Marco Badea:‌ România iese din alegerile europene mult mai bine decât alte țări din UE

Vladimir Mitev

Marco Badea este jurnalist și colaborator Republica și colaborator cu alte media românești, dintre care Kiss FM. El a stat de vorbă cu Podul Prieteniei privind alegerile europarlamentare și locale din România și preferințele oamenilor tineri la ele. 

În analiza sa Badea se uită la calitățile și contribuțiile eurodeputaților români realeși, precum și notează reușita lui Nicu Ștefanuță sa atragă ca candidat independent voturile alegătorilor tineri. Badea comentează și problemele în fața UE și importanța alegerilor prezidențiale americane din noiembrie 2024 pentru ceea ce va urma în întreaga Europa. Analistul român de asemenea explică situația în jurul alegerilor prezidențiale românești la 3 luni și jumătate înainte de vot. În sfârșit Marco Badea face o listă de provocările economice și politice în fața societății românești în anul supraelectoral 2024. El crede că în 2025 vor există provocări economice, legate de budget, gaurele lăsate de evaziunea TVA, problemele cu realizarea Planul Național de Redresare și Reziliență și conclude că România în opinia lui nu are resursele să aibă o prezență sporită în plan regional, indiferent cine va câștiga alegerile prezidențiale și parlamentare.  

Alianța Electorală PSD-PNL a obținut 19 din cele 33 de fotolii de europarlamentar alocate României pentru cea de-a zecea legislatură europeană 2024-2029, urmată de Alianța AUR cu șase mandate, Alianța Dreapta Unită cu trei mandate, Partidul S.O.S. România cu două mandate, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România cu două mandate, iar un loc de europarlamentar va merge către independentul Nicu Ștefănuță.

Alianţa Electorală PSD-PNL a obţinut 48,57% din voturi la alegerile europarlamentare, Alianţa AUR – 14,93%, Alianţa Dreapta Unită USR-PMP-Forţa Dreptei – 8,7%, UDMR – 6,48%, S.O.S. România – 5,03%, iar 3,08% potrivit rezultatelor provizorii prezentate de Biroul Electoral Central după numărarea a 99,95% din voturi. Prezența la vot în România a fost de 52,42%, peste media Uniunii Europene de aproximativ 51%.

Domnule Badea, aș vrea să începem interviul cu o contradicție. Aceste alegeri au fost prezentate ca alegere între opțiunea europeană, reprezentată de PSD‌ și PNL, adică te blocul pro-Iohannis, pe de o parte, și suveranismul, pe de altă parte. O‌ intrigă era cât de mult teren vor câștiga suveraniștii. Dar pe de altă parte, așa-numită opțiunea europeană a fost prezentată de partide de tip veche, cu rețele clientelare, precum PSD‌ și PNL. Deci există și o provocare la adresa lor – cât de autentici sunt în felul lor de-a fi pro-europene și oare nu sunt interesați înainte de toate de banii europene, nu obligătoriu de modelul social european. Această contradicție fiind descrisă de context, cum vedeți rezultatele acestor alegeri? Cine a câștigat? Sau ce a câștigat? Și ce a pierdut?

În primul rând, după alegerile europene în România suntem mult mai bine decât alte țări din Uniunea Europeană. Vedem cum în Franța a dizolvat președintele Macron parlamentul, cum Alternativa pentru Germania, partidul de extremă dreaptă, a luat fața partidului social-democrat al cancelarului Scholz în Germania. Vedem extrema dreaptă triumfand din Austria. Vedem scoruri bune ale dreptei dure și ale partidelor de extremă dreaptă în alte locuri din Europa – Italia, Spania și așa mai departe.

Firește, în continuare, este o majoritate în Parlamentul European, dacă ne uităm la graficele actuale, între Renew Europe – centriști, care însă au scăzut foarte mult, social-democrații, Partidul Socialiștilor Europeni și Partidul Popular European. Însă politica europeană, mai ales de la Bruxelles și Strasbourg, se face foarte mult cu compromisuri și se va negocia foarte mult în comisii, în subcomisii și așa mai departe. Deci mă aștept ca în următoarea legislatură PPE-ul să lucreze și cu grupul Europeanilor Conservatori și Reformatori, condus de Giorgia Meloni, din care vor face parte europarlamentarii AUR. Ei merg în număr 2, trimitând 6 eurodeputați.

