Alexandru Ionașcu
Nunțile sunt unele dintre cele mai importante evenimente pentru români, ceea e înseamnă că pot fi o mare bătaie de cap. Nu ai niciodată vestimentația potrivită (sau nici nu știi în ce să te îmbraci), nu știi ce fel de cadou să le faci mirilor (voi reveni asupra acestui aspect), la fel cum nu știi cât timp ar trebui să stai la respectiva nuntă. Iar dacă ești invitat și la acea nuntă religioasă (sau ceremonie? nu am știut niciodată cum se numește momentul acela în care mirii și invitații se află în biserică), atunci chiar vei fi confuz de tot ce se întâmplă la evenimentul numit nuntă care se desfășoară în jurul tău. Dar când trebuie să faci nunta în ceea ce se numește mediu rural, deci tradiții dubioase, totul este și mai ciudat. Și când trupe sovietice mișună prin zonă, atunci știi că trăiești vremuri în care nunțile chiar sunt ceva memorabil. Cel puțin asta vrea să ne spună actorul devenit regizor Horațiu Mălăele, în filmul său numit Nunta mută (2008).
Eram în ultima lună de vară, tocmai ce scăpasem de toate examenele de bacalaureat, urma să încep facultatea peste două luni și în fiecare seară discutam cu niște amici despre diverse chestii, inclusiv despre filme. De la acei amici din cartier am auzit pentru prima dată de un regizor sovietic pe nume Paradjanov, despre unele filme Stanley Kubrick pe care încă nu le văzusem și despre chestii dubioase precum Giant Shark vs. Huge Whale. Într-una din acele seri, fratele unuia dintre ei ne-a povestit despre un film românesc în care niște nuntași sunt obligați să țină o nuntă fără a scoate nici cel mai mic sunet. Motivul? Murise Stalin și se declarase un doliu de o săptămâna, toate activitățile publice fiind amânate. Premiza mi s-a părut atunci destul de infantil de ridicolă, de ce nu ar putea cineva pur și simplu amâne acea nuntă? Sau să renunțe la partea cu nunta? Evident, în România așa ceva nu s-ar putea întâmpla în veci, deci o nuntă á la Roumain nu poate fi anulată pentru nimic în lume și cine ar fi omul cel mai potrivit să ne convingă de aceste realități decât Horațiu Mălăele? În 2008, acesta a debutat ca regizor cu filmul Nunta mută, un film care poate fi descris fie ca un exercițiu literar-cinematografic ce se vrea original de interesant, fie ca o curioasă contribuție la ultimele valuri de anticomunism prin cultură de acum 10-15 ani. eu l-aș descrie ca unul dintre cele mai proaste filme din istoria cinematografiei românești.
Nunta mută este unul din acele filme care atinge acea zonă greu de atins de un film: poate fi văzut o singură dată. Dacă l-ar vedea cineva a doua oară, ar fi automat cuprins de greață ți și-ar pierde încrederea-n umanitate. Totul este greșit la acest film, de la replici la personaje și premiză. Personajele sunt incredibil de stupide și Horațiu Mălăele a reușit performanța să preia cele mai jignitoare stereotipii din mentalul românesc. Stereotipiile misogine abundă în acest film, dispreț la adresa unui personaj cu nanism și mult rasism, toată panoplia de prejudecăți încearcă să contureze un fel de anticomunism original și tradițional. Însă acest film încearcă atât de mult să fie anticomunist, încât reușește să justifice toate comportamentele patriarhal-abuzive din societatea românească de dinaintea urbanizării – mai numit și mediul rural. Violența domestică este justificată prin apelul la acea presupusă inocență a mediului rural (nu altceva făcea Marin Preda în romanele lui despre familia Moromeților) și localnicii satului din centrul acestui film sunt prezentați ca fiind opuși radical oricărei forme de progres, ba chiar Horațiu Mălăele merge până într-acolo încât să prezinte opoziția față de progres a celor din mediul rural ca fiind ceva demn de admirație. Sună exact a idiosincraziile dreptei anticomuniste, vei spune, și chiar așa și este, dar ce se întâmplă în acest film?
O echipă de filmare caută un loc potrivit pentru filmarea unui documentar cu subiect supranatural și dau peste o femeie îmbrăcată-n rochie de mireasă. De aici totul alunecă ca un bulgăre într-o iarnă cu o zăpadă de-o zi. De la primarul Valentin Gogonea (George Mihăiță), echipa de filmare află tragica poveste a unui sat peste care comuniștii au construit o fabrică. De ce au făcut asta? În primăvara anului 1953, Iancu (Alexandru Potocean) și Mara (Meda Victor) decid să se căsătorească. Cum adesea se întâmplă la nunțile românești, cele două familii sunt de acord cu nunta, îți lasă la o parte neînțelegerile ți pun la cale o nuntă mare. Ceea ce vrea să însemne multe preparate în legătură cu care toți te-au avertizat să le eviți din cauza conținutului mare de colesterol. Fiind vorba de o nuntă din România rurală, sănătatea e ultima grijă a tuturor și nunta trebuie să țină multe zile. Dacă grija față de propriul corp nu poate amâna o nuntă, sovieticii cu siguranță o pot face: Stalin a murit și doliul ține o săptămână și sunt oprite orice fel de evenimente, inclusiv nunțile. Nunta tot trebuie să aibă loc, așa că se va desfășura în secret, nimeni nu va spune nimic, taraful va avea instrumentele înfundate cu cârpe, paharele vor fi îmbrăcate în alte cârpe și se va vorbi în șoaptă. Mara nu mai suportă această atmosferă silențioasă, nunta devine zgomotoasă și sovieticii intervin. Un adevărat mister de ce acest personaj nu s-a putut obișnui cu o nuntă fără cuvinte sau muzică, de îndată ce mirii au primit acel cadou în multe bancnote. Cum spunea acel scriitor socialist puțin cunoscut: dacă acel cadou în bani ar fi interzis sau taxat, probabil că românii nu ar mai face nunți. Trist, dar e posibil să fie adevărat.
Despre restul filmului nu se poate spune mare lucru. Este, fărtă îndoială, cel mai prost film românesc cu subiect anticomunist al anilor 2000. Acest film te va face să regreți că ai dat banii pe bilet (la acea vreme), sau că l-ai căutat online (cum ai face acum, deși e greu de spus de ce ar vrea cineva să vadă acest film pe YouTube). Niște tancuri T-34 într-un CGI de parcă am fi într-un nivel Call of Duty, Șerban Pavlu interpretând nu se știe ce fel de personaj ți mult sexism. Sunt mari șanse ca Nunta mută să fie cel mai previzibil film din istoria cinema-ului românesc, un film mai previzibil decât temperaturile record cauzate de schimbările climatice. Acesta este genul de film care-ți va strica toată ziua și te va face să urăști pentru totdeauna, cu pasiune, tot ce a însemnat de-a lungul timpului mediul rural românesc. Este cumva Moromeții doar în anii ’50, și în loc de fonciire, ar fi venit sovieticii.
Nunta mută (2008), regizor: Horațiu Mălăele, cu: Meda Victor, Alexandru Potocean, Luminița Gheorghiu, Alexandru Bindea, Victor Rebengiuc.
Foto: Posterul filmului Nunta mută (sursă: Wikipedia Commons, fair use)
Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici. Iar aici este newsletter-ul lui de pe Substack în limba engleză.
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
