Marea știre din România – nu ascensiunea lui Georgescu, ci sfârșitul regimului Ciucă-Ciolacu

Vladimir Mitev, Mediapool, 26 noiembrie 2026

Vestea cea mare din primul tur al alegerilor prezidențiale din România nu este că Putin sau Soros trag sforile din culise în vecinul nostru din nord și sunt gata să preia controlul asupra instituției prezidențiale în timp ce populația privește neputincioasă. În ciuda faptului că întreaga noapte electorală din 24 noiembrie 2024 a fost marcată de surprize și chiar șocuri pentru cei care urmăresc rezultatele, în alegerile din România, cetățenii români aleg candidați români care au și conținut românesc. Iar adevărata veste, cel puțin în această etapă – cu câteva zile înainte de alegerile parlamentare din 1 decembrie 2024 și de turul al doilea al alegerilor prezidențiale – este că românii spun „adio” regimului de la putere și coaliției aparent de neclintit a celor două mari partide ale tranziției românești – Partidul Social Democrat și Partidul Național Liberal.

Stagnare politică

Duo-ul Ciucă-Ciolacu (liderii celor două partide au fost prim-miniștri prin rotație în ceea ce unii spun că a fost o „adunare românească”) a fost creat cu intervenția politică a președintelui Klaus Iohannis. A fost un simbol al stabilității românești, dar și al corupției și mediocrității politice asociate acesteia, generând frustrare și furie – în special față de stăpânul palatului Cotroceni din ultimii zece ani. Iohannis a fost ales în 2014 cu mari speranțe pentru „un alt tip de politician” și cu așteptarea că va crea o „Românie a lucrului bine făcut” în stil german (frazele între ghilimele erau sloganuri din campania sa de acum 10 ani). Dar își încheie cel de-al doilea mandat cu o rată de aprobare extrem de scăzută și cu mulți având sentimentul că a dezamăgit și merită dispreț.

În ultimii ani, România s-a aflat într-o perioadă de stagnare politică. Energia civică și ambițiile noilor elite politice de a înlocui cadrele și filosofia de guvernare ale vechilor partide clientelare care au dominat tranziția românească au dispărut sau au fost slăbite semnificativ. În contextul războiului din Ucraina, România a găsit o stabilitate în care cele două mari partide alocă fonduri europene și fonduri de la bugetul de stat, au o dorință de reformă mult redusă, au cumpărat calmul mediatic finanțând generos televiziunile cu bani din subvențiile partidelor lor și a existat o anumită atemporalitate în țară. La fel s-a întâmplat și când Boiko Borisov conducea Bulgaria cu partidul său-stat. Se construiau drumuri cu o viteză amețitoare, rulau emisiuni TV și talk-show-uri politice, iar elitele apropiate de ambele partide învârteau banii mulți, în timp ce nemulțumirea se acumula în segmentele naționaliste și ale societății civile.

Mediocritate și corupție

Spre deosebire de Bulgaria, însă, jurnaliștii de investigație din România au reușit să treacă prin ceața mediatică și să expună mediocritatea și corupția la cel mai înalt nivel. Nicolae Ciucă, liderul Partidului Național Liberal și fost prim-ministru prin rotație, a fost acuzat că și-a plagiat doctoratul și că s-a autointitulat în mod nemeritat primul comandant militar român care a comandat armata română în luptă după cel de-al Doilea Război Mondial – în Irak, în 2003. S-a dezvăluit că în 2022 actualul prim-ministru, Marcel Ciolacu, a călătorit cu zboruri de lux plătite de proprietarul companiei de construcții Nordis, care, din nou, jurnaliștii de investigație au dovedit că a fraudat sute de români care doreau să achiziționeze proprietăți ca investiție. Investigațiile îl lovesc și pe președintele Iohannis – pentru că zboară cu avioane private și scumpe în vizitele de stat, ale căror costuri le-a clasificat; pentru „palatul” pe care îl renovează cu bani de la stat și unde intenționează să locuiască după ce va părăsi Palatul Cotroceni etc.