Practic, dacă ne uităm pe lista PSD-PNL, în România li se spune Alianța Comasaților, observăm că acolo sunt niște nume fruntașe care beneficiază de încă un mandat la Bruxelles, dar reamintesc publicului că acolo merg Claudiu Manda și Rareș Bogdan, lider PSD și respectiv PNL, doi dintre cei trei cei mai leneși și absenți eurodeputați din legislatura 2019-2024. Din acest punct de vedere consider că sunt niște mari carențe ale acestei liste. Mihai Tudoste este o altă carență, un eurodeputat care nu s-a remarcat cu nimic în afară de abuzul asupra unei asistente pe care l-a avut în cei 5 ani de mandat la Bruxelles. Dar sunt și eurodeputați buni, ca zic Siegfried Mureșan sau Victor Negrescu. Ei sunt eurodeputați care știu cu ce se mănâncă un job de eurodeputat la Bruxelles.

AUR ia fața USR-ului și Alianței Drepte Unite și devine a doua forță politică la nivel de percepție pentru alegerile europarlamentare, dar este mult sub ceea ce se așteptau liderii AUR. Asta arată că spirala tăcerii n-a funcționat foarte mult pentru AUR, a funcționat foarte mult pentru liderii PSD și PNL. În același timp, faptul că s-au comasat alegerile între locale și europene, asta a dat șansa mașinărilor de partid ale celor două partid de aflată la guvernare în România să poată să-și mobilizeze electoratul, mai ales electoratul din mediul rural.

Paritatea la vot între urban și rural a arătat că urbanul a ieșit mai mult la europarlamentare. Din acest punct de vedere, AUR pierde pentru că se recunoaște prin această înfrângere, prin faptul că n-au obținut 20%, că nu are structură în teritoriu, ceea ce îi va dăuna pentru alegerile parlamentare din iarnă și alegerile prezențiale unde candidatul George Simion se potențează a fi un finalist în finala prezențială. 

Mai e de spus că candidatul independent Nicu Ștefănuță, pe partea de stângă, cu un discurs pro-tineret, intră în Parlamentul European, mobilizând peste 200.000 de voturi. În același timp partidul Dianei Șoșoacă are scor peste pragul electoral de 5%. Deci partidul ei SOS‌ România ar trimite 2 eurodeputații – eu și Luis Lazarius.  

Le-a reușit celor de la PSD și PNL comasarea. A fost un plan prin care Marcel Ciolacu și-a distrus opoziția din afara partidului, dar și cea din interiorul partidului. Aici fac o conexiune cu alegerile locale, unde Gabriela Firea și Sebastian Burduja au fost doi candidați de sacrificiu ai alianței PSD-PNL, dar la capital au mers separat. Ne aducem aminte că doar o lună și jumătate în urmă alianța PSD-PNL pe București avea un alt candidat, la care au renunțat, după unele investigații de presă ale publicației HotNews.

Din acest punct de vedere, Ciolacu îi spune informal în partid doamnei Firea – ”Îmi pare rău, uite, eu ți-am dat șansa, bucureștenii nu te-au vrut, trebuie să te retragi la sinecura ta la Bruxelles”, pentru că doamna Firea este și ea pe loc eligibil pe lista PSD-PNL pentru Parlamentul European în acest moment. Perspectivele sunt realiste, suntem mult mai bine decât alte țări, extrema dreapta la noi nu jubilează, însă, la modul practic, dacă îi scuturi puțin pe unii dintre canidații PSD-PNL, care merg la Bruxelles, s-ar putea să descoperim că sunt o leacă, cum se spune în Moldova, chiar puțin mai extremiști decât AUR, sau aproape extremiști la fel ca Diana Șoșoacă. Mă refer aici la populismele livrate de cel mai mult de Rareș Bogdan, prim-vicepreședinte al Partidului Național Liberal. Deci marii câștigătorii sunt PSD și PNL în perspectiva alegerilor europene, și candidatul independent Nicu Ștefănuță.

