Petăr Velciov: Bulgarii din Banat trebuie să fim uniți, pentru a fi puternici

Președintele secțiunii Uniunii Bulgare din Banat – România pentru Dudeștii Vechi povestește despre problemele în sat, despre soluțiile care sunt oferite de organizația lui, despre istoria comunității paulicene în regiune, nevoile ei și așteptările către locuitorii din Bulgaria

Vladimir Mitev

Petăr Velciov este președintele secțiunii Uniunii Bulgare din Banat – România pentru Dudeștii Vechi. El este născut în satul Lovrin, județul Timiș într-o familie bulgărească (pauliceană) din Banat. A studiat în liceul din Dudeștii Vechi până la clasa zecelea, iar a absolvit o școală de electrotehnică din Timișoară. Velciov muncește mult timp în sistema căilor ferate din România – în Dudeștii Vechi și în alte locuri. În 2008 devine pentru scurt timp viceprimar în administrația primarului al Dudeștii Vechi Gheorghi Nacov. Apoi a fost ales timp de trei ori președintele secțiunii uniunii bulgare din Dudeștii Vechi. În momentul de fața este și vicepreședinte Uniunii Bulgare din Banat – România, cărei sediul este în Timișoara.

Domnule Velciov, ce activitate dezvoltați în uniunea care este și o organizație politică?

Începând cu 2008 sunt membru Consiliului Municipal al municipalității Dudeștii Vechi. Când am venit aici, clădirea în care suntem în acest moment, numită astăzi ”Casa Bulgărească”, a fost veche. Am renovat-o în 2009. Etajul de sus a fost deschis ca un hotel în 2011. Aici are zece camere cu băie. Există și o scenă pentru concerte în curtea Casei bulgărești. Clădirea este menajată de Uniunea Bulgară din Banat – România. Încercăm să îmbunătățim satul.

Eu sunt președintele secțiunii locale a uniunii bulgare. Eu rezolv problemele pe care oamenii le au. Fiecare zi din luni până la vineri lucrez pentru ei. Organizația noastră are în jur de 300 de membri. Țoți bulgarii pauliceni din sat nu au devenit membrii noștri. Cei care formează structura locală noastră aleg 15 consilieri locale. Ei la rândul lor îl aleagă pe președintele secțiunii. Până la acum am fost ales timp de trei ori președintele.

În acest moment văd multe clădire renovate în Dudeștii Vechi. Când această renovare a început?

Am început să facem terenuri sportive în 2006, când fostul deputat bulgar în parlamentul român Niculae Mircovici a fost președintele. Muzeul a fost deschis în 2004. Așa că uniunea noastră dezvoltă și cultura, și sportul. Întreagă viața mea eu am fost portarul echipei de fotbal. Acum sunt portar senorilor din clubul nostru ”Pobeda”.

Începând cu anul 2009 realizăm un proiect pentru dezvoltare infrastructura satului. Eu am fost președintele ședințelor consiliului municipal și am semnat începutul proiectului în 2009. El a primit finanțare în 2015. Dar acum satul nu se conduce din partidul bulgăresc (uniunea noastră), ci de altă formațiune (Partidul Național Liberal – nota editoruli). S-a întâmplat așa că noi semănăm, dar alți culeg recolta.

Când noi am fost în putere, am îmbunătățit gradinița, așa că copii să pot dormi acolo. A fost construită ”Casa Bulgărească” (o casă pentru oaspeții satului lânga care are și scenă pentru concerte – nota editorului), au fost construite sala de sport și încă un teren de futbal aproape de râul. Au fost create condiții mai bune pentru activitățile ansamblului de dans. În 2015 a fost construită iluminarea de noapte a stadionului ”Hristo Stoichkov”. În 2013 futbalistul mare a fost aici și a jucăt într-un meci al bulgarilor împotriva românilor. Aici au fost încă Mihtarski, Dragolov și încă câteva sportivi recunoscute. Stoichkov a venit din nou în 2015.

Ce vor oamenii acum? Ce mai trebuie făcut?

Se poate face încă mult pentru sat. Totodată pentru uniunea. Noi am pierdut alegerile. Acum trebuie să ne unim, pentru a fi mai puternici. Suntem puternici, dar trebuie să fim chiar mai puternici.

Înțeleg că există o divizie în comunitatea bulgărească?

