Biden și Putin sunt pregătiți să realinieze echilibrele în Europa de Est într-o serie de summituri care ridică analogii cu o nouă Yalta. Bulgaria și România au politicieni euro-atlantici convinși la vârf. Dar popoarele lor continuă să se privească reciproc cu stereotipuri, în loc să realizeze potențialul pe care îl oferă comunicarea și cooperarea cu vecinii lor
Vladimir Mitev
Zvonurile despre un război între Rusia și Ucraina sunt mult exagerate. De luni de zile, aghiotanții lui Joe Biden și Vladimir Putin își exprimă retorica obișnuită împotriva „adversarului” geopolitic pe rețelele de socializare și în mass-media. Cu cât par mai duri în apărarea dreptății, cu atât devine mai clar că nu asistăm la un preludiu la război, ci la celebrul dans ruso-american care a marcat istoria modernă a omenirii.
La 10 ianuarie 2022, reprezentanții SUA și ai Rusiei se vor întâlni la Geneva pentru a purta discuții privind securitatea în Europa de Est. Iată care este schema acestor discuții: „Vor dezbate dacă există o modalitate de reorganizare a securității în Europa. Pot SUA să ofere ceva Rusiei? Poate Rusia să dea ceva SUA? Vreau să spun, dezescaladare. Cred că acesta este cel mai greu lucru în acest moment. Statele Unite și administrația Biden doresc o dezescaladare.” Asta spune Jill Dougherty, fosta șefă a biroului de la Moscova al CNN, într-un interviu acordat aceleiași televiziuni americane (poate fi ascultat aici în jurul minutului 9:20). Două zile mai târziu, la 12 ianuarie 2022, este programată o reuniune NATO-Rusia de către secretarul general NATO, Jens Stoltenberg. La 13 ianuarie 2022, va avea loc o reuniune între Rusia și a Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa – din care fac parte SUA și aliații săi europeni. O întâlnire între UE și Rusia nu a fost anunțată.
Aceste discuții sunt anunțate după ce, în decembrie 2021, Rusia a adresat Occidentului cerințe „inacceptabile” pentru a-și asigura interesele în străinătatea apropiată – neacceptarea în NATO a fostelor republici sovietice Ucraina și Georgia și retragerea trupelor NATO din Europa Centrală și de Sud-Est. Liderii NATO și ai SUA, precum și presa occidentală, au criticat cererile Rusiei. Dar, pe lângă retorica privind posibilele consecințe și pregătirea pentru conflict, a existat un apel constant la diplomație. Răspunsul ezitant al Occidentului la cererile Rusiei a evocat în mod inevitabil aluziile la o nouă Yalta, summitul de la anul 1945 care a trasat noile echilibre în Europa pentru acea vreme. Iar perspectiva unei noi realinieri a echilibrelor în Europa de Est sau în Balcanii de Vest nu poate fi decât relevantă pentru Europa Centrală și de Sud-Est – pentru țări precum România și Bulgaria, care se află la granițele unor teritorii disputate și sunt avanposturi ale NATO și UE în regiune.
Guvernele din România şi Bulgaria
În acest context, Bulgaria și România au guverne noi de la sfârșitul anului 2021, ceea ce poate fi văzut atât ca o expresie a echilibrului politic intern din aceste țări, cât și ca un răspuns al acestora la ceea ce se întâmplă în Europa. În România, guvernul a fost format de așa-numitele partide vechi – Partidul Național Liberal, Partidul Social Democrat și partidul etnicilor maghiari (UDMR), care sunt adesea acuzate că se bazează pe un model clientelar de elaborare a politicilor. Ei înșiși etichetează filosofia lor de guvernare ca dezvoltarea capitalului autohton, ale cărui fonduri provin de la bugetul de stat și din Planul european de redresare și rezilienţă. Guvernul lor se bucură de o largă majoritate în parlament. Această majoritate respinge iacobinismul anticorupție al macroniștilor români din Uniunea Salvați România – Plus și incitarea antivaccinală, ortodoxă și conservatoare a Alianţei pentru Unirea Românilor. Astfel, s-a format o coaliție la putere care poate să dea stabilitate; care s-a născut cu aprobarea președintelui Klaus Iohannis şi are sprijinul necesar în Europa pentru că fondurile europene să nu fie oprite și să curgă în cercurile locale ale companiilor respective.