Iar la nivelul alegerilor locare, candidaturile PNL-ului s-au demonstrat slabe, pentru că au pierdut șase consilii județene, în timp ce PSD-ul a câștigat mult mai multe. În acest moment PSD‌‌ are 26 de consilii județene, PNL-ul are 12. UDMR-ul are 4, USR-ul nu are niciun.

UDMR, o altă forță politică care reușește să treacă pragul electoral, Iuliu Winkler devine astfel cel mai vechi eurodeputat român, din toată delegația de 33 de eurodeputați pe care o trimitem acum pentru mandatul 2024-2029 la Bruxelles.‌ 

Mi s-a părut interesantă și o altă contradicție, dacă privim la alegerile la nivel european. Pe de o parte s-a văzut că Europa de Vest parcă a votat mai mult cu extrema dreaptă decât Europa de Est. Pe de altă parte însă vedem că în dezbateriile și în campaniile din Bulgaria și România, de exemplu, bănuiesc că și din alte țări, subiectele europene aproape au lipsit. Cum se explică acest lucru? Deci, pe de o parte, că forma votăm ”Europa”, dar pe de altă parte că fond sau ca substanță, cât de mult Europa este în noi, că societate sau oamenii? 

E foarte multă Europa în noi, dar trebuie să judecăm pragmatic lucrurile. Dincolo de bulea de la Bruxelles și dincolo de noi, jurnaliștii sau oamenii preocupați de ce se întâmplă în Europa, realitatea la firul ierbii nu este realitatea de pe esplanada Spinelli din fața Parlamentului European.

Bulea de la Bruxelles nu înseamnă realitatea din Firenze, Calabria, Andaluzia, Vaslui sau Ruse în Bulgaria. Realitatea la firul ierbii e altă. Inclusiv Politico Europe scria săptămâna trecută că alegerile europene au fost în această campanie electorală despre ce se întâmplă în intern.

De ce? Pentru că oamenii sunt preocupați de tot felul de crize. Să nu uităm faptul că Europa trece prin momente foarte complicate. Am trecut prin coronavirus, pandemia care încă nu s-a terminat din punct de vedere al impactului.

Am ajuns apoi să fim martorii unui război mare pe continent, după 70 de ani de pace. Avem acum o criza costului vieții destul de amplificată în multe țări, inclusiv în România și Bulgaria, țări, să zicem, luate la pachet, în ceea ce privește problema financiară. Avem o problemă cu implementarea PNRR-ului și descoperim din comunicatele parchetului european că există fraude masive în anumite locuri din toată Europa cu privire la accesarea fondurilor, dar nu de coeziune, ci mai ales PNRR-ul care, să nu uităm, se termină în 2026.

Deci trebuie accelerate anumite aspecte și anumite programe. Europa trece prin momente de cumpănă și oamenii sunt foarte preocupați de ce naiba se întâmplă cu ei înșiși cu comunitatea din care fac parte. Este bine să vorbim despre migrație, este bine să vorbim despre schimbările climatice, dar un agricultor de la Giurgiu nu o să fie interesat de ce se întâmplă cu centralele pe fisiune nucleară de la Doicești sau ce se întâmplă cu fermele de panouri fotovoltaice din Olanda.

O să fie interesat cum să-și vândă producția pe care a făcut-o. Nu fac o apologie a fermierilor, există un mare lobby la nivel european, știu să se reprezintă singuri, nu e interesul meu să fac acest lucru. Dar interesul meu este să spun că în acest moment e justificat ca europenii să fie preocupați de problemele de la firul ierbii, în același timp e nevoie să fie preocupați și de marile teme europene.

Totuși de ce aceste teme lipsesc din agenda societăților noastre din Europa de Sud-Est?

