Vladimir Mitev
Edit Szegedi este conferențiar la departamentul de Relații Internaționale și Studii Germane la Universitatea Babeș-Bolyai. Ea predă istoria țărilor europene. Are interese de cercetare în domeniul istoriei ecleziastice. Edit Szegedi se definește ca aparținând minorității germane, dar având limba maghiară ca limba maternă. Podul Prieteniei a stat de vorbă cu ea pentru a află perspectiva unui cadru universitar clujean despre evoluțiile politice și sociale din ultimele săptămâni în România și pentru a cunoaște mai bine atitudinile grupurilor minoritare din România.
Doamna Szegedi, discutăm pe 17 decembrie 2024, după ce în ultimele 3-4 săptămâni s-a întâmplat foarte multe în politică și în viața socială din România. Am avut alegeri anulate. Am avut ascensiunea unui politician care apelează la tendință legionară. Am avut și multe reacții în cadrul societății, în toate direcțiile.
Probabil pasiunile erau atât de mari că într-adevăr sistemul politic a realizat că trebuie calmat un pic situația. Și de asta acum suntem într-o perioadă, să zicem, ca o mare, sau o așteptare.
Cum dumneavoastră priviți ceea ce s-a întâmplat? Ce anume s-a întâmplat în România? Ce a fost încercat? Ce a fost oprit? Și în ce situație suntem acum, dacă ne uităm la societatea românească?
Păi eu trebuie să spun că am o atitudine ambivalentă față de hotărârea Curții Constituționale. Eu sunt împotriva anulării alegerilor, exceptând situațiile care, într-adevăr, sunt extreme. Motivația dată este totuși destul de slăbuță și mi-e teamă că dacă s-ar fi publicat situația reală, atunci asta ar fi însemnat că serviciile de la noi sunt inutile până una alta.
Pentru că ar fi trebuit să-l oprească pe Călin Georgescu încă de la început, dar nu știu dacă au fost atenţi, crezând că omul ăsta oricum n-o să adune multe voturi, sau pur și simplu sunt niște mișculații ale diferitelor servicii. Eu sunt împotriva anulării alegerilor prezidențiale, pentru că ele sunt un precedent foarte periculos. Poate că n-ar fi atât de periculos dacă în România instituțiile ar fi puternice, dar nu sunt.
Și, într-un fel, mi-e teamă că acestea au fost ultimele alegeri. La 35 de ani după 89, trăim din nou cu frica unei dictaturi. Pe de altă parte, această decizie, așa cum a fost, ne-a dat un moment de respiro.
Mi-e teamă însă că partidele n-o să folosească acest moment de respiro pentru ceva constructiv. Adică, dacă vrem să-l oprim pe Călin Georgescu, care probabil nu va mai candida, sau Simion, sau pe oricine altcineva cu tendințe extremiste și distructive, atunci partidele mari, partidele politice, ar trebui să-și schimbe politica, să se reformeze pe ele însele și să introducă reformele necesare. Și mai ales, și cred că partea asta nici măcar nu ar fi atât de grea, să schimbe comunicarea cu poporul.
Folosesc termenul în sens civic, de demos. Deci, să nu mai trateze poporul drept etnos, ci demos, ca totalitatea acelora care sunt politic activi. Într-un fel sau altul, suntem cu toții politici activi, chiar dacă doar din 4 în 4 ani.
Mie mi-e teamă doar că această decizie o să ducă la o creștere a partidelor extremiste, sau a popularității lor. Nu trebuie neapărat să crească partidele în sine.
Dar în plan social decizia anulării a fost argumentată prin faptul că ar fi avut loc o intervenție a unui actor de stat, presupunem Rusia, care a viciat procedura electorală. Deci, nu vă e frică că Rusia a intervenit și că ceva foarte rău se întâmpla cu România? Sau aveți altă perspectivă către acest subiect?
Eu știu că Rusia a intervenit și altundeva, deci mie mi-e frică de o intervenție a Rusiei, dar în cazul lui Georgescu am impresia că acesta a fost un prototip, o primă încercare. Pentru că Georgescu a fost o caricatură. La un moment dat, și nu numai eu, am avut impresia că poate nici nu există fizic.