În Bulgaria, până în aprilie 2021, modelul a fost tocmai cel al dezvoltării marelui capital autohton prin intermediul fondurilor europene furnizate afacerilor de către partidul-stat GERB. Punctul slab al acestui model nu a fost atât corupția, despre care s-a vorbit mult ani de zile, dar despre care știm foarte puțin chiar şi astăzi după ce Borisov a fost înlăturat. A fost, pur și simplu, un guvern pregătit pentru vremurile lui Donald Trump. A crescut semnificativ cheltuielile militare, a cumpărat arme americane, iar premierul a primit o audiență cu fostul președinte american. Sub cel de-al treilea guvern Borissov, un discurs împotriva ONG-urilor, a lui Soros, a Convenției de la Istanbul și un partener de coaliție au fost naționaliștii bulgari care au promovat ideologia lui Trump și interesele marelui capital (la fel ca GERB).
Sosirea lui Biden în Casa Albă l-a făcut pe liderul GERB, Boiko Borisov, să intre în opoziție. Și a adus în prim-plan doi antreprenori cu studii la Harvard, Kiril Petkov și Asen Vasilev, cu sprijinul președintelui Rumen Radev. Aparent, SUA și aliații europeni au pariat pe o reînnoire a politicii bulgare – o nouă generație politică, formată din oameni conectați la corporații, la capitalul străin, mai degrabă decât la mafia locală și la afacerile oligarhice. Apariția carismaticului cuplu de la Harvard a stârnit interesul presei internaționale și românești, iar imaginea tradițional negativă a Bulgariei părea să se schimbe în bine, deoarece Kiril Petkov s-a declarat un luptător împotriva corupției.
Atitudinea României şi Bulgariei către o resetare a securităţii din Europa de Est
Există semne că o eventuală reechilibrare în Europa de Est nu poate, în această etapă, să afecteze direct Bulgaria și România, care fac parte din NATO și UE. Poziționarea țărilor față de ceea ce se întâmplă în Europa de Est și apropierea conducerii lor de partenerii lor euroatlantici sunt grăitoare.
Primul ministru al României este generalul Nicolae Ciuca, despre care se spune chiar că ar fi primul general român care a luptat în război după cel de-al Doilea Război Mondial – în Irakul ocupat de „coaliția celor dornici” (de a se alinia Statelor Unite în războiul controversat) în 2003. Este un militar cu numeroase decorații și recunoașteri americane. Din 2017 încoace, România alocă peste 2% din PIB pentru cheltuieli militare. Iar secretarul general adjunct al NATO este românul Mircea Geoana.
Pe 21 decembrie 2021. Nicolae Ciucă a vizitat Bruxelles, unde s-a întâlnit cu Jens Stoltenberg și cu politicieni europeni de marcă, precum președintele Consiliului European, Charles Michel, și președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. În discuțiile sale cu Ciuca, secretarul general al NATO a dat asigurări că NATO „face tot ce este necesar pentru a asigura securitatea și protecția tuturor aliaților”, dar a adăugat că NATO rămâne pregătită „pentru un dialog semnificativ cu Rusia”. În cadrul acestei reuniuni, Stoltenberg a anunțat că va convoca o reuniune a Consiliului NATO-Rusia. „Orice dialog cu Rusia trebuie să se bazeze pe principiile de bază ale securității europene și să ia în considerare preocupările NATO cu privire la acțiunile Rusiei. Aceasta trebuie să aibă loc în consultare cu partenerii europeni ai NATO, inclusiv cu Ucraina”, a adăugat Stoltenberg. La rândul său, Ciuca a subliniat necesitatea unei abordări europene unitare a problemei de securitate din Ucraina și din regiunea Mării Negre și a unui semnal ferm împotriva acțiunilor agresive și destabilizatoare în regiune.