Marile teme europene n-ajung la oameni în mod voit. Pentru că dacă ar ajung aceste mari teme europene ar trebui să există o dezbatere mult mai amplă. În schimb, vedem o garnitură de lideri politici la nivel european din ce în ce mai ștearsă. Nici nu pot să compar actualii lideri politici la nivelul european cu liderii din urmă cu 25-30 de ani, chiar cu 20 de ani.

Diferența este mare, inclusiv în Parlamentul European, inclusiv în instituțiile UE. Nu sunt nostalgic al trecutului, din contră, însă remarc dorința unora de a se duce la Bruxelles, dar doar de a face față, că sunt într-o funcție acolo și se complac cu ideea de funcționar european. Nu doresc să construiască mai mult să dezvolte acest proiect european.

În Franță avem președintele Macron, care vine acum cu dorința aceasta de reinventare și autonomie strategică a Uniunii Europene, un pariu riscant. Din punctul meu de vedere personal, ca analist, un pariu bun, că este preventiv, dar un pariu care nu are stabilitate pentru că nu există resurse de sprijin politic și nici măcar resurse economico-financiare și militare. Conglomeratul acela unit între Franța și Germania, la nivelul industriei de apărare europeană, încă nu funcționează pentru că Franța își face producție militară proprie, Germania producție militară proprie și la finalul zilei, când mai au niște timp, lucrează și pentru producția comună.

Deci încă nu suntem acolo atât de uniți. Europa cu două viteze funcționează în continuare. Că vrem sau nu vrem acest lucru, așa este.

Bulgaria și România, de multe ori, chiar dacă au posibilitatea să aibă o voce la masa europeană de discuții, nu știu ce să spună, nu au ce să spună. N-au idei și, în general, după cum am văzut și la liderii de la voi din Bulgaria din ultimii ani, și la liderii noștrii, doar se realiază blocururilor mari politice și marilor curente, nu prezintă soluții bulgare sau românești la problemele europene. Contextul european trebuie văzut și în context global.

Cum arată UE‌ când o privimîn contextul global?

În acest moment Europa încă se gândește și pe holurile cancelariilor europene, mai discutam și eu cu alte surse de ale mele, în ultimele săptămâni, încă se pune întrebarea dacă Europa este un subiect de drept internațional sau un obiect de drept internațional. De ce? Pentru că ori ești un actor implicat și te bați de la egal la egal într-o confruntare mult schimbată decât rațiunile confruntării din secolul trecut cu China și Statele Unite, ori ești doar terenul unde își poartă bătălia China și Statele Unite. Europa trebuie să-și răspundă singură la această întrebare, iar Parlamentul European nou ales va fi important în această construcție de răspuns la întrebarea asta care e persistentă, Europa subiect sau obiect de drept internațional.

În Est se votează mult mai puțin în extrema dreaptă în acest moment pentru că Estul a trecut prin trauma comunistă, știe ce înseamnă extremismul. Vestul ne-a mai trecut de 70 de ani printr-o extremă de la regimurile fascisto-naziste, dar cred că cel mai mult în acest moment contează polarizarea care se simte și la noi în societate pentru că sunt și în România locuri unde după paritatea de putere de cumpărare pe cap se trăiește mai bine față de alte locuri unde se trăiește mai rău, chiar în aceeași țară, chiar în aceeași regiune și chiar în aceeași localitate de la un cartier la altul. 

De exemplu suntem în sectorul 1 al orașului București, unde în acest moment se trăiește de 10 ori mai bine în sectorul 1 decât în sectorul 5 al aceluiași oraș. Să nu mai vorbim de faptul că București are un PIB pe cap de locuitori 177% din media UE, față de județe ca Vaslui sau Iași unde PIB-ul scade sub 50% pe cap de locuitor.

Deci diferențele sunt enorme, există aceste lucruri și în Vest mult mai subțiri decât în Est, dar există acolo și asta creează frustrare. Pe de altă parte, dezinformarea e atât de puternică, așa că în acest moment mulți europeni din Vest sunt predispuși să adere la curentul de extremă dreaptă. E un curent, hai să-l numim sexy, curentul acesta care e catchy, care te prinde, care este vibrant, dar care nu spune nimic. Este un fals care-ți intră foarte rapid sub piele pentru că ți se prezintă în mod colorat.

Ori se observă mai ales ceea ce privește atenția consumatorului european de social media că este mult mai atent la ceea ce este jucăuși decât la ceea ce este important. Dar cred că nu trebuie să ne speriem, suntem într-o situație complexă, la răscruce de vânturi, cum s-ar spune. Cred că Europa are în acest moment forța să-și răspundă la ceea ce poate să facă în următorii ani. Vreau totuși să menționez că adevăratele alegeri vor fi cele americane de pe 5 noiembrie 2024. La un moment dat în istorie americanii i-au convins pe europeni că e bine cu democrația, însă dacă în America se termină democrația odată cu venirea lui Donald Trump la Casa Albă și crește dezangajarea față de alianțele în care este implicată s-o alături de partenerii europeni, atunci Europa se va vedea într-o situație extrem de complexă. Nu știu în acest moment cum va putea ieși din ea. Paate să iasă, dar eu personal nu văd în acest moment o cale de ieșire.

Deci cred că mai important decât rezultatul alegerilor europene sau românești de acum, este rezultatul alegerilor prezențiale din Statele Unite din noiembrie 2024. Politica internațională e coroborată pentru că așa trebuie să o privești, să privești imaginea de ansamblu.  

S-a vorbit că un milion sau poate chiar un milion o sută de mii de oamenii din România ce țin românii vor vota sau au avut drept să voteze pentru prima dată. Cum votează și ce preferințe au tinerii români? 

Așa cum am spus, mulți tineri au ieșit la vot pentru candidatul independent Nicu Ștefănuță, dar dacă ne uităm la categoria de vârsta între 18 și 24 ani, a fost categoria cu cel mai mic procentaj de ieșit la vot.

În continuare, tinerii sunt dezangajați în ceea ce privește spiritul civic, din lipsă de informare și din frustrarea faptului că nu se livrează niște opțiuni clare, pentru că ei sunt la vârsta la care pleacă cu bagajul de frustrări preluat de la părinți. Nu au propriile lor frustrări generate de întâmplările de care se lovesc în viață și pleacă cu un bagaj al părinților care sunt dezamăgiți, frustrați de tot ce s-a întâmplat în politică în ultimii ani. Ei au discuțiile acestea acasă și nu le vine să-și mai exercite spiritul civic. Cum spune scriitorul și filozoful Gabriel Liiceanu, tinerii se dezangajează din meseria de cetățeni, chiar la început de viață, când ar trebui să fie cei mai implicați. 

Dar se pare că nu e doar acest lucru, pentru că sunt multe organizații NGO-urii sau organizații de universități care promovează europeanitate, de exemplu, și eu parcă văd mai mult interes între tinerii români către subiecte europeane decât vârstnici lor au în Bulgaria.

Este o bulă și-mi asum ce spun. Tinerii, în general, dacă ne uităm clar, au ieșit la vot mult mai puțin decât procentul 35+. Asta arată în continuare că sunt dezangajați politic. Dar ei sunt în continuare categoria unde se poate migra politic cel mai mult și pe fondul căruia se poate construi platforme și direcții electorale, în așa fel încât să construiești un dialog cu ei. Așa ca ei pot să devină o forță majoritare de obținere a unui proiect politic, fie că e un independent la prezidențiale, fie că e o formație politică nouă sau o coaliție nouă sau o agendă electorală, care mai apoi se transformă într-o agendă politică bună a unui partid sau a unei coaliții și așa mai departe.

Tinerii pot să reprezintă un game changer, un kingmaker al scenei politice românești, dar trebuie să-i se livreze ceva concret. În acest moment nu există nici o formație care să dorească să se ducă cu mesaje concrete către tinerii.‌ Inclusiv candidatul Ștefănuță a promis niște lucruri pe care nu le poate face el din poziția de membru al Parlamentului European. Se poate zbate pentru ele, dar nu le poate propune el pentru că Parlamentul European nu îl propune.