E un fel de hologramă. Știu că există biologic, dar atâta a mințit în biografia lui și s-a dovedit că nimic din ceea ce zice nu este original. Am impresia că aceasta a fost prima încercare de genul ”Ia să vedem cât de fraieri sunt oamenii în România.” Mi-e teamă, că după Georgescu va veni cineva mult mai subtil și mult mai credibil. Acum să nu uităm, Georgescu a luat 23% din voturi, ceea ce e sub un sfert din voturi.
Deci n-a luat 40-50%. Mi-e teamă că dacă vine cineva mai credibil, s-ar putea să se ajungă la 50%. Adică, George Simion e un șmecheraș care are un aer de neserios.
Șoșoacă este isterică, practic cu ea n-ai ce face. Călin Georgescu, la prima vedere, pare un om normal, dar după un timp îți dai seama că parcă ar fi o creație a inteligenței artificiale. Mi-e teamă că cel care va veni în locul lui Călinescu nu va vorbi despre faptul că nu există război în Ucraina, despre înțelepciunea rusă, nu știu cum. Va spune aceleași lucruri, dar într-un mod mult mai subtil, încât foarte mulți nu o să-și dea seama ce vrea acest om.
Credeți că va putea veni un candidat care cumva face o transcendență între taberele diferite? Deci, pe de o parte, poate avea ceva pro-Vest și, pe de alta parte, și ceva suveranist.
Da. S-ar putea să vină cineva care e un Orban mai subtil.
Și aveți idee cine poate fi? Pentru că, deocamdată, vedem numele lui Nicuşor Dan, vedem domnul Funeriu.
Nu, nu cineva de genul ăsta. Nu cred că ar putea fi George Simion, care, cum să spun, la el nu se știe exact. Nu știu, nu știu.
Adică Nicuşor Dan nu. Nu cred nici Daniel Funeriu. Daniel Funeriu nici nu cred că va avea multe voturi dacă ar fi el candidatul. Este cam arogant.
Bine. Că să conchidem un pic un subiect care a fost deschis mai devreme. În ce măsură această criză politică care a apărut în ultimele săptămâni e ceva pur românesc și reprezintă o contestare mutuală între diferite cercuri de putere din societate română? În ce măsură e ceva geopolitic dus din afară – o lup5ă între Putin, Soros și așa mai departe, contestând pe teritoriu românesc forțele sale?
Păi românesc este felul în care s-a manifestat. Dar ca problemă nu e specific românească. Vedem cum este viața politică și în Occident, în anumite țări occidentale, unde instituțiile ar trebui să fie consolidate șii democrația să fie o chestie deja banală. Dar vedem că nu este vorba că Europa Occidentală este mai ferită. Deci, ceea ce s-a întâmplat în România nu este neapărat, adică nu este ceva specific românesc.
Felul în care s-a manifestat, asta vreau să spun. Deci aici e mai degrabă. Dar asta e normal, că nu se poate manifesta ca în Republica Moldova sau în Bulgaria, unde sunt mai multe crize politice.
Am fost conștient că este și un alt plan de a vedea lucrurile în sensul acesta că în ultimii ani a apărut în România o formă de stabilocrație. Cred că cunoașteți termenul stabilocrație folosit adesea pentru niște regimuri din țările balcanice, unde anumit partid coagulează cu statul. Dar în cazul României au fost două partide, PNL și PSD.
Ce se va întâmpla cu această comasare a partidelor și această formulă de guvernare care a oferit o stabilitate țării, a fost și o conducere fără multă anticorupție, fără multe reforme, și-a avut părțile pozitive și negative. Dar oricum vedem că acum la alegerile prezidențiale anulate a fost puternic contestată exact această formulă. Ce se va întâmpla cu această conducere stabilă care a fost până acum?
Păi stabilitatea a fost aparentă. Acum, dacă cele două partide vor să supraviețuiască, mai ales PNL, care a ajuns rău de tot, atunci vor trebui să se întoarcă la profilul lor ideologic. Adică unul dintre partide să-și asume puterea, iar celălalt să fie în opoziție și invers. Adică să poți să deosebești foarte clar asta e poziția PSD-ului, asta e poziția PNL-ului. Pentru că ceea ce a rezultat a fost un fel de putere fără profil. Nu știu cum să spun.
Cele două partide n-au făcut altceva decât să-și păstreze puterea. Atât. Și au gestionat propria putere. Au făcut prea puțin pentru populație. Și au făcut asta în condițiile unor crize foarte mari, cum a fost pandemia. Pe de-o parte, măsurile au fost ba prea relaxate, ba prea stricte. Foarte mulți oameni au fost lăsați pur și simplu, fără niciun fel de sprijin.
Apoi, în războiul din Ucraina, România și-a manifestat punctul de vedere. Deci, în același timp, însă, cum să spun, nimeni n-a explicat nimic. Asta a fost și în timpul pandemiei. Deci, n-a explicat nimeni despre ce este vorba și de ce sunt necesare măsurile.
Eu am impresia că cele două partide, pur și simplu, nu se mai interesează nici măcar de proprii lor votanți. Adică vor puterea cu orice preț. Vor să-și păstreze puterea. Pentru a-și păstrea puterea, trebuie să guverneze un pic. Nu știu, e ca și când ai o casă pe care vrei să o păstrezi cu orice preț, dar nu faci nicio reparație la ea. Și o laşi să se distrugă, doar intervii un pic, ca să nu-ți cadă tavanul în cap. Cam așa pot eu să compar puterea de la noi.
Și cum în toată această ecuație intră minoritățile precum sașii și maghiarii?
Minoritatea germană e foarte mică. Iar președintele Iohannis, chiar dacă e din minoritatea germană, el într-un fel a încheiat cu această minoritate în momentul în care a intrat în PNL și și-a românizat numele. Adică nu în sensul că s-a dezis, dar și-a folosit identitatea germană ca pe o decorație. El a promis niște lucruri, nu le-a ținut.
Acum că-l chema Iohannis sau altfel, nu contează. Nu a adus ceva în plus. Lumea l-a votat că domnul e german și e serios. S-a dovedit că e neserios până la Dumnezeu, cum se zice. Pe de altă parte, maghiarii din România pot să aibă influență, nu doar regională, dar pot să aibă influență prin relația cu Ungaria și prin legăturile cu minoritățile maghiare din țările vecine României, respectiv și din Slovacia, care nu-i vecină cu România. Între diferitele minorități maghiare există relații.
Din păcate, UDMR-ul a ajuns un fel de filială a Fidesz-ului. Pe de altă parte, există și mulți critici ai UDMR-ului.
Pentru unii, UDMR-ul este prea conciliant față de puterea din România. Pentru alții, UDMR-ul nu reprezintă interesele maghiarilor din România, ci mai degrabă interesele Fidesz-ului. Ceea ce a reușit, însă, șeful UDMR-ului, să-și creeze o imagine de candidat independent de Fidesz, adică el a știut când să vorbească altfel decât Orban, și, pe de altă parte, un candidat care să poată să atragă voturi dincolo de comunitatea maghiară din România, adică vorbind despre temele pe care ceilalți le ocoleau și care sunt teme foarte importante. În această campanie, și prezidențială, și parlamentară, poate că este impresia mea, s-ar putea să greșesc, dar impresia mea a fost că că naționaliștii nu s-au legat de maghiari, să nu în asemenea măsură, ci s-au legat de niște teme care erau într-un fel mai apropiate de Orban decât de situația de la noi. Cred că nu mă exprim bine. Adică niște naționaliști, într-un fel parcă erau reprezentanții români al lui Orban, pe care au încercat să-l adapteze situației din România. Știm că Simion este un mare admirator al lui Orban.
Și pe Kelemen Hunor mulți nu l-au votat pentru că au spus că se împart voturile. Și atunci a trebuit sprijinit un candidat mai… cu șanse.
Din 1996 încoace UDMR a participat la foarte multe guverne. Și de regulă erau perioade de stabilitate când a participat, poate și pentru că UDMR este, ideologic vorbind, practică un fel de conservatorism maleabil.
Nu știu dacă are sens ce spun.
Are sens, dar încerc să vă contrazic pe ceva. George Simion s-a aliniat populiștilor sau suveraniștilor polonezi. Și mi se pare că el astfel a eliberat anumit spațiu în sectorul suveranist românesc, care probabil a fost umplut de Georgescu.
