Inovațiile fiscale ale României

Guvernele PSD din ultimii ani au dat mai mulţi bani păturilor sărace, au întărit clasa de mijloc şi au încercat să atragă mai multe venituri fiscale în detrimentul sectorului financiar. Asta se făcea prin unelte fiscale. În acelaşi timp sistemul fiscal marca niveluri reduse de eficiență, care presupune şi subfinanţare a serviciilor publice. Acum noul guvern PNL promite reforma sistemului fiscal, iar Bulgaria este dată drept exemplu în colectarea fiscală

Vladimir Mitev

În ultimii ani bulgarii ne-am obişnuit să vedem conducerea socialdemocrată a României care a fost înlăturată de putere în octombrie 2019, prin prisma redefinirii anticorupţiei precum şi a protestelor în apărarea sistemului judiciar. Acţiunile PSD în domeniul politicii fiscale au provocat un mai mic interes. Însă ele nu sunt mai puţin interesante sau ”inovative” în comparaţie cu eforturile lor să blocheze anticorupţia. Comparaţia cu românii ne-ar putea fi folositoare pentru a înţelege atăt situația lor, cât şi starea noastră pe drumul către un ”viitor capitalist iluminat”.

Începând cu 2015 românii au asistat la o cotă specială a TVA pentru hrană, la reducerea TVA-ului general, la stimulente fiscale pentru categorii de salariaţi precum IT-işti, la aşa-numita ”revoluţia fiscală”, care să transfere plătirea asigurărilor sociale aproape complet asupra muncitorilor, la introducerea taxei de ”lăcomie” asupra cifrei de afaceri a băncilor şi ale companiilor financiare, a fost eliminată aproape complet taxa asupra microîntreprinderilor, au fost reduse taxele asupra dividendelor. Aceste măsuri au fost introduse într-un moment de creştere economică, când economia românească s-a situat pe locuri fruntașe în UE privind creşterea PIB-ului. Veniturile din România au crescut – în special în sectorul de stat. Asta a fost o consecinţă a politicii PSD pentru creştere prin creşterea veniturilor şi a consumului.

În acelaşi timp colectarea taxelor a rămas deficitară. România reuşeşte să colecteze numai 70% din TVA-ul datorat către stat, doar 28% din taxa de profit datorată, 70% din taxa veniturilor datorată şi 7% din asigurările sociale datorate. Nu este de mirare că în 2018 veniturile bugetare sunt doar 32,3% din PIB, conform datelor Eurostat. În acelaşi timp Bulgaria colectează 89% din TVA-ul datorat, 51% din taxa profitului datorată, 93% din taxa veniturilor datorată şi 74% în asigurările sociale datorate. Asta permite Bulgariei să aibă venituri bugetare de 38,3% din PIB. Nu este de mirare că într-un articol site-ul Curs de Guvernare povesteşte despre reformele serviciului fiscal bulgăresc şi dă Bulgaria ca exemplu de reuşită în colectare. Noul guvern al PNL intenţionează să reformeze sistemul românesc fiscal, anume pentru că în ciuda tuturor inovațiilor fiscale ale PSD şi a creşterii semnificative a PIB-ului din ultimii ani statul român nu poate beneficia printr-o colectare îmbunătăţită. În 2020 pensiile vor creşte cu încă 40% şi dacă colectarea nu creşte semnificativ, va apăra un mare deficit bugetar.

În acest context diferitele măsuri fiscale din ultimii ani provoacă interes. În România la fel ca și în Bulgaria băncile, minele, societăţile de distribuție a energiei şi a gazului sunt proprietate privată şi adesea străină. După privatizarea şi retragerea statului din economie unul dintre puţinele spații unde statul mai poate fi activ şi să schimbe ceva în economie şi societate, este politică fiscală. Business-ul, adică corporaţiile, de regulă sunt nemulţumite de schimbările fiscale, pentru că îi împiedică în planificarea activităţii. Dar anume prin politica fiscală socialdemocarţii români şi statul român au făcut eforturi să lasă puţin mai mulţi bani la dispoziţia paturilor mai sărace, să stimuleze clasa de mijloc şi să asigure venituri pentru buget luand din sectorul financiar. Ei au încercat să facă asta pentru că spre deosebire de Bulgaria în România există competiţie între două curente puternice în politică – cea tehnocrată, căreia îi aparţin serviciile de informaţie, şi sistemul politic (oligarhia), al cărui reprezentant cel mai cunoscut este PSD. Pentru a câştiga alegerile în condiţiile unei competiţii, socialdemocarţii au simţit că trebuie să dea câte ceva diferitelor grupuri de cetăţeni. Aici intră inovațiile fiscale. Alta este întrebarea dacă ele s-au dovedit sau nu a fi efective sau bine gândite.