El amendează în comisii, dar nu propune efectiv legiferări. Dar tinerii sunt în acest moment o categorie de vot care trebuie luată în calcul de oricine dorește să facă politică pe bune în țara asta, nu doar de dragul sinecurilor, de dragul combinațiilor și cartelizării politice. Însă există și mulți tineri care sunt doritori de funcții și de a sta, evident, la cheremul unor oportunități care îi ajută să trăiască mult mai bine și să muncesc mult mai puțin. 

Există o categorie, nu spun că e mică, că e mare, dar există și o categorie de tineri care se regăsesc în acest portret, să spunem, al tânărului oportunist din România. Dar sunt mulți tineri care sunt mult mai preocupați față de generațiile anterioare de Europa. Poate că nu își manifestă acest lucru la vot, pentru că există motivele care am menționat mai devreme, dar sunt angajați în ceea ce înseamnă Uniunea Europeană, teme, preocupați, mai ales, de egalitate de gen, de schimbări climatice.

Însă problema unora dintre tineri este că nu s-au izbit de viață și se regăsesc în ceea ce spunea Clemenceau, fostul prim-ministru francez – ”Dacă nu sunt de stânga până la 30 de ani, n-am suflet, dacă rămân de stânga după 30 de ani înseamnă că sunt puțin stupid”. Așa spunea Clemenceau. Unii tineri sunt de stânga doar pentru că le place, susțin niște idei de egalitarism din acela aproape comunist, dar fac asta pentru că nu sunt izbiți, n-au o firmă, n-au plătit un salariu în viața lor. Poate unii nici n-au muncit în viața lor undeva. Trăiesc pe banii părinților sau n-au plătit o chirie‌. Încă nu se descurcă cu realitatea aia dură care te face să înțelegi mult mai clar cum trebuie să te comporți în societate și care e rolul tău de cetățean în societate. 

Avem în toamna alegerii prezidențiale și parlamentare. Ați spus că PSD-ul premierului Marcel Ciolacu iasă cu foarte bun rezultat. Facă ocupă atât de multe fotolii de primar și consilii județene și așa mai departe, probabil va avea o infrastructură bună pe care o poate mobiliza pentru votul… Ce semnificație au rezultatele acestor alegeri pentru alegerile de toamnă – prezidențiale în septembrie 2024 și parlamentare în decembrie 2024? Ce așteptați să se întâmple? 

În acest moment știm că va exista un congres extraordinar al PNL în următoarea perioadă, prin care Nicolae Ciucă va fi, evident, promovat drept candidatul PNL la alegeri prezidențiale, deja țara acoperită de afișe cu acesta. Bineînțeles, urmează să-și lanseze și faimoasa carte Un Ostaș în Slujba Țării. Sper să există și episodul bătăliei de Nasiriyah din Irak în acea carte, care nu există, totuși, în analele Departamentului de Stat al SUA, dar poate ne lămurește actualul președinte al senatului și președinte al liberalilor.

La PSD este complicat să vedem dacă va avea curajul, totuși, Marcel Ciolacu să intre într-o cursă prezidențială. Pare că e un lider care și-a calculat foarte bine toți pașii și i-a câștigat cam tot ceea ce voia până în prezent. Mircea Geoană cel mai probabil își va anunța candidatura la prezidențială pentru că a făcut un tur extraordinar în țară și el și-a lansat o carte de mai multe ori.

Va fi greu pentru Mircea Geoană să reușească să intre în finala prezidențială dacă nu are aparatul de partid în spatele său. PSD-ul categoric nu îl va susține pe Mircea Geoană. Asta pot să confirm din surse politice cu care am discutat de la PSD.

În același timp, AUR va fi interesant ce candidat va lansa pentru prezidențiale. Scorul de la aceste alege nu-i ajută și va trebui să gândească un candidat. S-ar putea ca George Simion să nu intre în cursă pentru că s-a văzut că nu e o interfață chiar atât de dorită de public.

Cine știe, s-ar putea să apară un candidat surpriză. Mai sunt 3 luni și ceva până la alegerile prezidențiale. Să nu uităm că la ultimele alegeri, în 2004 și în 2014, Traian Băsescu și Klaus Iohannis au devenit candidați și ulterior învingători cu doar 2 luni jumătate, 3 luni maxim înainte de alegeri.

În următoarea perioadă, în următoarele săptămâni, vom afla poate cine apare din buzunar ca candidat. Nu cred că e anul independenților la prezidențiale. Nu cred nici că Nicușor Dan va candida la prezidențiale pentru că am văzut și această teorie. Nici Gabriela Firea nu mai are nici o șansă după eșecul de la capitală. În acest moment, zarurile încă nu au fost aruncate. O șansă bună are totuși Nicolae Ciucă, dacă va intra cu un candidat aur în turul 2, s-ar putea să tragă partidele.

Dar vedem cât de mult va conta dacă va exista un candidat comun sau nu la PSD și PNL și dacă coaliția va pregăti un fel de alianță, nu doar parteneriat electoral, cum a fost acum pentru parlamentare și dacă își pregătește o alianță, cum a fost cu USL-ul în trecut, pentru alegerile parlamentare din iarnă, din decembrie. Dacă se va întâmpla asta, s-ar putea să tragă și primarii PSD pentru candidatul PNL sau primarii PNL pentru candidatul PSD. Vedem ce va fi, nu știu să zic un nume concret, dar pot să-ți remarc doar personal că și oferta politică în acest moment pentru candidații la funcția de președinte este una limitată și nu extraordinar de bună pentru reprezentarea țării.

În același timp, nu văd nici șansa președintele Klaus Iohannis să ocupe o funcție importantă în familie europeană. Competiția la NATO a pierdut-o deja. 

Dacă vă gândiți social vorbind, în ce direcție merge România cât societate? Oare ne putem aștepta la o Românie mai ambițioasă în plan extern după toate aceste alegeri? 

Nu avem resurse în Ministerul Afacerilor Externe. Nu avem proiecte concrete, resurse umane, nu avem idei din acest motiv. Nu văd cum am putea să contăm doar să fim acolo. Trebuie să-și propunem niște lucruri. România se duce într-o direcție economică destul de negativă, deficitul bugetar va urca, anul viitor va fi un an unde vom plăti factura acestui an populist electoral. Mediul privat va fi cel mai lovit. Taxele se vor mări. Se vorbește în România de cota unică vs cota progresivă de impozitare pe taxa de venit. Această dezbatere continuă, să vedem care va fi situația, dar mă aștept ca mediul antreprenorial să fie cel care va ține în continuare în viață economia României, dar o va ține subjugat total de aparatul de stat.

Rămânem țara cu cea mai mare evaziune de TVA din Uniunea Europeană. Aici ar trebui să lucreze statul, dar din nefericire există o complicitate a cartelizării politice în anumite situații între stat și anumite celule unde se fabrică această evaziune fiscală. 

România se duce către o guvernare social-democrată, să-i zicem așa din punct de vedere teoretic, generic, pentru că se duce către o guvernare PSD, dar nu antieuropeană. E o guvernare PSD în care PNL va fi vioară doua. Interesant va fi ce va face partidul mogulului de presă Dan Voiculescu la alegerile parlamentare.

Dacă va obține un scor de peste 5%, va reuși să fie un pion important în construirea viitorului guvern și poate la un moment dat PSD-ul poate să se alipească de el și să gândească să arunce PNL-ul de la guvernare undeva spre 2026. E doar un scenariu, doar o presupunere, lucrăm cu ipoteze, nu este nimic concret, dar e un scenariu de luat în calcul. Să vedem care va fi situația.

Din nefericire, perspectiva sumbră este că România va intra într-o spirală a dezangajării proiectelor importante de reformă. PNRR-ul va fi marginalizat și nu vom putea să facem ceea ce ne-am propus în momentul în care am aderat la acest proiect. Dar să vedem și partea bună a lucrurilor. Vor exista în continuare celule, locuri în România unde se va lucra la firul ierbii pentru cetățeni și acolo oamenii vor simți o schimbare profundă a vieților în bine.

Foto: Marco Badea (sursă: Marco Badea)

Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici. Iar aici este newsltter-ul lui de pe Substack în limba engleză.

About Author