Și aici aș vrea să vă întreb mai specific cum maghiarii din România se relaționează la Georgescu. În ce măsură el a fost interesant pentru ei? Pentru că el creează impresia că ar fi făcută a doua Ungarie din România dacă ar fi ajuns în putere.
Spre mirarea multora, într-adevăr, foarte mulți maghiari din România și-au exprimat susținerea pentru Călin Georgescu. Deci, în opțiunea lor, ei nu s-au deosebit de votanții români. Deci, erau două teme mari.
Odată, frica de homosexuali. E ca și când România ar fi invadată de homosexuali. E când ar fi cumva o altă specie.
Și cealaltă este tema războiului, că dacă vine Călin Georgescu la putere, atunci va fi pace. Spus foarte pe scurt, aceste două teme le avem și în discursul lui Orban sau avem și în discursul populiștilor polonezi. Dar poate că la polonezi mai puțin e valabilă treaba cu războiul din Ucraina. Pentru că atunci când au fost la putere, au sprijinit Ucraina. Știu că și în Polonia sunt partide care sunt de partea Rusiei. Dar există o deosebire pe care și la asta am vrut să, nu numai eu, să mă refer în postările sau în răspunsurile pe care le-am scris la anumite postări.
Orban poate să, și a și făcut-o, să reabiliteze personalități, hai să zicem, discutabile. Dar spre deosebire de Călin Georgescu, el nu a încercat să reabiliteze Crucile cu Săgeți și nici pe Szálasi, adică reprezentanții fascismului maghiar. El n-a făcut asta.
Deci există o linie peste care Orban nu trece. Și mulți, acum vorbesc de lumea internautică, au scris că, da, dar Călin Georgescu nu a zis nimic împotriva ungurilor. Și atunci mi-am dat seama că oamenii aceștia nu știu mai nimic despre legionari sau despre Antonescu și atitudinea acestora față de unguri. Și care n-a fost prietenoasă, ca să mă exprim delicat. Există o înregistrare în care spune ceva de genul România nu are nevoie de minorități, ci minoritățile au nevoie de România, ceva de genul ăsta. Și în plus că partidul lui este poporul român, pe care mă îndoiesc că înțelege în sens civic.
Deci, faptul că el nu a fost direct naționalist, cum a fost, de exemplu, Corneliu Vadim Tudor, a însemnat pentru mulți votanți maghiari că e, de fapt, un fel de ediție românească al lui Viktor Orban. Asta au zis că da, seamănă cu Viktor Orban, adică cum, de ce să nu-l votăm? Și oricum, ceilalți ne-au mințit.
Și este nevoie de o reformă, este nevoie de schimbare. Faptul că el se vede cumva ca urmaș al lui Corneliu Zelea Codreanu nu-i deranjează, pentru că nu știu despre ce este vorba. Dar am citit, cred că în Transtelex, este o revistă online în limba maghiară din Cluj, cred că acolo am citit, că, de fapt, discursul lui Orban i-a pregătit pe acești oameni să voteze pe Călin Georgescu.
Eu știam de acest atașament față de Orban, dar eu n-am știut cât de tare este atașamentul. Adică sunt oameni la care acest atașament atinge dimensiuni religioase. Îl văd ca pe un fel de mesia al Ungariei și al maghiarilor de pretutindeni.
Ieri Nicușor Dan și-a lansat candidatura de președinte al României. El se bucură de sprijinul clasei de mijloc din București. Pare popular în unele cercuri ONG. Dar în același timp a evitat mult timp să-și pună vaccinul anti-COVID, care sugerează deja poate un gest sau o atitudine care poate fi interesantă pentru antivaxării. Și are acest sponsor de care se vorbește mult, că afaceri legată de Rusia. Mă refer la domnul Matei Păun.
Oare maghiarii din diferite rituri, în România, din diferite tendințe, ar putea recunoaște Nicuşor Dan ca pe cineva tot interesant de votat?
În primul rând, cred că majoritatea încă nu știe cine e Nicuşor Dan. Așa mi se pare mie, Nicuşor Dan ar fi candidatul care etnic ar fi neutru sau incolor. Dar cred că pentru foarte mulți n-ar spune nimic.
Pe de altă parte, într-adevăr, în Secuime, a fost o rezistență enormă față de vaccinare. Și am vorbit cu o prietenă, care ea este originară din Sfântul Gheorghe, dar trăiește la Cluj. Și am întrebat-o, dar cum se face că secuii resping vaccinarea, când Orban a susținut-o?
