

Interviu cu expertul român de infrastructură și transport despre relațiile româno-bulgare după votul negativ la Consiliul pentru Justiție și Afaceri Interne ale UE privind aderarea ambelor țări la spațiul Schengen: “Acesta este momentul nostru. România trebuie să fie împreună cu Bulgaria, mână în mână, umăr lângă umăr, indiferent de cine, ce sau cum”
Vladimir Mitev
Coordonator-ul task-ului infrastructură de la Romanian Business Leaders discută cu Podul Prieteniei în contextul votului negativ pentru aderarea României și Bulgariei la Schengen de la Consiliul pentru Justiție și Afaceri Interne (JAI): cât de realistă este ideea de eliminare a controlului vamal pe granița româno-bulgară, lansată de Uniunea Transportatorilor Rutieri, de ce decuplarea Bulgariei de România nu este o idee bună și ce pot face ambele guverne ca să-și apere interese de acum încoace.
În opinia lui Ion Lixandru, ambele țări au mult de făcut împreună și decuplarea între ele nu este fezabilă. El spune asta în condițiile în care, azi, Uniunea Transportatorilor Rutieri din România a solicitat ca România să elimineze controlul vamal la granița cu Bulgaria.
În România cine dorește și cine se opune unui astfel de mini-Schengen româno-bulgar?
Problema este una de diplomație pentru că sunt niște tratate. Din punctul meu de vedere și probabil și al altora, când discutăm de a interveni în seamă, dacă se face această trilaterală Ungaria-România-Bulgaria, mini-Schengen, deja UE nu mai este ceea ce a fost sau ceea ce s-a dorit prin statutul său. Se încalcă niște reguli interne. Total adevărat, că și Austria și-a încălcat că tot era tehnic. Nu vii la nivel de ministrul de interne sa spui că decizia e politică, noi nu vrem. Trebuie să bifezi. Este ca la examen: am făcut, mergem mai departe, că nu îmi place de fața asta, e o altă discuție. Acel drept de veto, probabil va fi sancționat prin niște măsuri legislative prin care se poate merge majoritar pe minus doi. De exemplu, noi am avut în România chestia asta cu unanimitatea și am reușit. Organizațiile astea mari care fac parte sau mai erau uneori unii care nu voiau – în general ambasadele, reprezentanții ambasadorilor și am spus majoritate, minus două voturi. Și am trecut multe proiecte ca să nu mai fie această situație. 25 țări vor și apar două care spun nu. Cam asta este opinia noastră și este opinia întregului mediu de afaceri. Și, bineînțeles, nu dorim decuplarea de Bulgaria și nici sancțiuni pentru firmele austriece care se află la noi, pentru că nu ele sunt de vină. Aici, în România lucrează români, în Bulgaria lucrează bulgari, chiar dacă capitalul este austriac. Să nu amestecăm lucrurile, că nu ne face bine.
De ce credeți că decuplarea din Bulgaria e ceva rău sau nedorit?
Păi înseamnă că nu mai stăm împreună, pentru că dacă România fără Bulgaria putea să intre în Schengen, nu se rezolvă problema pentru că eu am o problemă de tranzit. Cozile vor fi la intrare în Bulgaria, din România și viceversa, doar că din România se va duce în Europa fără o oprire. Adică din Portul Constanța te poți duce. Dar pe mine mă interesează să atrag și partenerul bulgar, pentru că am de făcut o grămadă de lucruri împreună cu el. Podul peste Dunăre, două poduri peste Dunăre, legătura de cale ferată, dragarea Dunării sunt probleme existențiale pentru români. Și dacă nu intrăm în Schengen, va fi mai greu să organizezi Euro-regiunea Sud, unde sunt fonduri fără limită.
Noi nu puteam să facem singuri Dunărea fără Bulgaria, pentru că dacă Bulgaria nu draghează pe partea ei, nu ai cum să ai șenalul navigabil. Nu putem aduce nisipul în partea lor, adică vine apa și îl deplasează. Numai împreună putem face asta. Aici se dă bătălia, asta am susținut. Mulți nu înțeleg ceea ce ei vor să aducă la schimb. Mersi frumos. Nu trebuie să înțelegi structura noastră, trebuie să fim împreună cu Bulgari și pe urmă ce nu se uită? Actualul transfer de gaze, energie electrică vine prin Bulgaria în România. Or, intrarea în Schengen facilitează mult mai ușor acest transfer. Acesta este momentul nostru. România trebuie să fie împreună cu Bulgaria, mână în mână, braț la braț, indiferent cine, care, ce și cum.
Ce inițiative pot face ambele guverne ca să depășească acest impas?
Totul ține de negociere. Se poate negocia în continuare, pentru că există această posibilitatea în acest momentul. În această săptămână, dacă se ia o decizie politică în Consiliul Uniunii Europene a liderilor fiecărei țări, se poate face încă o ședință JAI excepțională, în care să nu se mai voteze. Să se pună deja în aplicare decizia șefului. Este ca și cum șeful tău de redacție sau cu cine ai tu un parteneriat, căruia tu îi spui uite, eu nu vreau! Și el spune ”nu se poate. Da, de acord cu opinia ta. Numai că eu, în calitatea mea de administrator al acestui trust de presă, decid să mergem încolo. Eu dau doar un document, îl trimiți mai departe. Nu trebuie să fii de acord cu el.” Nu știu dacă am fost înțeles. Pentru că ministrul de Interne este subordonat premierului sau în funcție de cine este în fiecare țară reprezentat premierul sau președintele. Dacă 27 șefii decid, nu mai vine subalternul cel pe o poziție mai mică să spună nu. El trebuie să se subordoneze. Decizia este politică. Uniunea Europeană s-a făcut politic. Și atunci, dacă există decizia politică că noi trebuie să o facem, p’asta. Ăla poate să spună nu sunt de acord, dar nu am încotro. Așa, la revedere. Și el pune în aplicare. El este ministrul de Interne, este un executant, ca orice ministru. El execută. De aia, este ministru.
Foto: Ion Lixandru (sursă: YouTube)
Citește în limba engleză!
Citește în limba bulgară!
Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici.