Alegerile parlamentare din Iran ar putea reprezenta recunoaşterea succesivă a faptului că încercarea Republicii Islamice de a se aprioprie la Occident a eşuat
Vladimir Mitev
Acest articol a fost publicat pe 21 ianuarie 2020 pe secţia bulgărească a site-ului Baricada.
Uciderea generalului iranian Qassem Soleimani şi doborarea avionului ucrainean deasupra Teheranului în noaptea în care Iranul a tras împotriva bazelor militare americane din Iraq au avut loc puţin peste o lună înainte de alegerile parlamentare din Republica Islamică. Iată de ce aceste două evenimente vor avea semnificaţia lor pentru harta politică viitoare a ţării. Pe 21 februarie 2020 iranienii vor vota pentru Adunarea Consultativă Islamică, care are competenţe mai degrabă în domeniul politicii interne şi a economiei. De asemenea membrii Consilului Experţilor, care are dreptul la a demite sau numi liderul suprem, vor fi parţial schimbaţi, din nou prin alegeri.
În ianuarie Consiliul Gardienilor – instituţia care permite candidaţilor să participe în alegerile parlamenteare a refuzat (cum face dintodeauna) dreptul la a candida multora dintre ei – şi reformatori şi fundamentalişti (conservatori). Mai nemulţumiţi şi mai afectați de procesul selectării candidaţilor sunt evident reformatorii şi oamenii din jurul preşedintelui actual Hasan Rouhani, care este reprezentant al moderaţilor. El și-a exprimat deja indignarea vizavi de deciziile Consiliului Gardienilor, spunând că iranienii au nevoie de ”diversitate” în alegerea lor politică. La şedinţa guvernulului din 15 ianuarie 2020 Rouhani a insistat că ”tuturor partidele şi grupurile” să li se permită să participe la alegeri, pentru că statul ”nu poate fi condus numai de una dintre aripile sale”.
La toate alegerile Consiliul Gardienilor i-a descalificat pe mulţi dintre candidaţi din diverse motive. Acum cei din Consiliul au spus că 90% dintre candidaţii ar fi fost respinşi din ”motive nepolitice”. Este de notat însă că zeci de deputaţi din parlamentul actual nu au dreptul de a participa la alegerile actuale. Oameni precum renumitul deputat Ali Motahari – fiul unui dintre ideologii Revoluţiei Islamice – Morteza Motahari, nu li s-a permis să candideze.
Rouhani face parte din linia proocidentală a politicii iraniane. El a fost ales ca preşedinte în anul 2013 cu promisiunea că va vindeca rănile în plan intern şi extern, care au fost deschise de conducerea fostului preşedinte Mahmud Ahmadinejad. Ahmadinejad este cunoscut pentru viziunea sa mesianică față de afacerile pe plan mondial şi cu suprimarea celor mai mari proteste după Revoluţia Islamică, care au scos în anul 2009 milioane de oameni pe străzile marilor oraşe din cauza unor suspiciuni legate de manipulări electorale. În primul cabinet a lui Rouhani au fost mai mulţi miniştri cu doctorate în SUA, decât au fost în guvernul lui Barack Obama în aceeaşi perioadă.
Cel mai mare succes al guvernului Rouhani este semnarea acordului nuclear cu grupul celor şase (SUA, Marea Britanie, Franţa, Germania, Rusia şi China) în anul 2015. Rouhani spera că după acest acord Iran se va integra în economia mondială, va începe să exporte mai mult petrol, va primi influxuri de investiţii străine şi va depăşi sau cel puţin ameliora problemele sociale şi economice din Republica Islamică. Reintroducerea sancţiunilor, produsă de venirea la putere a lui Donald Trump, a fost însoţită de retragerea americană din acordul nuclear. Iran nu mai putea folosi avantajele acestui acord şi treptat a început să renunţe singur de unele clauze. Uciderea lui Soleimani la începutul anului 2020 a fost urmată de un refuz al iranienilor de a mai respecta prevederile acordului nuclear cu privire la numărul centrifugile de îmbogățire a uranului. După ce ţările lideri ale UE au ameninţat că vor raporta încalcările iraniene ale acordului nuclear la Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite, Teheran a contraameninţat că va pleca de la Acordul de Non-proliferare Nucleară în răspuns.
La şapte ani de la venirea la putere a lui Rouhani, se pare că Iran se află aproape de situaţia în care a fost înainte de preluarea puterii de către duhovnic, care este şi tehnocrat. Aflat la un pas de la renunţarea completă a acordului nuclear, guvernul iranian aproape a recunoscut că strategia sa din ultimii ani de deschidere către Vest a eşuat. Uciderea lui Soleimani probabil va întări şi mobiliza celălalt curent din politica iraniană, apropiat al Gărzii Revoluţionare. În timp ce Rouhani urmărea politica mondială şi a încercat să facă Iranul partener al ţărilor occidentale, Garda Revoluţionară accentuează pe politica regională în Orientul Mijlociu. În această politica Iranul este centrul ”axei rezistenţei” împotriva ”părţii arogante” a Vestului.
În acest context trebuie căutată miza alegerilor parlamentare din Iran. Oare pe Iran îl aşteaptă o nouă consolidare a militarilor şi o nouă perioadă de conflicte în plan intern şi extern, cum a fost în timpul preşedinţiei lui Ahmadinejad? Oare lumea de astăzi nu este prea diferită față de cea de acum 8 ani, când Rusia şi China au fost mai slabe, decât sunt astăzi? Ce viitor îi aşteaptă pe tehnocraţii din jurul lui Rouhani şi cum va arăta noul echilibru din politica iraniană?
Probabil în condiţiile unei presiuni fără echivoc îndreptate împotriva sa, statul iranian ar putea să ia din nou în calcul să se bazeze pe o omogenizare a elitelor sale politice. Ideea ar fi ca aceste elite să se concentreze pe o singură direcție și să evite clivajele ideologice percepute ca nefiind necesare la vârful politicii iraniene. Totusi lucrurile pot să nu fie atât de previzibile, pentru că dobrarea avionului ucrianean este o mare bulină neagră pentru Garda Revoluţionară. Mii de oameni au protestat în Teheran împotriva ”greşelii involuntare” a armatei, care este fidela islamului. Aşa că o parte din dilemă este prezența la urne. Dacă prezenţa la vot va fi mare, va da legitimitate noului parlament, iar dacă ea va fi mică nemulţumirea în Iran împotriva sistemului va continua. În revista sa ”Sobh-e Sadegh” Garda Revoluionară a spus deja că numai prezenţa masivă la vot va permite ţării să se opună politicii lui Donald Trump față de presiunea maximă împotriva Republicii Islamice.
Relevant va fi de asemenea și dacă în noembrie 2020 Donald Trump va fi reales pentru un nou mandat de preşedinte al SUA. Iran reuşeşte să-şi reseteze politicile în raport cu ”vânturile” care bat în Orientul Mijlociu şi în lume. Să nu uităm că uciderea lui Soleimani a avut loc imediat după ce pentru prima data flota rusă, cea chineză şi cea iraniană au avut exerciţii comune. La sfârşitul lui februarie 2020 vom avea un semnal clar în ce mod statul iranian şi societatea iraniană răspund evenimentelor actuale din regiune.
Citeşte în limba engleză!
Citeşte în limba persană!
Citeşte în limba bulgară!
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