Și ea mi-a zis, în momentul în care și guvernul român, și guvernul maghiar susțin același lucru, pentru secui trebuie să fie o chestie dubioasă. Aici putem să vedem că totuși discursul lui Orban are anumite limite. Și aici nu merge chestia cu religia, pentru că marile personalități de diferite confesiuni, conducătorii diferitelor biserici s-au vaccinat, s-au făcut-o public.
Unul dintre, ca să spun așa, influencerii catolici, un călugăr franciscan, s-a vaccinat înaintea începerii pelerinajului la Şimleu Ciuc, care este evenimentul central al catolicilor, nu doar maghiari din România, și practic al catolicilor maghiari de pretutindeni. Deci el în mod public s-a lăsat vaccinat, cu toate acestea, nu a avut efect. Deci nu știu, nu aș putea să spun care va fi efectul.
Atunci, ce credeți că va fi viitorul politic al lui Georgescu, după ce a fost anulat alegerea în care el era câștigătorul primului tur de scrutin?
Sincer, nu m-am gândit. Dar dacă toată biografia lui este o ficțiune, și el este oricum în preajma pensionării, nu îmi dau seama ce ar putea să facă. Să trăiască din veniturile soției?
Adică nu este un om sărac să spui că… Nici nu știu de pe urma dacă primește el o pensie de la statul român. Nu știu.
Într-un fel, îl văd… Adică, nu, poate că e o chestie science fiction, dar… Poate se va duce la Moscova, că la Universitatea Lomonosov…
Acum nu mai știu dacă există. Dar a existat o catedră de studii ale Yetiului. Știți ce este Yeti?
Da.
Deci a existat o catedră. Va fi loc și pentru oameni ca Georgescu? Nu știu.
Nu știu, sincer. S-ar putea să se întoarcă în Austria? Sau s-ar putea să răpească extratereștrii?
Nu știu.
Bine. Dacă îmi permiteți să conchidem cu încă o solicitare de ipoteză sau prognoză. Se discută acum că vor fi alegerile prezidențiale vor avea loc abia la primăvară. Se va forma un guvern în care președintele Iohannis va numi prim-ministru și acest guvern va fi compus cel mai probabil dintre partidele proeuropene. Asta cred că e deocamdată relativ stabilit clar…
Da.
Dar ce anume putem aștepta să se întâmple în viitorul apropiat al României, să zicem până la mijlocul anului următor? Poate aveți ceva îngrijorări, poate aveți ceva așteptări. Nu știu ce se poate prognoza în acest moment pe bază celei ce știm în media.
Hai să zicem, că speranța ar fi ca partidele să-și dea seama ce greșeli au făcut și să încerce să le îndrepte. Asta ar fi speranța, dar cred că e o iluzie. Ceea ce este sigur, va fi criză și guvernul va trebui să ia niște măsuri.
N-are încotro. Se va discredita oricum. În cel mai bun caz vor încerca să se reformeze, dar mie mi-e teamă că totuși de teama alegerilor o fi ele chiar și prezidențiale nu vor îndrăzni să introducă, dar nu le fac nici în perioade calme niște măsuri într-adevăr reformatoare.
Mă gândesc la sănătate, mă gândesc la educație, unde sunt afectată în mod direct. Mă gândesc la economie. Practic în toate domeniile.
Trebuie să fie introduse niște schimbări foarte mari și practic partidele acestea, dacă vor să-și impună candidatul, vor trebui să-și trimită candidații pe teren. Pentru că eu am impresia că puterea nu știe care-i situația în țară. Deci nu cunoaște în, cum să spun, România profundă, care-i foarte săracă. Adică nu știe care-i situația în județul Vaslui.
Așteptați să crească interacțiunea între oamenii din România profundă, votanții suveraniști în mare parte și conducerea din București, care de regulă e mai bine conectată la oamenii din orașele mari și la clasă de mijloc.
Păi mi-e teamă că România profundă va vota cu suveraniștii. Ori interesul unele dintre aceste partide, dacă vorbim de PSD, ar trebui să se ocupe în mod prioritar de situația din România profundă. Partidul Social Democrat a uitat de ce se numește partidul astfel.
