă vreodată ar fi nimerit în compania tovarășilor lui Kiko, gonflabilul din Sofia s-ar fi dezumflat ca un balon imobiliar.

Baci Kiko a zâmbit în sinea lui la acest gând. O prietenă de a lui, agent imobiliar, îi povestise aseară despre aceste baloane. La rândul său, Bacho îi umfla balonul în mod regulat. Ea țipa sălbatic când balonul ei se spărgea10.

3

• Vreau să te întreb ceva. Tu votezi? l-întrebat garcea cu o voce deosebit de caldă.

Baci Kiko tresări. Nu se aștepta să mai schimbe vreo vorbă din nou. A aruncat o privire spre el în oglinda retrovizoare. Acesta facea mişto de el? Bacho a tăcut puţin. Apoi a spus:

– Am votat când aveam 18 ani, pentru că îmi era interesant cum e să-ți dai drumul la vot. De atunci n-am mai făcut-o.

– Nu ai vreo preferință? – continuă vocea caldă.

– Pentru mine toţi sunt la fel. Oricine ar fi, situaţia se înrăutățește. a spus Baci Kiko, făcând un discurs destul de inteligent.

– Dar vin bei?

– Beau vin, vodcă cu bere, whisky cu tequila, a spus Baci Kiko, care era în apele sale.

– Poţi distinge vinul din Bulgaria de vinul din Franța sau Spania?

Baci Kiko a râs. Clientul îl lucra pe tema simplităţii. Dar lui Kiko nu-i păsa. El ţinea să fie prost şi bădăran. Realizase asta foarte devreme și devenise crezul său.

– Eu nu pot să disting vinul din nordul Bulgariei de vinul din sudul Bulgariei, tu ce vrei!? a răspuns Baci Kiko, coborând la nivelul interlocutorului său, care îi vorbise la per tu.

Pasagerul tăcu. După un timp ajunseră. Contul era de 12.95. Clientul întinse 13 leva și coborî. Fără să zică „La revedere”, sau „Muncă spornică, profitabilă și fără avarii”. Nu că Baci Kiko s-ar fi așteptat. Omul nostru i-a urat o zi frumoasă și l-a privit din urmă.

Simțea că-i scapă ceva, cum se întâmpla când vorbea cu intelectuali. Se întâmplase ceva, dar nu știa ce anume. Omul acesta era mai special. Curcan umflat, dar şi ceva mai mult. Sau, mai puțin?

4

O săptămână mai târziu, Baci Kiko se afla la o prietenă. Era o fată bună și liniștită căreia îi plăcea compania glumeţului Baceo. Mama ei era medic dentist si casa lor era plină cu reviste noi, care apoi ajungeau la cabinetul dental de la etajul de jos.

Bacho răsfoia revista „Puterea”11. Îi plăceau coperţile. De data aceasta cel mai în faţă era pusă o sulă stilizată. Textul de mai jos spunea „Balcanii își păstrează secretele”. Bacho a deschis la articolul zilei.

„Fiecare țară și regiune îşi are zeul ei, puterea lui demonică care face lucrurile să se întâmple. În SUA, acestea sunt datoriile și consumul. În Germania, zeul este organizarea și ordinea. Rusia e pusă în mișcare de credință, idealism și gazele naturale. În Balcani, puterea demonică este cea a cocalarului. Aici toată cultura și democratura se învârt în jurul sulei.”

Lui Baci Kiko i-a plăcut chestia asta. Și el gândea la fel. Dar toate acestea erau prea abstracte şi el a răsfoit mai departe. Poze mari, frumoase, texte profunde. Ia te uită …De pe pagina 32, îl privea faţa gonflabilului din Sofia.

5

„Jeny Danev: Civilizația reprezintă abilitatea de a face distincţii“ spunea titlul interviului cu fumătorul imperturbabil.

Baci Kiko a început să citească: „Aceasta nu este o națiune, ci o turmă …“ spunea „celebrul politolog“, „o mortăciune … cu gura duhnind a usturoi și a ciorbă de burtă.“ Mai jos devenea clar că Danev se pricepe la multe bucătării și vinuri, şi că înca în anii ’70 a trăit și a studiat în Occident, la Oxford12, și că întotdeauna a avut probleme să fie înțeles de către țăranimea de la noi…

Baci Kiko auzise și văzuse oameni ca el şi înainte. S-a lămurit despre multe lucruri din discuţia în taxi. Baci Kiko nu avea cuvinte, şi nici idei, dar înțelegea perfect totul. A continuat să citească.

„Este timpul limită că Bulgaria să părăsească orientalismul și asiatismul, și să înceapă să trăiască în Europa“, îşi dezvăluia una din multe sale revelaţii marele gânditor. ” Eu am făcut-o acum 30 de ani, acum este rândul poporului bulgar”, continuă textul.