Pe de o parte, cota specială a TVA pentru hrană şi reducerea TVA de la 24%, inițial la 20%, iar de la 1 ianuarie 2017 – la 19%, au stimulat consumul şi prin urmare creşterea economică. Pe de altă parte, revoluţia fiscală, promulgată în pachet cu reducerea taxei de venit de la 16% la 10%, a fost o manevră prin care trebuia să se mărească colectarea asigurarilor sociale. Îl al treilea rând, măsuri precum taxa ”pe lăcomie”, care au vizat impozitarea cifrei de afaceri, și nu a profiturilor companiilor financiare, au fost un semn că statul român încearcă să impoziteze mai efectiv business-ul străin, în timp ce multe companii străine din România nu declară profit şi nu plătesc taxa de profit. În întregime aceste măsuri au provocat contradicţii, haos, scepticismul întreprinzătorilor, care tot timp spuneau că doresc condiţii previzibile de funcţionare. Tot timp se făceau scenarii sumbre de creştere a deficitului bugetar şi a deficitului de cont curent, de îndatorarea statului, de creştere importurilor din cauza consumului crescând, şamd. În acelaşi timp ideologii creşterii prin venituri şi consum mai mari afirmau că datoria externă scade în termeni de procent din PIB, iar datoria asumată pentru o unitate de creştere acum este mai mică decât câţiva ani în urma, şamd. În sfârşit în octombrie 2019 socialdemocraţii au fost înlăturați de la putere şi acum la putere este PNL, al căror experţi economici susţin bugetul echilibrat şi austeritatea. Probabil timpul inovărilor fiscale s-a încheiat şi de acum încolo politica fiscală va deveni mai plictisitoare şi previzibilă.

 

Cota specială a TVA pentru hrană

Începând cu 2013 în România există o cotă specială a TVA de 9% pentru pâine şi produse din pâine. Ea a fost introdusă de guvernul lui Victor Ponta. Înainte de a fi dat jos în sfârşitul lui 2015 guvernul Ponta a reînnoit măsura, introducând o cotă specială a TVA de 9% pentru toate produsele alimentare. Atunci guvernul a raportat o creştere a veniturilor de TVA, indiferent de reducerea cotei. În acelaşi timp ministrul social Rovana Plumb a calculat că o gospodărie de pensionari cu pensie socială, care atunci era de 400 lei (90 de euro) a primit o creştere de 20 de euro lunar la puterea de cumpărare, datorită TVA-ului redus.

În paralel cu modificarea TVA-lui de la 1 octombrie 2015 au fost mărite salariile în sănătate cu 25%, iar de la 1 decembrie 2015 cele din educaţie cu 15%.

Această linie de reducere a TVA şi a creşterii salariilor din sectorul de stat a continuat în întreaga perioadă de guvernare a PSD. Oponenţii acestei politicii au fost economiştii din sectorul financiar şi guvernatorul BNR Mugur Isărescu. Ei spuneau că nu se poate simultan să fie mărite taxele şi să fie reduse salariile din sectorul de stat, pentru că va apăra deficit bugetar. FMI insista că ţara să nu ajungă la deficit bugetar mai mare de 3% din PIB, ci să-l ţină în zona de 1-1,5% din PIB. Însă socialdemocraţii credeau că ţara se află în creştere economică, ca PIB-ul se măreşte, aşa că poporul ar trebui să simte beneficiile dezvoltării.

Prin urmare, după multele modificări fiscale TVA-ul acum este 19%. Există două cote speciale a TVA – 9% şi 5%. Cel de 9% TVA se încasează din produse ortopedice, din medicamentele pentru oameni şi animale, hrană, băutură (fără produse alcoolice); apă, când se foloseşte în agricultură; îngrășăminte şi pesticide, folosite în agricultură; semințe şi alte produse agricole, precum şi servicii pentru agricultură; alimentarea cu apă şi canalizare. Cota specială de 5% se foloseşte pentru manuale, cărţi, ziare, reviste; servicii turistice, catering, pentru acces în cetăți, muzee, case memoriale, monumente istorice; pentru cazare la hotel, servicii de restaurant (cu excepţia băuturilor alcoolice, altele decât berea), pentru folosirea unor baze sportive, pentru transportul oamenilor cu trenul sau telecabine; pentru construirea locuințelor sociale.