PSD are și curent suveranișt și curent pro-european.
Da, da.
Dar ambelor curente, cât de mult îi pasă de România profundă și de ridicarea nivelului de a trăi oamenii acolo?
Păi, ca să mă explic mai puțin elegant, îi doare în pipotă. Adică poate așa un mic ajutor, dar atâta. În momentul de față, România nu are partid de stânga.
Eu sunt foarte radicală aici. Stânga în România a murit în 1948, când a fost fuziunea dintre Partidul Comunist și Partidul Social-Democrat, dar Partidul Social-Democrat până una altă a fost scos în afara legii. Tot ce s-a încercat după 1990 au fost rateuri.
Unele reorganizări sunt înspăimântătoare. Multe dintre ele practică o nostalgie față de Ceaușescu. Este o stângă nostalgică.
Pentru unii este normal să-l voteze pe Călin Georgescu, dar este ca și când s-ar murdări dacă semnează o petiție alături de un liberal. Dar acum nu este timp pentru a crea un partid care să se ocupe de problemele sociale foarte grave din România. De aceea partidele care există vor trebui să se ocupe de aceste probleme sociale, inclusiv PNL-ul sau USR, care nu sunt cunoscute pentru sensibilitatea lor socială.
Acum vor trebui să devină, dacă vor să supraviețuiască. În momentul de față centrul în România, centrul politic se prăbușește și extremele vor ajunge la centrul, îl vor înlocui într-un fel sau altul. Păi de schimbat în bine nu poate nici o forță politică și într-un fel în România din 1938 încoace fiecare forță încearcă să schimbe România în bine și au ieșit unele rezultate, au fost înspăimântătoare.
Dar mă gândesc ca la un fel de ferment. Eu sper ca mișcarea SENS, de exemplu, partidul SENS, să câștige în vizibilitate și să depășească zona sa de influență în orașele mari, mediul universitar. Sau chiar un partid ca REPER poate să facă la fel.
De exemplu, în anii 90, UDMR-ul a avut mai multe orientări. Și exista chiar o aripă social-democrată a UDMR-ului care între timp a dispărut. Deci, acum nu contează care e eticheta.
Important este ca aceste probleme să fie măcar discutate și oamenii să vadă că există, că sunt auziți și există bunăvoință și există primele încercări. Nu știu, până în aprilie, dacă chiar vrei, este timp. Din punctul meu de vedere.
Ceea ce ar fi partide progresiste sunt prea legate de lumea urbană. Și da, majoritatea populației României locuiește în orașe. Dar sunt orașele mici, sunt satele.
Sunt unele sate foarte prospere, dar ele nu sunt majoritatea.
Și dacă nu gândiți în termenii de partide, ci mai degrabă de organizații sau de clase, sau de grupurii profesioniste și așa mai departe, se poate identifica grupuri care au un roul progresiv. Progresiv nu în sens strict al cuvântului, progresiv în sensul de o posibilitate de a transforma în bine societatea română.
Păi, intelectualii ar trebui să preia acest rol, dar momentan… Deci nu văd, eu nu văd acum vreo grupare sau…
Adică totul e legat de lumea urbană și lumea universitară. Deci în momentul în care nu ieși din centru Clujului, nu ieși din universitate, n-are rost să discutăm. Nu pentru că nu există, există, sunt grupuri care discută. Poți să nu fii de acord cu ceea ce discută, dar nu ies din lumea orașului. Deci, de exemplu, ar trebui să cunoască toate satele din județul Cluj.
Deci, organizația clujeană, ei sunt mai ales la Cluj. Ar trebui să cunoască fiecare sat, toate satele, să cunoască toate orașele mici, ca adesea în orașele mici e mai rău decât în sate. Și cred că ceea ce e foarte important este ca cei care sunt afectați de criză, ei să nu doar să fie luați în serios, ei să devină actori. Și asta e partea cea mai grea. Nu să vină niște intelectuali să spună, uitați, asta și asta se poate face și să îi pună pe acei oameni să gândească, să spună ei de ce au nevoie.
Foto: Edit Szegedi (sursă: Universitatea Babeș-Bolyai)
Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici. Iar aici este newsletter-ul lui de pe Substack în limba engleză.
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