Există divizie – între oamenii. Ei spun că uniunea aparține tuturor bulgari. Dar cei care nu sunt membri uniunii, nu pot să participe în rezolvarea problemelor ei. Dacă ei intră în organizație, atunci se poate.

De ce oamenii nu intră în uniunea și de ce au votat pentru alt partid?

Au vrut să se schimbe ceva. Iată de ce am pierdut alegerile.

Oare a existat nefericire cu partidul vostru?

A existat pentru că oamenii au gândit că nu s-a făcut suficient pentru Dudeștii Vechi. Dar asta e un sat mare. Doar drumurile în el sunt 43 km. În anul 2004 20% din drumuri au fost de piatră. Acum toate 43 km de drumuri sunt asfaltate, așa că să poată fiecare masină să intre. Acum pompierii pot merge la fiecare casă.

Dvs. ați contribuit la crearea muzeului. Cum s-a născut această idee și cum ați realizat-o?

Acest muzeu este inființat în 2004. În 2008 când am ajuns aici, am vrut să recreăm o cameră din casa pauliceană obișnuită, care să arate cum au trăit strămoșii noștri și cum a arătat o casă din înauntru. Am ajutat în această cameră să fie puși porturi tradiționale. În 2012 muzeul a semnat memorandum cu Universitatea din Tuebingen și cu Muzeul Banatean. Experți arheologia din universitatea germană au venit aici, au făcut excavări și ceea ce au extras din pământ (artefacte din epoca neolită – nota editorului), au lasat-o în muzeu.

În 1799 în orașul apropriat Sânnicolau Mare a fost descoperită o comoară de aur, care se consideră că aparține bulgarilor vechi. Am vorbit cu funcționari din Sofia să ne ajute așa că să se facă o copie acestei comorii, o parte din copie să fie arătată la noi și o altă parte în muzeul din Timișoara.

Care este starea actuală acestei chestii?

Nu știu. Cred că în Sofia ar trebuie să spun ce se întâmplă.

Așteptați sprijin idn Bulgaria?

Da.

În afară de această chestie pentru comoară, ce așteptați din Bulgaria și bulgarii? Dacă primiți manuale?

Nu mult. Aici a venit o asociație care ne-a dus manuale. Le vom distribui profesorilor de limba bulgară în liceu. În sat copii învață limba bulgară timp de 4 ori săptămânal. În Dudeștii Vechi este cea mai veche școală cu predare în limba bulgară în lume (anul 1745). Duhovnicii au predat limba bulgară chiar acum doi secole. Bulgaria este eliberată în 1877-78. Noi am avut școli 130 de ani mai devreme.

Au existat școli bulgărești și în Imperiul Otoman. Școala despre care vorbiți a fost inființată în jurul bisericii. Dacă știți numele oamenilor care au inființat acestei școlii?

În biserică sunt scrise numele liderilor spirituali din Dudeștii Vechi – din inființarea comunității aici până la astăzi. Noi am avut preoți croați care au scris cărțile noastre spirituale. Iată de ce noi folosim latinița.

Cum trăiește comunitatea voastră în timpurile mai noi – după Al Doilea Război Mondial?

În timpul comunismului încrederea noastră a fost persecutată. Am avut un preot, numit Calapiș. El este rudă soției mele. A fost foarte deștept. A făcut așa că oamenii să pot vizita biserica. În altele sate din vecinitatea noastră bisericile au fost închiși, dar aici biserica le-a bine venit pe credincioși.

El a obținut asta prin diplomația cu statul român?

Da.

Am văzut că la voi a fost deschis recent un monument care comemorează deportarea unor familii bulgare în Bărăgan în anii 50. Care sunt cauzele pentru această deportare?

Când comunismul vine în Dudeștii Vechi, întregul pământ a apărținut oamenilor. Cei care au avut mai mult pământ, au fost numiți ciaburi. Pentru a se realiza colectivizarea, a trebuit să se confiste pământul celor bogați. Ei nu au vrut să-l dea. Iată de ce în iunie 1951 84 de familii din sat sunt încarcate în vagoane și sunt deportate în Campul Bărăgan. Acolo n-au avut case unde să locuiesc. A trebuit să-și construiască case, să-și livreze apa, pentru a face cărămide. Timp de 5 ani au locuit acolo.

