Istoria mărţişorului se pierde în legende
Vesela Nikolaeva
Acest articol a fost publicat pe 1 martie 2019, pe site-ul bulgăresc ”Severozapazena” şi este preluat aici cu acordul mediei.
Mărţişorul este una dintre cele mai vechi tradiţii păgâne, păstrate printre bulgari. Originea lui nu este foarte clară, despre ea există multe legende, dar este clar că el a ajuns la noi din antichitate. Poate că roşul ar fi avut ceva de a face cu culoarea roşie – simbolul zeului roman Marte – al cărui nume provine din numele lunii martie. Albul în civizlizaţia europeană de obicei simbolizează lumina, începutul, inocenţa – probabil şi legatura lui cu luna martie vine de la Anul Nou Roman, care începea pe 1 martie. Dacă mărţişorul este un simbol, care a venit de la Roma Antică, sau este chiar mai vechi, dacă este de origine slavă sau de la alte popoare – nu se ştie. Mai jos, în text, voi reveni la Roma şi la tradiţiile ei.
După tradiţie, atunci când vedem berze e timpul deja să dăm jos mărţişorul. Cel mai des se leagă de un pom fructifier înflorit, dar poate să fie pus şi sub o piatră. Suntem obişnuiţi să considerăm mărţişorul ca o tradiţie straveche şi pe deplin bulgărească, dar mărţişorul mai există în câteva ţări aproapiate – România, Republica Moldova, Macedonia de Nord şi printre comunităţile bulgăreşti din Serbia şi Albania.
În România şi Republica Moldova mărţişorul este purtat de femei şi de asemenea este prins de un pom înflorit după ce berzele revin. În trecut firele roşii şi albe erau legate cu bănuţi, dar mai târziu şi acolo ca şi la noi decoraţiile s-au schimbat. Această tradiţie a existat în regiunile Bucovina şi Moldova românească – după ce firele erau agăţate, femeile îşi cumpărau cu bănuţul brănza proaspată, că pielea lor să fie albă, sănătoasă şi proaspată.
În ambele ţări mărţişorul este numit astfel (în limba bulgară – marteniţa). Conform istoricilor români există date despre folosirea unor asemănări de mărţişor cu mii de ani în urmă, iar primele date sunt se refera la 8000 de ani în urmă. Ceea ce este prea departe în trecut şi mai verosimile par celelalte teorii despre originea mărţisorului – undeva în timpul Imperiului Roman. Fiindcă România ca ţara se băzează pe încrederea ca locuitorii ei sunt descendenţi direcţi ai unor patricieni şi soldaţi romani, nu este de mirare că rădăcinile mărţişorului sunt căutate în imperiul antic şi în tradiţiile dacilor.
Bulgarii consideră mărţişorul o tradiţie tipic bulgărească. Cele mai populare legende o leagă de khanul Asparuh (fondatorul statului bulgar pe Balcani în secolul 7-lea – n. trad.). În timpul cuceririi primelor pământuri balcanice, khanul a vrut să trimită o veste sorei sale Huba şi i-a trimis o pasărea cu un fir alb legat de ea. Pasărea s-a rănit şi o parte din fir a devenit roşu. De atunci ca un simbol al sănătăţii şi bunăstării în primele zile ale lui martie toţi „se decorează” cu fire albe şi roşii. Astfel de tradiţie există în comunităţile bulgăreşti din Serbia, în Golo Bârdo din Albania, precum şi în Macedonia de Nord.
Istoricii găsesc informaţii pentru lucruri similare cu mărţişorul încă la traci şi la unele triburi greceşti antice. Pe atunci cu urări de rod mare se decorau crengile cu fire albe şi roşii şi cu fructe uscate. Probabil de acolo a provenit şi sorcova, care este păstrată ca tradiţie legată de anul nou. În trecut anul nou se sărbătorea în martie. În Imperiul Roman asta a fost timpul zeului războiului Marte, a cărui culoare era roşul – culoarea sângelui şi a puterii.
În Ziua de Idus Martiae, sau 15 martie, se sărbătorea Anul Nou Roman. Atunci se aducea omagiu şi zeiţei Anna Perenna, al cărei nume provine din expresia ”per annum” sau ”pe an”. Prototipul lui Anna, probabil a fost străvechea zeitate a zeiţei-mama şi poate de la ea a provenit şi cunoscuta, de noi bulgarii, Baba Marta.
În tradiţiile populare culoarea roşie simbolizează fertilitatea şi reprezintă o urare de fertilitate feminină. Este culoarea cel mai des întâlnită la costumele populare feminine, iar în unele locuri din regiunea Vidin aproape toate costumele populare sunt roşii. Cândva vălul mireselor era de culoare roşie. Albul simbolizează puritatea şi obligatoriu este împletit cu roşu. Astăzi mărţişorul face parte din moştenirea culturală nematerială a lui UNESCO. El a fost recunoscut de organizaţia mondială datorita eforturilor României, Bulgariei, Macedoniei de Nord şi Republicii Moldova.
Citeşte în limba bulgară!
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
