Ilie Şerbănescu: Revocarea lui Koveşi nu este sfârşitul războiului politic din România

Analistul veteran explică ce a greşit Iohannis, cine câştige cu adevărat din schimbările legilor justiţiei şi de ce România nu este deloc pe drum să devină o nouă Polonie sau Ungarie

Vladimir Mitev

Ilie Șerbănescu (n. 1942) este economist și analizator român, care a fost ministrul reformei între decembrie 1997 și aprilie 1998. Expertul a scris peste 600 publicații și câteva cărți. Ultima dintre ele se cheamă ”România – o colonie în periferia  Europei”  (2016) și studiază dimensiunile diferite ale economicei române, care dovedească că e una periferală și dependentă de la stăpânile străini ei. Baricada a stat de vorba cu Ilie Şerbănescu după ce preşedintele român Klaus Iohannis a semnat decretul de revocare din funcţiei a şefei DNA Laura Koveşi. Acest articol a fost publicat pe Baricada pe 10 iulie 2018. 

Domnule Şerbănescu, am stat de vorba cu dvs. în decembrie 2016, când proiectul tehnocratic pentru conducerea României s-a prăbuşit, după ce Partidul Social Democrat (PSD) a câştigat alegerile parlamentare. Atunci aţi spus că social-democraţii au multe pacate, legate de faptul că au cedat economia ţării capitalului străin, dar prin PSDsistemul politic s-a aparat de ameninţarea de a fi eliminate toate partidele. De asemenea aţi prognozat că va urma un război în care DNA va fi folosită împtriva PSD-ului. Cum să interpretăm revocarea lui Koveşi în acest context? Ce s-a schimbat şi ce este la fel ca în decembrie 2016?

Neschimbat este faptul că în spatele celor doua tabere se confruntă, stau nişte stăpâni externi, care sunt pentru fiecare tabară de aceeaşi tip. Ce este diferit este că au trecut doi ani în care guvernarea, iar nu puterea a aparţinut Partidului Social Democrat, care împreună cu ALDE, a putut guverna după regulile de guvernare obişnuite. Problema a fost că confruntarea a fost foarte puternică la suprafaţă – între PSD şi tabara preşedintelui. PSD a numit tabara opusă ”stat paralel”. Eu nu sunt de acord cu această formulă. Dacă ar fi să fie un stat paralel, ar trebui să existe şi stat. Dar după părerea mea această denumire ”stat paralel” aparţine statului român. Cei care au puterea, sunt structurile care stau în spate – nişte factori externi. Din pacate aceasta este situaţia într-un stat care este colonial, ci nu paralel. Acest stat nu are economie naţională, nu are decizie naţională, nu are identitate naţională.

Atunci a avut loc încercarea tehnocrată de a conduce oficial prin structuri care nu sunt alese, ci numite, şi care au ajuns în România direct din direcţia Bruxelles. Din pacate, nu numai ca a fost un eşec. Cred că cei care au făcut această încercare cu guvernul tehnocrat, au ajuns la concluzia că nu este favorabilă lor. Dacă ar pune direct această guvernare, ei trebuie să preia responsabilitatea. E mult mai convenabil să conducă prin intermediul unor români. Costă mai puţin. Neasumându-şi rasponsabiltiatea ei pot dă românilor toate vinile lumii. Românii pot fi hoţi, corupţi, orice. E foarte simplu să guvernezi aşa. Dacă într-adevâr cu asta s-a luptat PSD-ul, e corect să fie suparaţi. Dar eu cred că nu s-au luptat, pentru că au inventat un fel de economie politică care a continuat să facă cadouri capitalului străin. Aici el are posibilitatea de a folosi o forţă de muncă subretribuită. Are un cadru fiscal super favorabil. Poate externaliza părţi enorme din veniturile sale. Adică, nu are nevoie de alte cadouri. Aici a greşit PSD-ul.

În momentul de faţă cei care l-au susţinut pe Iohannis nu mai au altă soluţie. Iohannis trebuie să participeze la summit-uri NATO şi UE. El nu se poate duce acolo ca un preşedinte care încalcă constituţia. Deci, a fost obligatoriu ca Iohannis să respecte decizia Curţii Constituţionale.

Aţi menţionat preşedintele Iohannis. Ludovic Orban este din partidul lui Iohannis – PNL, care face parte din Partidul Popular European. Orban a declarat că Iohannis trebuie să aleagă între interesul personal şi interesul românesc şi a ales interesul României. Pe de altă parte un reprezentant din USR a spus că Iohannis nu mai este candidatul lor de preşedinte. Oare acest eveniment de astăzi duce la anumite realiniări între partidele diferite şi oare se schimba jocul politic cumva? De exemplu oare Iohannis nu va fi de acum încoace într-o coabitare cu PSD?

Situaţia este foarte complicată şi complexă. Acum o lună de zile războiul între aceste doua tabere a izbucnit violent în legătură cu mutarea ambasadei României de la Tel Aviv în Ierusalim, cum dorea guvernul israelian. Nu cred că acesta este numai un conflict personal între Iohannis şi Dragnea. Iohannis atunci a făcut o greşeală, care în opinia mea este legată de faptul că el, care este neamţ, nu conştientizează exact valoarea cuvintelor în limba română. Atunci el a spus că domnul Dragnea s-a dus la Ierusalim că să facă aranjamente secrete cu ”evreii”. Această formulare poate ca nu sună foarte râu în germană, dar în limba română sună îngrozitor de râu. Cred că domnul Iohannis e nerealist când şi-a exprimat dorinţa de a fi încă o dată candidat de preşedinte a României. ”Evreii” nu lasă, nu uită şi vor penaliza această abordare a domnulului Iohannis.

