Eșecul Primăverii de la Praga îi convinge pe conducătorii bulgari cât de periculoase sunt reformele politice
Iskra Baeva
Acest articol a fost publicat pe 25 septembrie 2018 pe site-ul Revistei Timpul.
Cu jumătate de secol în urmă, Europa a fost cutremurată de nemulțumiri sociale și de proteste în masă. Dar, în timp ce în Europa de Vest se revoltau studenții, în Europa de Est se realizau reforme venite de sus în jos, de la elitele comuniste către societate, provocate de problemele economice. Primăvara de la Praga din ’68 s-a născut din dorința de a căuta eficientizarea economiei cu ajutorul mecanismelor de piață, prevăzute în reformele profesorului Ota Šik. Numai că schimbările economice provoacă schimbări politice, care la rândul lor trezesc nu numai societatea cehoslovacă, ci și întregul Bloc de Est. În 1968, în mai multe dintre țările din Blocul de Est s-a conturat o confruntare între societate și putere, care s-a încheiat cu decizia țărilor componente ale Tratatului de la Varșovia (mai puțin România) ca reformele din Cehoslovacia să fie oprite printr-o intervenție militară. Această decizie va contura începutul sfârșitului Blocului de Est.
În cadrul acestui context internațional, este interesant să cunoaștem următoarele aspecte: care a fost poziția Bulgariei în cadrul acestor evenimente de cotitură și cum a influențat Primăvara de la Praga societatea bulgară? Voi încerca să răspund la aceste întrebări pe scurt.
Todor Jivkov, purtătorul de cuvânt al lui Leonid Brejnev
Până în anul 1968, Bulgaria ocupase deja poziția de cel mai fidel satelit al Uniunii Sovietice – o poziție prin care liderul bulgar, Todor Jivkov, căuta și găsea avantaje economice semnificative. În ciuda faptului că în politica lui internă și externă Jivkov urmărea interesul național bulgar (de exemplu în relațiile cu Iugoslavia, Grecia și Turcia), atunci când vorbim despre voința sovietică și în special când ea nu contrazicea interesele bulgare, acesta demonstra o obediența totală. Acest specific bulgăresc s-a manifestat și în timpul discuțiilor referitoare la Primăvara de la Praga din forumurile Blocului de Est.
Todor Jivkov nu numai că a susținut întotdeauna propunerile liderului sovietic de atunci, Leonid Brejnev, dar chiar, uneori, a jucat rolul de purtătorul lui de cuvânt – de exemplu, în cazul propunerii pentru o intervenție militară, care să oprească acțiunile de reformă din Cehoslovacia, ce păreau o amenințare pentru menținerea monopolului puterii de către partidele comuniste. La întâlnirea celor cinci partide comuniste, care a avut loc în Varșovia pe 14 și 15 iulie 1968, Jivkov nu a declarat întâmplător că: „Forțele interne sănătoase [din Partidul Comunist din Cehoslovacia] trebuie să simtă ajutorul nostru decisiv, ajutorul partidelor noastre, ajutorul țărilor noastre, ajutorul forțelor noastre armate, ajutorul Tratatului de la Varșovia”. Această declarație era dată indiferent de faptul că era interesat de reușita schimbărilor economice din Cehoslovacia, pentru că soarta reformei bulgare depindea la rândul său de realizarea celor gândite la Praga. Această atitudine duală – susținere pentru reformele economice și critică la adresa reformelor politice – s-a manifestat în convorbirile între Jivkov și Alexander Dubček la Praga, în timpul vizitei lui Jivkov din 23-26 aprilie 1968, la momentul în care s-a semnat un nou acord de prietenie, colaborare și ajutor reciproc.
Așa cum am mai afirmat, procesele de democratizare din Cehoslovacia au influențat și societatea bulgară. Sub influența libertății presei care a reînviat în Cehoslovacia în 1968, intelectualitatea bulgară înființează ziarul Vești literare, iar studenții fondează multe cluburi de discuții. Însă autoritățile bulgare reacționează rapid și, încă din 26 martie, Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist Bulgar (cel mai înalt organ de conducere al partidului – nota traducătorului) impune o cenzură puternică asupra relatării evenimentelor din Cehoslovacia „frățească”. În virtutea deciziei luate, informațiile pot fi „dezvoltate numai de Agenția Telegrafică Bulgară (analogul bulgăresc al Agerpresului – nota traducătorului) și de ziarul Rabotnicesko delo (organul de presă al Partidului Comunist Bulgar – nota traducătorului) și să fie acordate pentru folosire întregii prese scrise, radioului și televiziunii”. Limitarea informației explică pasivitatea societății bulgare în prima jumătate a anului. Dar cu începutul celui de al IX-lea Festival Mondial al Tineretului și al Studenților, care s-a desfășurat între 28 iulie și 6 august 1968, la Sofia, tema cehoslovacă a ocupat centrul atenției, datorită activității delegației cehoslovace. Scriitorii bulgari, intelectualitatea artistică și tineretul studențesc și-au manifestat compasiunea pentru modul în care au fost primite reformele cehoslovace de alte țări cu regimuri comuniste. Rapoartele Securității de Stat raportau că în condiții neformale se vorbește tot mai des despre Primăvara de la Praga.
