Un interviu cu un expert român în politică externă despre ascensiunea Turciei în sud-estul Europei ca mediator între Vest și Est și despre lipsa unei identități și a unui vector comun în Europa Centrală
Vladimir Mitev
Cea de-a treia parte a interviului cu profesorul de studii europene de la Universitatea din Cluj-Napoca se referă la contextul regional al Europei Centrale și de Sud-Est. Turcia este în ascensiune, deoarece aplică cu succes ambiguitatea strategică și reprezintă o punte de legătură între Occident și Rusia. Mișcoiu consideră că este clar că ambiguitatea strategică în este imposibilă pentru România și Bulgaria – acestea sunt membre NATO și UE cu obligații și responsabilități clare. În ceea ce privește regiunea mai largă a Europei Centrale și de Sud-Est, Inițiativa celor Trei și alte inițiative au devenit mult mai pline de substanță. În ciuda acestui fapt, există nuanțe și alinieri diferite în regiune. Regiunea nu are capacitatea comună de a-și construi o existență mult mai instituționalizată ca regiune. Poziționarea Ungariei face, de asemenea, mai dificilă cooperarea regională.
Să ne îndreptăm acum spre regiune cu câteva întrebări. Observăm ascensiunea Turciei în relațiile internaționale regionale, deoarece Turcia a adoptat o anumită ambiguitate strategică. Este ceva de genul unui mediator între așa-zisul Vest și așa-zisul Est, sau mai ales Rusia, dar nu numai. Așadar, Turcia are poate o complexitate care îi permite să fie un actor important. Și ce înseamnă ascensiunea Turciei pentru regiunea noastră, în special pentru Bulgaria și România? Ar putea însemna că aceste țări vor deveni, la rândul lor, puțin mai ambigue, inspirate strategic de Turcia? Sau ar putea însemna altceva? Poate că ar putea să se consolideze și ele ca state de frontieră, ceea ce este exact tendința opusă?
Da, este o întrebare foarte bună, dar cred că răspunsul este destul de clar. Nici România și nici Bulgaria nu vor îndrăzni să joace o altă carte decât cea a NATO și cea a UE. Și asta din cauza argumentelor pe care le-am prezentat la începutul discuției noastre, dar și din cauza unei percepții că este nevoie ca România și Bulgaria să aparțină acestui spațiu. Dar există o nevoie și mai importantă, mult mai importantă, ca România și Bulgaria să fie protejate de NATO și de UE. Situația Turciei este, desigur, foarte diferită. Cred că Turcia, alături de China, este unul dintre cei mai importanți beneficiari ai războiului din Ucraina, în sensul că Erdogan a fost izolat înainte de a juca o carte foarte îndepărtată, iar relațiile sale cu partenerii săi din NATO s-au degradat destul de rapid. Dar acest război din Ucraina le-a dat tuturor o nouă viață ca lideri regionali, ca negociatori, ca lideri ale unor țări care sunt capabile să pună oamenii la masa negocierilor, atât din Vest, cât și din Est, ucrainenii și rușii, alți actori regionali și internaționali, și, mai mult, să joace un rol cheie pentru comerțul cu cereale din Ucraina și Rusia către sud, Sudul Global, și în special Africa, care este unul dintre cele mai importante obiective. În prezent, după cum știm, există un pericol real de catastrofă alimentară în multe regiuni ale lumii din cauza limitării exporturilor de cereale din cele două țări și în special din Ucraina. Până în acest moment, Turcia a jucat foarte bine acest rol de centru regional capabil să discute cu toți partenerii, păstrându-și propriile opinii, dar încercând în același timp să câștige legitimitate internațională. Nici România și nici Bulgaria nu își pot permite să joace o astfel de carte. Să spunem că s-ar putea obține câștiguri limitate, de exemplu, pentru porturile Constanța și Varna, dar asta rămâne la nivel microscopic, dacă o comparăm cu marea strategie, care este cea a NATO și a UE, care va fi mai mult sau mai puțin implementată voluntar de cele două țări.
Recent, o companie turcească a intrat în posesia uzinei auto Ford de la Craiova. Și, de asemenea, există o televiziune națională privată turcă în România. Așadar, aș vrea să vă întreb: ce caracterizează relațiile dintre România și Turcia în acest moment?