Guvernul bulgar a subliniat în mod special necesitatea unei „ambivalențe” față de Rusia – pentru a demonstra simultan atât un posibil răspuns dur la escaladare, cât și o deschidere la dialog, aşa cum fac şi partenerii euroatlantici. În decembrie 2021, Stefan Ianev, ministrul apărării, în care se pare că partenerii NATO și euroatlantici au încredere, și-a exprimat opinia că nu este nevoie de noi trupe NATO în Bulgaria. Premierul Kiril Petkov a adăugat puțin mai târziu că poziția lui Ianev era o „opinie personală”, că Bulgaria își coordona poziția cu NATO și UE și că se căuta o soluție la această problemă prin „utilizarea maximă a mijloacelor diplomatice și pașnice”. Aceste fraze scurte, opinii personale și statusuri pe Facebook au fost însoțite de discuții aprinse pe rețelele de socializare din Bulgaria de către persoane care au tras un semnal de alarmă că Bulgaria ar putea fi atrasă într-un conflict militar cu Rusia.
În noiembrie, Petkov declarase deja într-o întâlnire cu Stoltenberg la Bruxelles:
„Poziția noastră este pe deplin în concordanță cu cea a NATO și a UE, așa cum am afirmat foarte clar. Credem cu adevărat că o abordare diplomatică și pașnică a potențialelor conflicte este cea mai bună cale de a face progrese. Și mă bucur că mi-ați confirmat acest lucru.”
Întrebat de un jurnalist despre cheltuielile militare din Bulgaria, Petkov a declarat la Bruxelles că, dacă infrastructura cu utilizare civilă și militară – de exemplu, un nou pod între România și Bulgaria la Ruse – ar fi inclusă în cheltuielile militare, bugetul militar ar putea depăși peste 2% din PIB.
În acest moment, se pare că atât politicienii bulgari, cât și cei români spun ceea ce trebuie – atât din punctul de vedere al partenerilor euroatlantici, cât și din punctul de vedere al populației din țările lor. Politicienii occidentali par, de asemenea, să gestioneze „criza” cu cuvinte măsurate și diplomatice. Există loc pentru un dialog cu Rusia în ceea ce privește securitatea în Europa de Est şi, în acelaşi timp, în caz de eşec al diplomaţiei, răspunsurile pot avea forme diferite.
Dacă acest dialog va duce la rezultate concrete și care vor fi acestea, va deveni probabil clar în cursul negocierilor viitoare. Este logic să presupunem că forțele absente de la viitoarele negocieri vor fi dezavantajate de ceea ce se va conveni.
Relaţiile româno-bulgare într-o lume a schimbării
Ce ar însemna pentru Bulgaria și România un acord între SUA și Rusia privind securitatea în Europa de Est? Este posibilă o interacțiune mai strânsă între ele în contextul unei posibile schimbări a echilibrelor din regiune?
În acest stadiu, miracolele sunt greu posibile. Pe de o parte, guvernele de la Sofia și de la București par să fie din nou setate diferit unul cu celălalt. În momentul în care partidul anticorupție a părăsit puterea la București, la Sofia a venit la putere un guvern cu o agendă anticorupție. Guvernul României a proclamat dezvoltarea capitalului autohton prin fonduri de stat și europene. Dacă ani la rând România a atras multe investiții străine, acum se anunță o trecere la dezvoltarea capitalului autohton. Bulgaria a făcut deocamdată lucrul opus – având puține investiții străine timp de mulți ani, și abia acum încearcă să-și îmbunătățească imaginea în fața lumii ca să atragă interes investiţional – deocamdată doar prin retorică.
Guvernul bulgar susține că va lupta împotriva corupției, care este în general asociată cu oligarhia, și caută dezvoltare prin investitori străini. Formula de guvernare a Sofiei este, de asemenea, contradictorie – are în componență atât partide anticorupție, cât și partide oligarhice, ceea ce sugerează posibile crize politice.