Întrebaţi ce se va întâmplă. Este complet de neimportant pe cine îl va susţine USR, pentru că influenţa lor politică este nesemnificativă. Problema este ce va face PNL. Partidul acesta are şi problemul că preşedintele actual al PNL a făcut o plângere penală la adresa primului ministru Dăncile cum ca ea ar fi vinovată de înaltă tradare, pentru ceea ce a făcut cu israelieni. Este clar că cei care l-au susţinut pe Iohannis, au nevoie de timp pentru a găsi un alt candidat pentru preşedinţia.

În opinia mea era inevitabil ca după trecerea unei perioade de 30 de zile după decizia Curţii Constituţionale (maximumul cât s-a putut amâne decizia domnului Iohannis), era absolut obligatoriu ca domnul Iohannis să procedeze cum a decis CCR. Ceea ce va urma se va vedea în lunile până la alegerile prezidenţiale. Cred că ecuaţia obligatorie trebuie să ţină cont de faptul că nu este realist să ne gândim că domnul Iohannis nu este un candidat valabil. Cred că cei care îl susţun iau în considerare acest lucru. Este extraordinar să ai un preşedinte, dar dacă el a făcut o greşeală trebuie să cauţi altcineva.

E corect să ne gândim că am intrat într-o nouă etapă a jocului politic?

Asta e doar o aparentă. Jucătorii din spate sunt aceiași.

Oponenții social-democraților îi acuză pe ei că vor România să devină o nouă Polonie sau Ungarie, să se distanțeze de drumul ”ortodox” occidental…

Nicio grijă… PSD-ul în frunte cu Dragnea nu sunt nici Victor Orban, nici Morawiecki sau Kaczynski. Nu pun în discuţie rânduielile actuale. În programul lor n-am întâlnit nicio referire la aşa ceva. Nu pun la discuţie statutul românesc de colonie în UE. Aceste afirmări că România s-ar alatura Ungariei lui Orban şi Poloniei lui Morawiecki într-un curs independent în raport cu UE nu au nicio bază în România actuală şi în programa PSD.

Oricum PSD s-a întarit mult în ultimă perioadă – a schimbat Codul Penal, a schimbat balanţele instituţionale. De unde vine această putere a PSD-ului?

Cred că interesant ar fi de ce credeţi că schimbarea Codului Penal şi a legilor justiţiei este un avantaj pentru PSD. Eu nu văd niciun avantaj.

Oare ei nu reuşesc să se apere de justiţie în anumit sens?

Din câte cunosc eu, schimbările aduse legilor justiţiei şi Codului Penal nu fac altceva decât să reducă posibilităţile de abuz. Asta nu cred că este un avantaj pentru cineva sau pentru altcineva decât pentru români. Nu putem decât să salutăm aceste schimbări.

Toată lumea ştie. Au fost inacceptabile protocoalele prin care procurorii fac munca SRI-ului împotriva Constituţiei României. Dacă asta s-a schimbat, nu e râu că s-a schimbat. Dacă s-au făcut dosare măsluite, dacă schimbarea legilor s-a făcut pentru că să nu mai producă aşa ceva, atunci e bine că s-a schimbat. Sunt schimbări care au fost impuşi de CCR, au fost impuşi de Comisia de la Veneţia şi organizaţiile magistraţilor. Deci nu sunt ale lui Dragnea.

Ce vorbim se poate verifica cu o listă întreagă de schimbări concrete. Nu s-a pus capat luptei anticorupţiei. Este o minciune că a încetat. Toate marile încriminările legate de corupţie, nu şi-au schimbat statutul. Marile încriminări sunt mita, traficul de influenţa, furtul. Acolo nu s-a schimbat nimic. Deci care sunt schimbările? Din ce s-a deranjat lumea? De această aiureală cu abuzul în serviciu? În multe ţări europene el nu există că încriminare. Asta era inventat ca o încriminare pentru că procurorii nu putea să dovedească nici mita, nici traficul de influenţă, nici furtul. Atunci dacă aveau problemă cu cineva, punea o incriminare de abuz în serviciu.

Nu iau partea cuiva în aceste contradicţii, dar trebuie înţeles că lucrurile sunt complexe în această privinţă. Şi cred că în România nu există un critic mai intens şi mai articulat al PSD-ului decât mine. Îi acuz direct de tradarea valorilor stângii, pentru că se declară de stânga, dar se laudă cu măsuri de dreaptă, au ţinut la guvernare cel mai lung în tranziţie, au distrus economia românească şi au cedat o capitalului străin.

Deja un an şi jumătate avem acest război. Oare el se încheie acum când Koveşi este revocată?

Cred că nu. Pentru că factorii care se înfruntă există în continuare, sunt la fel de puternici. Chiar dacă ceea ce s-a întâmplat apare la suprafaţă ca o înţelegere. Este foarte posibil să fie o înţelegere că să nu ne petrecem timpul în România doar cu confruntarea între Dragnea şi Iohannis. Trebuie să recunoaştem că asta n-are importanţă prea mare. Sunt alte probleme dramatice din această ţară. Avem cea mai mare exodus în această ţară după Siria. 4 milioane de oameni au părăsit această ţară. Împreună cu Bulgaria avem cele mai mici salarii. Avem cele mai mici pensii din Europa. Cele mai multe săraci in Europe. Cele mai multe gospodarii cu clozet în curte, care n-au canalizare sau apă curentă. Avem multe distrugeri din această ţară. Aşa că avem prea multe de discutat. Avem nevoie să nu ne pierdem timpul cu Iohannis şi Dragnea.

Citeşte în limba engleză!

Citeşte în limba poloneză!

Citeşte în limba bulgară!

About Author