Aşteptările FMI sunt ca în anul 2019 PIB-ul va creşte pâna la 4,2%, ajungând la 225 miliarde de euro. În anul 2015 PIB-ul a fost de 159,6 miliarde de euro. Băzându-se pe un astfel de salt, PSD a crescut nu doar salariile din sectorul de stat, ci şi pensiile – cu 15% din 1 septembrie 2019 şi cu încă 40% din 1 septembrie 2020. Noul Guvern al lui PNL a decis că nu va revoca această creştere, chiar dacă ea pune presiune pe buget. 2020 este anul unor alegeri parlamentare şi locale, aşa că tăierea unor creşteri deja realizate ar putea influenţa rezultatele din vot.

 

Politica veniturilor

”O creștere de venituri (salarii) era inevitabilă pentru a atenua exodul de capital uman, emigratia. Dar o asemenea politică, dacă nu este însoțită de grija pentru creșterea veniturilor fiscale, primejduieste echilibrele macro. Datele Eurostat arată, de pildă, că în ce privește TVA, România are cel mai înalt grad de colectare. În Polonia și Bulgaria, doua tari în care a avut loc o reforma a administratiilor fiscale, gradul de colectare s-a ameliorat in mod remarcabil; in Bulgaria necolectarea a ajuns la 12% în 2018, de la 22% în 2014; în Polonia a ajuns la 14% în 2018, de la 24% în 2014.”, scrie economistul BNR Daniel Dăianu într-un articol publicat la câteva săptămânii înainte de căderea guvernului PSD din octombrie 2019.

În opinia lui Dăianu este îngrijorător că investiţiile publice au scăzut ca să fie ţinut deficitul bugetar sub 3%. Guvernatorul băncii centrale Mugur Isărescu crede că mai întâi trebuie să crească investiţiile private, iar după ele şi cele publice. Altfel România va continua să aibă multe automobile şi puţine drumuri bune. Se pare că aşteptările de la noul guvern sunt în această direcţie – să stimuleze sectorul privat să investească.

 

Revoluţia fiscală

Astfel de încurajare au încercat să facă şi socialdemocraţii prin politica fiscală. Pentru a stimula recalificarea muncitorilor în programatori, începând cu vara lui 2017 socialdemocraţii au eliberat IT specialiştii de taxa pe venit. Această eliminare este valabilă pentru programatorii care au creat venituri de cel puţin 10 000 de euro anual. Programatorii din noile companii de software folosesc această oportunitate fără a trebui să dovedească că au generat 10 000 de euro pe cap de programator. Măsură desigur a contribuit la boom-ul industriei româneşti de software, în care există mari jucători internaţionali. În 2018 a apărut primul unicorn românesc – compania UI Path, care este activă în domeniul inteligenţei artificiale şi a automatizării. Conform unei evaluări a Asociaţiei Româneşti a Lucrătorilor din Industria de Software la sfârşitul anului 2019 sectorul IT din România a ajuns la cifra de afaceri de 5,9 miliarde de euro. 80% din cifra de afaceri sunt generate de export. Aşteptările sunt că până la 2020 cifra de afaceri ar ajunge la 7,3 miliarde de euro.

Programatorii însă au avut de suferit când a fost introdusă aşa-numita ”revoluţia fiscală”, care însemna transferul de plăți a celei mai mari părţi din contribuţiilor sociale de la angajator la angajat. Începând cu 1 ianuarie 2018 din totalul de asigurări în procent de 37,25% angajatul trebuia să plătească 25% asigurări sociale şi 10% asigurări de sănătate, în timp ce angajatorul datora numai 2,25% de ajutorul de şomaj, maternal şi alte plăţi sociale. Transferul taxelor de asigurare către angajat a fost însoţit de reducerea taxei pe venit de la 16% la 10%. Această reducere într-o anumită măsură corecta efectul negativ al transferului către angajat. Dar dat fiind că programatorii nu plăteau taxa pe venit, veniturile lor au scăzut.

Pentru a compensa creşterea împovărării asigurărilor, angajatorii din toate sectoarele ar fi trebuit să crească veniturile angajaţilor săi. Remuneraţiile brute a 1,9 milioane contracte de muncă – 30% din întregul număr de contracte de muncă în economia românească, n-au fost mărite după revoluţia fiscală, arată răspunsul Ministerului Muncii din 31 martie 2018 la întrebarea deputatului independent Adrian Dohotaru. 143 427 angajatori – sau 28% din întregul număr de angajatori, n-au crescut salariile până la momentul respectiv.