Relațiile sunt destul de bune. Și, bineînțeles, este o situație diferită. Dacă ne comparăm cu Bulgaria, pentru că nu există o frontieră comună, iar minoritatea turcă din România este atât de mică, cât și foarte bine integrată și beneficiază de un sistem foarte puternic de protecție și de subvenții pentru dezvoltare din partea statului român, în afară de subvențiile primite de la statul turc.
Dar relațiile cu Turcia sunt, aș spune eu, bune. Desigur, România nu a ezitat să critice regimul Erdogan atunci când diferite elemente de autoritarism au fost la ordinea zilei. Dar a făcut-o într-un mod, aș spune, foarte prudent, fără a escalada deloc. Și, bineînțeles, România este deschisă la investițiile turcești. A arătat că nu există aproape nicio restricție pentru acestea. Iar acest lucru, desigur, va însemna că, într-o anumită măsură, din punct de vedere economic, România va depinde din ce în ce mai mult de Turcia, cel puțin mai mult decât înainte.
Ceea ce este, de asemenea, interesant este că, până în acest moment, au existat foarte puține ocazii în care Turcia a încercat să impună sau să sugereze anumite idei sau schimbări cultural-ideologice în România. Nu există o mașină de propagandă în România. Desigur, există o apărare vocală a regimului perpetuată, mai ales prin intermediul oficialităților, cum ar fi ambasada. Dar există doar într-o foarte mică măsură, o propagandă privind unele idei ale acestui regim care ar putea fi implementate în România. Și astfel, cât timp se rămâne la un nivel cvasi-economic și cât timp unele subiecte, cum ar fi tipul de regim de la Ankara, sunt tabu pentru oficialii români, lucrurile par să decurgă fără probleme.
Țările noastre fac parte și ele din regiunea Europei Centrale și de Sud-Est, care de obicei este privită ca o singură regiune, dar vedem că în situația războiului din Ucraina, diferitele sale componente sau țări reacționează în mod diferit. De exemplu, Polonia pare să fie aliniată cu Marea Britanie în ceea ce privește Ucraina. Ungaria pare să fie cumva pro-rusă. România, ca de obicei, se bazează pe coeziunea Occidentului, să spunem, a SUA și a Europei și a Europei de Vest. Iar în cazul Bulgariei, cel puțin din punctul meu de vedere, reacția este de obicei în direcții foarte diferite simultan. Dar vreau să vă întreb, care sunt perspectivele ca regiunea noastră să devină cumva mai integrată, să dezvolte un sentiment de regiune, un sentiment de comun? Ar putea fi un lucru pozitiv pentru țările noastre dacă această regiune, Europa Centrală și de Sud-Est, ar dezvolta cumva atât conștiința unui fel de unitate, cât și structuri, instituții sau inițiative care să încurajeze acțiunea și interacțiunea în cadrul acesteia?
Da. Ei bine, există acum un inamic comun pentru țările din regiune, care este acum Rusia. Și astfel, acest lucru a împins la un grad mai mare de solidaritate. Și, bineînțeles, inițiativele care existau înainte, cum ar fi Inițiativa celor trei mări, care merge de la Marea Baltică la Marea Adriatică și la Marea Neagră, au fost acum mult mai substanțializate în ceea ce privește instituțiile. Dar, așa cum ați spus, există elemente de aliniere care sunt puțin diferite. Există nuanțe. După cum ați spus, Polonia merge mână în mână cu Regatul Unit. România merge mai degrabă pe linia UE-SUA. Bulgaria este mult mai ezitantă între aceste strategii și, pentru moment, impulsul unei poziții comune împotriva războiului din Ucraina și împotriva Rusiei a fost un element pozitiv. Dar cu cât mergem mai mult în timp, cu atât mai mult vedem că nu există pentru moment o capacitate comună de a construi zone mult mai instituționalizate în regiune. Iar faptul că avem Ungaria cu o poziție foarte diferită, complică și mai mult lucrurile, împiedică și oferă și un alibi liderilor de stat să spună că până când Ungaria nu va merge pe aceeași linie, nu putem merge pe o inițiativă care să o excludă.
Foto: Președintele român Klaus Iohannis și omologul său turc Recep Erdogan la summit-u NATO 2022 din Madrid (sursă: YouTube)
Citește în limba engleză!
Citește în limba bulgară!
Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici.
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