În afară de aceasta, ambele state au avut nevoie de 13 ani pentru a construi cel de-al doilea pod pe Dunăre dintre ele (la Vidin-Calafat) și ambele poduri existente au fost construite în urma unor presiuni geopolitice externe. Nivelul de încredere sau de coeziune între state și elitele lor este aparent deficitar de zeci de ani.
Cu toate acestea, problema cea mai importantă nu este reprezentată de statele greoaie de acţionat. Cele două națiuni continuă să nu se cunoască și să se privească reciproc cu stereotipuri. În presa românească, premierul bulgar Kiril Petkov este văzut pozitiv, dar acest lucru se datorează până acum în mare parte capitalului său simbolic – are carismă, a absolvit Harvard și spune lucrurile corecte, în timp ce în România nivelul intelectual al politicienilor actuali este scăzut, iar anticorupția a fost înghețată din 2018. Dar, dincolo de discuțiile lui Petkov despre noi poduri peste Dunăre și dincolo de o întâlnire cu un fond financiar româno-american pe când era ministru al economiei în vara 2020, nu există în prezent o acțiune concretă legată de România.
Presa românească dă impresia că încă se gândește la Bulgaria prin prisma „Rusiei”, după cum arată acest articol care a atras multă atenție. Acesta arată clar că, Kiril Petkov și aliatul său Asen Vasilev, sunt prooccidentali și luptă împotriva corupției. Apoi scrie pe larg despre scandalurile legate de spionajul rusesc în Bulgaria. Cititorul român rămâne cu impresia că în Bulgaria există doar două tipuri de forțe – pro-occidentale și pro-rusești, curent anticorupție și curent corupt.
Pentru a realiza o împuternicire reciprocă este nevoie ca românii să găsească în Bulgaria ceva mai mult decât „eterna Rusie”, ale căror întâlnire cu ea dezlănțuie iraționalitatea unora dintre ei. România are o cooperare strategică cu Ungaria – în ciuda faptului că Ungaria este de fapt principalul partener al Rusiei în regiune – în timp ce există încă indiferență față de bulgari din cauza presupusei lor „rusofilii”. Bulgarii, românii sau orice alt popor sunt interesanți nu pentru că sunt prooccidentali sau antioccidentali, ci pentru că au o esență a cărei înțelegere îmbogățește toate părțile și duce la schimbare. Iar cunoașterea și acceptarea celuilalt în integralitatea sa ne-ar putea ajuta să ne cunoaștem și noi înșine și să fim mai adecvați la lumea în schimbare.
Din păcate, relațiile internaționale și interumane din regiunea noastră se bazează prea mult pe realpolitic, pe o abordare bazată pe egoismul intereselor întemeiate. Acest lucru împiedică apariția unei zone de mijloc neutre între oameni, state și puteri. Existența unui astfel de spațiu ar putea permite cunoașterea reciprocă, cooperarea și evoluția. În ultimă instanță, viața și schimbarea ei sunt opusul acumulării de putere. Ele au de-a face cu transformarea.
O astfel de transformare este probabil să aibă loc astăzi în relațiile dintre „imperiile” american și rusesc din Europa de Est. Bulgaria și România, ghidate de percepţiile naţional centrice ale interesului de stat, riscă să rămână din nou statice din cauza tendinței lor de a-și vedea politica externă ca pe una bazată pe relații de putere. Vor încuraja partenerii euroatlantici interacțiunea lor? Posibil, dar transformarea are loc atunci când izvorăște din interior, când reflectă natura existențială și nevoia celui care o face. În măsura în care urmărim doar stimuli și agende externe, rămânem blocați pe plan intern.
În așteptarea seriei de întâlniri dintre Occident și Rusia, populația din Europa de Sud-Est ar putea să aibă sau nu o șansă unică de a observa o schimbare în lumea din jurul ei. Ar fi minunat dacă popoarele noastre ar avea puterea, într-o lume în schimbare, de a fi nu doar proxy-uri, ci și subiecții propriului său destin.
Citeşte în limba engleză!
Citeşte în limba bulgară!
Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter.
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