Revoluţia fiscală a fost explicată prin dorinţa guvernului de a crește colectarea asigurărilor sociale. Se credea că transferul lor pe umerii angajaţilor le-ar permite angajatorilor să le vireze către buget, pentru că înainte statul român a fost incapabil să le colecteze de la patroni. Însă, şi după revoluţia fiscală angajatorii continuă să nu virează banii către buget. Mai mult – la 22 de luni după introducerea revoluţiei jumătate dintre firmele încă nu o introduseră. 2 miliarde de lei au fost obligaţiile de asigurări sociale neplătite până în noiembrie 2019, conform spuselor minstrului finanțelor Florin Cîţu.

Revoluţia fiscală însăși a fost introdusă printr-o ordonanţă de urgenţă a guvernului şi au fost făcute câteva modificări prin noi OUG-uri, care au intrat în vigoare. Însă în lunile începând cu ianuarie 2018 până acum a fost subliniat în mass-media că revoluţia fiscală așteaptă în parlament pentru a fi adoptată în forma sa finală. Probabil asta explică de ce unele firme declarau că nu ştiu cum să o aplice şi cum va arăta ea când va fi completă. Schimbările dese ale regulilor în mediul românesc de afaceri probabil este una dintre explicaţiile de ce veniturile fiscale şi colectarea taxelor din România au niveluri reduse şi că chiar Bulgaria este dată ca exemplu cu un sistem fiscal mai efectiv.

 

Taxa ”pe lăcomie”

Dorind să crească incasările fiscale, guvernul Vioricăi Dăncilă a introdus încă o măsură decisivă în a doua jumătate a anului 2018 – taxa ”pe lăcomie”. Ea se aplica când indexul mediu de trimestru ROBOR ar depăși pragul de 2% (ROBOR este rata dobânzii la care băncile care contribuie la calcularea acestui indice sunt dispuse să ofere împrumuturi sub formă de depozite în lei celorlalte bănci contributoare). În astfel de caz companiile datoreau o taxă asupra activelor lor. În decembrie 2019 guvernul PNL a revocat taxa ”pe lăcomie”. Logica pentru introducerea ei a fost că marile companii din România adesea nu plătesc taxa de profit, pentru că puteau prin operaţii fiscale să transfereze profitul său peste hotare şi să declare pierderi. Aceste companii însă acţionează în România şi statul a fost interesat să încaseze venituri din activitatea lor. Iată de ce s-a introdus taxa asupra activelor. Actualul ministru al finanţelor– Florin Cîţu, vine din rândurile sectorului financiar. Aşa că revocarea acestei taxe a fost prioritară pentru guvern sub conducerea lui. Guvernul ar trebui să găsească o măsură alternativă de a acoperi gaura bugetară – şi unele decizii au fost deja luate – tăierea cheltuielilor din sectorul sănătate şi mediu în bugetul pentru anul 2020.

Şi revoluţia fiscală şi taxa ”pe lăcomie” au provocat multe tensiuni şi nemulţumire. Au avut loc proteste sindicale împotriva revoluţiei fiscale. Business-ul în principal s-a poziţionat împotriva oricărei inovări fiscale a guvernului, din motivul că aceasta îi va face activitatea mai dificilă şi va face mediul de afaceri mai nesigur. Socialdemocraţii însă au ușurat business-ul de plata unor taxe prin inovațiile sale fiscale. De exemplu, ei au decis că microintreprinderile (cu cifra de afaceri până la 1 milion de euro) să plătească taxa pe profit de numai 1%. Taxa asupra dividenzilor a fost redusă de la 16% la 5%. Practic, statul român a renunţat la o mare parte din veniturile sale, pentru că nu putea să-le colecteze. Explicaţia este şi că prin politica fiscală PSD a încercat să câştige o parte din business – stând clar împotriva corporaţiilor şi sectorul tehnocrat, PSD s-a îndreptat spre o parte din clasă de mijloc, care îşi defineşte interesele delimitându-se de corporaţii.