Comunismul confiscă pământ și o dă cooperativului. Cei deportați se întorc în 1956, dar până la momentul în care recuperează locuințele sale trece încă ceva timp. Familia mea n-a avut om deportat, dar în familia soției mele au fost oameni care au suferit schimbările după Al Doilea Război Mondial.

Cum statul român le recompensează pe deportații?

Le recompensează pentru că începând cu 1991 el adaugă anumită sumă la veniturile și pensiile lor. Ei au preferenții când călătoresc cu calea ferată românească.

Am vrut să spun că locuitorii din Dudeștii Vechi, care au rămas aici, totodată au trăit o viața grea. Dar în jurul anului 1970 în apropriere a fost deschis un punct de frontieră. Oamenii noștri mergeau la Yugoslavia pentru a lucra și așa s-au susținut financiar.

Sportul totodată este o prioritate voastră. Ce face organizația bulgarilor în Dudeștii Vechi pentru sport?

Susține echipa ”Pobeda”.

Dar echipa aparține municipalității?

Da, le-am susținut în fosta administrație. Cea actuală totodată dă bani pentru clubul. Este ceva bun. Sportul este sănătate. Dacă nu faci sport, vei deveni bolnav.

Ce face Pobeda acum?

Anul trecut a fost la locul al treilea în clasamentul final al ligei a patra românească. Acum are 5 victorii, 5 rezultate egale și 1 eșec. În momentul de fața din nou ocupă poziția a treia.

Dacă în municipalitate sunt dezvoltate și alte sporturi?

Voleibol pentru copii. Recent au fost la Spatakiada din Bulgaria.

Care sunte legăturile satului cu Bulgaria?

Noi suntem înfrațiți cu satele Bărdarski Gerna și Oreș. Uneori venim în Bulgaria pentru a participa la competiții pentru seniori. Acest an am obținut primul loc. Eu însumi fiecare an merg la reuniunea mondială a bulgarilor din pretutindeni în Varna.

Ce impresii aveți din bulgarii care vin aici?

Comuncăm foarte bine cu satele înfrațite.

Dacă are bulgari care nu sunt paulicene dar totodată vin la voi?

Da, există. Se aude despre Dudeștii Vechi – ca la noi are bulgari și sunt oameni din Bulgaria, care vin la noi. Merg la muzeu. Sunt oameni obișnuiți. Ei pot dormi aici în Casa Bulgărească.

De fapt în acest moment în satul lua loc o întâlnire a pictorilor din Bulgaria și România….

Da. Această întâlnire este organizată de pictorul local Ivan Vasilchin, ci nu de uniunea noastră. Pentru noi el nu înseamnă nimic. L-am ajutat mult, dar el a făcut rău organizației.

El a fost organizatorul protestelor împotriva fostului primar Gheorghi Nacov, care a aparținut uniunii bulgare. Aceste proteste au fost o mare minciună, pentru că au declarat că aici se extrage gaz de șist. Adevărul este că acesta nu există.

Mulți oameni spun că limba și sufletul bulgăresc din sat pas cu pas dispar – din caua unor căsătorii mixte și venirea noilor locuitori din alte etnii. Ce face Uniunea Bulgară din Banat – România pentru a contracara acestei tendințe?

Noi în uniunea bulgară din Dudeștii Vechie încercăm de a atrage cât mai multe oameni tineri în activitățile sale. Ei sunt viitorul.

Cum simțiți Bulgaria?

Suntem aici deja 279 de ani. Ne-am păstrat. Am rămas bulgari – pauliceni. Credința noastră ne a salvat. Cei din satul Vinga plec din Chiprovți, pentru a-și păstra credința. Strămoșii noștri pleacă din Oreș, Trânchavița și Belene. Acolo are catolici, dar nu sunt mulți.

Aici vine Nikola Stanislavici. Unchiul lui este Filip Stanislavov. Știți că el a făcut prima carte tiparită în limba bulgară nouă – ”Abagar” (care a apărut în Roma în 1651).

Bulgaria este maica noastră. Noi păstrăm legatură sa cu ea și cu sufletul bulgăresc. Cred că oamenii care sunt aici în România ar putea fi chiar mai mult bulgari decât oamenii din Bulgaria.

Citește și în limba bulgară!

About Author