Soldații bulgari au fost surprinși de ostilitatea cehilor și slovacilor
Marea schimbare în societatea bulgară are loc după 21 august, atunci când ziarele, radioul și televiziunea din Bulgaria comunică versiunea oficială despre intervenția militară a celor cinci țări din Tratatul de la Varșovia în Cehoslovacia: „acordarea unui ajutor imediat poporului cehoslovac frățesc, inclusiv ajutor prin forțe armate”. Bulgaria este singura țară dintre cele cinci care nu are graniță directă cu Cehoslovacia, dar asta n-o împiedică să trimită acolo două regimente motorizate – cel din Elhovo și cel din Marița, care însumau 2 164 de persoane. Soldații bulgari au plecat fiind convinși de propagandă că își îndeplinesc datoria internațională. Iată de ce au rămas foarte surprinși de atitudinea ostilă a cehilor și slovacilor față ei!
Vestea despre intervenția în Cehoslovacia din 21 august a provocat reacții diferite în Bulgaria. Intervenția a fost interpretată ca o catastrofă pentru oamenii care au salutat reformele cehoslovace, sperând că libertățile obținute de cehi și slovaci vor ajunge și în Bulgaria. Mai târziu, scriitorul Gheorghi Markov (ucis în Londra în 1978 și considerat un disident – nota traducătorului) își amintea: „În Sofia, oamenii au fost surprinși și opăriți(!). În primele ore, nouă tuturor ni se părea că se întâmplă un fel de încurcătură”. Se cunoaște faptul că intelectualitatea bulgară s-a adaptat relativ ușor socialismului, dar încercările autorităților de a primi susținere pentru intervenție din partea unor personalități au fost sortite eșecului. Mulți dintre cei invitați să declare o poziție publică referitor la evenimente refuză, chiar dacă folosesc pretextul nobil că nu pot comenta pe motiv că nu dispun de o informație verificată despre ceea ce se întâmplă în Cehoslovacia. Însă cea mai mare parte a intelectualilor păstrează tăcerea, chiar dacă în sinea lor fuseseră entuziasmați de Primăvara de la Praga. Da, ei condamnă intervenția, dar fără să-și exprime poziția deschis. Valeri Petrov – unul dintre cei mai populari poeți bulgari – scrie un poem în memoria lui Jan Palach, care s-a autoincendiat, dar o păstrează „în sertar” până în anul 1989. Nemulțumirea intelectualității rămâne ascunsă societății – chiar Gheorghi Markov descrie reacția sa abia în emigrație.
Consecințele Primăverii de la Praga în Bulgaria
În contextul comun al deznădejdii, se găsesc însă bulgari care sunt gata să protesteze. Printre aceștia, docentul Hristo Nestorov, care preda istorie contemporană generală la Universitatea din Sofia „Sfântul Kliment din Ohrid”. El a condamnat categoric intervenția militară în cadrul lecțiilor pe care le-a ținut în septembrie 1968. Un grup de studenți a organizat pregătirea și răspândirea de manifeste împotriva intervenției. Trei dintre ei – Eduard Ghenov, Alexandâr Dimitrov și Valentin Radev – au fost arestați și condamnați la diferite pedepse cu închisoarea. Au mai protestat și tinerii din cercul lui Liubomir Sobagiev și Jerminal Civicov, care au fost de asemenea condamnați la închisoare.
Eșecul Primăverii de la Praga îi convinge pe conducătorii bulgari cât de periculoase sunt reformele politice. Procesul liberalizării, care începuse după Plenara din aprilie 1956, și condamnarea stalinismului au fost oprite. Pedepsele de partid împotriva gândirii libere a intelectualilor reușesc să le închidă gura, iar despre reforme se vorbește în continuare în principal în domeniul economic.
Reacțiile bulgare referitor la Primăvara de la Praga ’68 sunt oficiale și neoficiale. Ele sunt total opuse. Reacția oficială condamnă reformele cehoslovace și susține intervenția militară, în timp ce reacția neoficială consimte cu reformele și speră că ele vor reuși. Indiferent de aceste diferențe, în Cehoslovacia și în lume devine cunoscută numai poziția oficială, care situează Bulgaria în grupul țărilor conservatoare și fidele Uniunii Sovietice.
Citeşte şi în limba bulgară!
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