Baci Kiko era de acord că Bulgaria este o țară estică. Câteodată scuipa și se indigna de unele nereguli, de oamenii tâmpiţi, și așa mai departe. Dar, ce e rău în modul nostru de viață? Trăim foarte bine, pur și simplu suntemi săraci, se gândea Baci Kiko. Şi-a amintit despre un personaj preferat de la Show-ul lui Slavy” – Gatso Batsov13.

Jucătorul de fotbal din Mezdra zicea: „Eu treaba mea mi-am făcut-o. Varză la murat, brânză în butoiaş, nevasta însărcinată. Eu treaba mi-am făcut-o. Rămâne să pun baza pe băut. „

Aceasta era chintesența vieții nu numai pentru Gatso Batsov, dar și pentru Baci Kiko. El îi vedea pe unii dintre prietenii lui cu studii cum luptă şi fac sacrificii în numele carierei, al banului. Ca şi cum banii vor cumpăra fericirea. Când Baci Kiko avea un surplus de 100 de leva, imediat îi dădea pe bătură cu prietenii. O dată, spărsese cu gaşca şi cu întreaga discotecă „Plaza” din oraşul studenţesc, 3000 de leva într-o singură noapte. Şi încă se considera dintre petrecăreții moderaţi…

Ce făceau prietenii lui cu studii? Unii dintre ei reușeau în visele lor, punea mâna pe ei câte o femeie inteligentă și frumoasă. Şi viața lor se transforma într-o alergare continuă de cursă lungă sub ochii vigilenţi ai prietenei și soției. Baci Kiko nu-i înţelegea pe acești bărbați. Ei sacrificau totul ca să nu primească nimic. Nu era logic.

Baci Kiko se adânci în gânduri. A simţit o greutate, capul i s-a înfierbântat. Rareori făcea asta. Ştia că exerciţiul nu-şi avea rostul. La un moment dat a tresărit. Se încărcase cu acest Danev și cu performanțele lui de om complexat. În taxi și în mass-media.

6

… Fata lui Baci Kiko încă se mai scălda. Mai târziu era să o ducă la bar și să bea cu prietenii. În local aveau să duduie manele.

Dar Baci Kiko nu simţea vreo bucurie. S-a uitat iar la mutra lui Danev, de pe fotografia din „Putere”. Individul se pricepea la toate şi în acelaşi timp la nimic. Danev nu va putea niciodată să aibă vreo fată dintre ale mele, dintre iubăreţele mele zglobii, şi-a zis Baci Kiko.

S-a ridicat, și s-a uitat pe fereastră. Ce merită să fac cu viața mea, se gândea omul nostru. Ce merită să fac?

Jos era taxiul, murdar de noroi. Trebuia să-l spele.

Baci Kiko se simțea murdărit. Și-a dat seama că viața era foarte, foarte scârboasă. Plină de noroi și murdărie. Cu drumuri desfundate, cu niște bastarzi scârboşi care fumează în mașină și-ţi vorbesc despre civilizație și Europa. Cu jeg.

Trebuie să fac un duș, şi-a zis Baci Kiko. „Astăzi, tu îi duci repede cu mașina, mâine, ei te duc pe tine încet,“ şi-a amintit de înțelepciunea unui coleg șofer de la „Show-ul lui Slavy“14. A râs. Era şi vesel, și trist. Dar când fata a ieșit din baie, el îi zîmbi cît putu de larg. Ea s-a bucurat – cel puțin un om din preajma ei părea lipsit de griji. De aceea îl şi iubea. Și îl ierta pentru toate celelate.

Baci Kiko se băgă gol sub duș.

Citeşte în limba engleză!

Citeşte în limba bulgară!

About Author

Vladimir Mitev

Vladimir Mitev este un jurnalist bulgar vorbitor de limba română. A colaborat cu numeroase instituții media din Bulgaria și România, printre care Radio Bulgaria, Mediapool, toate posturile importante de televiziune din Bulgaria, Radio Darik și altele (Bulgaria); Radio România, Comunitatea Liberală 1848, toate posturile importante de televiziune din România; DoR; Libertatea; PressHub și altele (România); The Analysis, Acorn Radio (SUA); Open Democracy (Marea Britanie); voxEurop (Franța); Observatorul pentru Balcani și Caucaz; The Other News (Italia); Institutul pentru Europa Centrală (Polonia); Argument (Cehia); Merce (Ungaria); Bilten (Croația); și Agora (Republica Moldova).
El promovează ideea unor interacțiuni nonhegemonice și împuterniciri reciproce în Europa Centrală și de Sud-Est, care ar putea contribui la formarea unei identități regionale dinamice și ar conecta cetățenii la comunitatea globală.

See author's posts