 

Opinii

Într-o analiză a sa de la sfârşitul anului 2017 guvernatorul-adjunct al BNR Florin Georgescu a explicat că schimbările fiscale ale PSD sunt prociclice – în timpul unei creşteri economice ele stimulează economia adiţional. La rândul său ele probabil vor duce către acel moment, când în condiţiile unei încetinirii economice sau a unei crize, altă forţă politică, la randul ei, va introduce măsuri prociclice, dar în direcție opusă, tăiând cheltuielile şi ridicând taxele, astfel adâncinând criza. Ceea ce socialdemocraţii au făcut în ultimii ani va creşte volatilitatea economiei şi creează un mai mare risc pentru investitori și creditori în economia româească. Aşa că ”nu toate politicile de stimulare a cererii conduc la creşterea nivelului de trai”, afirmă Georgescu. Premierul Ludovic Orban şi ministrul de finanţe Cîţu nu se opresc în a repeta că au găsit gauri mari bugetare şi că conducerea socialdemocraţilor este un eşec, care le-a lăsat o moştenire grea.

”Dacă dezastru în economie înseamnă o creștere medie anuală de peste 5%, un deficit bugetar pe metodologie ESA menținut la sub 3% din PIB, o pondere a datoriei guvernamentale în PIB în scădere, o datorie externă brută și netă în PIB în scădere concomitent cu o creștere a puterii de cumpărare a câștigului salarial mediu și pensiei medii de peste 25% în cei 2 ani și 9 luni de guvernare, atunci înseamnă că s-a schimbat înțelesul noțiunii de dezastru economic și social. Viziunea economică a condus /conduce la o creștere a PIB nominal de 30% în ultimii 3 ani (2017-2019), o creștere de 50 miliarde euro. Sigur, din perspectiva ideologică a capitalului, este un dezastru să crești în 2 ani ponderea remunerării lucrătorilor în PIB de la 35% în 2016 la 40% în 2018. Adică să crească remunerarea lucrătorilor cu 28 miliarde euro în 3 ani, da, probabil că în oglinda paradigmei neoliberale poate fi văzută drept un dezastru”, spune economistul Cristian Socol – considerat drept ideologul politicii economice a PSD din ultimii ani, care se baza pe creştere prin venituri şi consum mai mari.

”Pe mine ca cetățean mă interesează un echilibru între stimularea mediului de afaceri și respectarea de către stat a unor obligații fata de cetățeni. În momentul de față e complet dezechilbrată balanţa – si nu are cum să se îndrepte atâta timp cât statul nu are marjă fiscală pentru a oferi bunuri publice de calitate… Bani mai puţini la stat înseamnă şi bani mai puţini pentru servicii și bunuri publice. Din punct de vedere nu al statului, ci al meu ca cetăţean, nu mi se pare corect sa nu am acces la servicii de sanatate, educație, infrastructură, pentru că Guvernul a decis reduceri de impozite care îi avantajează, grosso modo, pe cei prosperi sau bogați”, afirmă Victoria Stoiciu – director de program la Fundaţia Friedrich Ebert România în faţa blogului Podul Prieteniei. Ea dă ca exemplu impozitarea microîntreprinderilor cu cifra de afaceri sub 1 milion de euro şi marjă de profit medie de 10%, ceea ce înseamnă că trebuie plătită taxa de 1% pe 100 000 de euro. În acelaşi timp oamenii care primesc salariu minim iau anual 3000 de euro, și datorează 10% din acest venit. Aşa că sistemul fiscal românesc la fel ca cel bulgăresc impozitează excedent munca şi consumul, dar nu și capitalul, crede Victoria Stoiciu…

Inovările fiscale, pe care România le-a aplicat în ultimii ani au diferiţi vectori şi sunt contradictorii. Dar ele au fost introduse într-o perioadă de creştere economică, când chiar greşelile, organizarea rea şi regulile neclare nu au împiedicat semnificativ creşterea economică. Forţele care căutau stabilitate macroeconomică şi-au luat revanşa, dar acum urmează să vedem care dintre măsurile introduse vor fi menținute şi ce va fi revocat. Probabil va fi o perioadă în care unele măsuri vor fi menținute. Chiar dacă creşterea salariilor şi pensiilor este nedorită de guvern, revocarea ei n-ar putea fi făcută fără a provoca penalități din partea alegătorilor la alegerile viitoare. Business-ul însă doreşte un buget echilibrat şi predictibilitate, aşa că surprize şi mişcări rapide nu prea vor fi în perioada care vine. Oare este posibil că sectorul privat să fie centrul în jurul căruia să fie creat un nou model de creştere, după ce creşterea venea în ultimii ani din creşterea veniturilor şi a consumului? PNL va trebui să dea răspunsul la această întrebare. Dar înainte de toate guvernul Orban va căuta creşterea colectării printr-o administraţie fiscală mai efectivă. În această privinţă, surprinzător sau nu, Bulgaria este dată drept un exemplu în România. 

Citeşte în limba engleză!

Citeşte în limba bulgară!

 

 

About Author