Românii au simțul dreptății. Și după ce a acumulat furie, „mamaliga a explodat” într-un mod logic, dar legal. Status quo-ul politic a fost atacat în alegeri, pe de o parte, de alegătorii din orașele mici (așa-numita „România profundă” mai puțin familiară străinilor, dar și locuitorilor din marile orașe ale țării – religioasă, conservatoare, tradiționalistă, dar și cu un sentiment de onoare și mândrie față de identitatea sa) și de diaspora (unde mulți imigranți români au un resentiment tradițional față de «sistem»), care au votat pentru candidații suveraniști Călin Georgescu (fost expert ONU în proiecte de dezvoltare durabilă, care se reinventează de ani de zile ca un fel de profet-conspiraționist, promovând pe de o parte un discurs mistic, iar pe de altă parte un model original de dezvoltare a societății românești pe baza propriilor resurse) și George Simion (care înainte de a deveni politician a fost un militant pentru reunificarea României cu Republica Moldova). Iar din cealaltă direcție, clasa de mijloc urbană și sectorul ONG, care în România este deosebit de influent, au atacat corupția și clientelismul regimului Ciucă-Ciolacu (instalat de Iohannis).

A spune adio acestui duo este adevărata noutate a primului tur al alegerilor prezidențiale din România. Țara revine la competiția politică cu mai puțin de două luni înainte de începerea celui de-al doilea mandat al lui Donald Trump. Iar societatea românească arată că este capabilă de reînnoire și că cetățenii săi au puterea de a produce schimbări – prin intermediul urnelor, dar nu numai.

Călin Georgescu

Accentul presei internaționale pentru acest prim tur este pus pe candidatul clasat pe primul loc, Călin Georgescu, care este etichetat (nu fără motiv) cu tot felul de etichete (rusofil, legionar etc.) menite să îl canceleze și să mobilizeze votul împotriva sa, dar care pot crea și o aură de adevărat luptător împotriva sistemului, ceea ce nu este foarte clar că este sau poate fi cu adevărat. Cu toate acestea, Călin Georgescu este, înainte de toate, una dintre figurile-cheie ale Clubului de la Roma din România, o societate a elitei elitelor românești, școlite în perioada socialistă, când exista o mare concurență pentru locurile în universități și când diplomele aveau într-adevăr valoare. Printre alți membri publici proeminenți ai Clubului de la Roma din România se numără Sergiu Celac, traducătorul lui Ceaușescu din engleză și rusă, care este tratat cu mare respect în cercurile diplomatice românești și este președintele de onoare al Centrului Noua Strategie, cel mai prestigios think tank al experților români în securitate. Georgescu însuși a fost la începutul secolului al XXI-lea director de departament în Ministerul român de Externe. Celac și Georgescu sunt apropiați și în ceea ce privește interesul lor pentru dezvoltarea durabilă, Georgescu fiind implicat în elaborarea unei strategii naționale în acest domeniu în perioada în care a condus Centrul Național pentru Dezvoltare Durabilă.

Celălalt membru important al Clubului de la Roma este Mugur Isărescu, cel mai longeviv guvernator de bancă centrală din lume. Din 1990 până astăzi, pentru o perioadă de doar un an, Isărescu nu s-a aflat la conducerea Băncii Naționale a României, o instituție extrem de influentă în România. Pentru acel singur an, el s-a „retrogradat” temporar la funcția de prim-ministru și apoi a revenit la conducerea Băncii Naționale.

Georgescu nu a fost în lumina reflectoarelor în aceste alegeri. Cu doar câteva zile înainte de ele, sondajele îl dădeau cu 8%. Era de așteptat să termine pe primul loc, atrăgând 23% din voturi. Apoi, victoria sa surprinzătoare în primul tur a fost atribuită propagandei realizate de roboți pe TikTok, care a trecut sub radarul presei și al cetățenilor. Sună anecdotic, dar în noaptea alegerilor au existat căutări masive pe Google și în dicționarul online Dex cu privire la pozițiile lui Georgescu și etichetele cu care a fost asociat – de exemplu, că a fost un susținător al mișcării legionare fasciste în perioada interbelică. Au fost români care au fost cu adevărat și profund surprinși de rezultatul său și s-au întrebat de unde a venit.

Georgescu și-a obținut performanța fără să fie clar ce anume își propune, cum și mai ales cu ce personal o va pune în aplicare. El a fost pur și simplu recunoscut ca un candidat antisistem și a primit votul corespunzător existent obiectiv. Dacă celălalt candidat suveranist, George Simion, ar avea șansa de a deveni președinte, s-ar crea un scandal internațional, pentru că Simion are interdicție de a intra pe teritoriul Republicii Moldova și al Ucrainei, două țări cheie pentru diplomația românească. În schimb, Georgescu a spus până acum fraze mai degrabă generale și asta l-a ajutat în primul tur. În turul al doilea, dacă vrea să câștige, trebuie să iasă în lumina reflectoarelor și să ia poziții. Iar asta îi poate dezamăgi pe unii dintre susținătorii săi.

Momentul în care RIA Novosti l-a descris în noaptea alegerilor pe Călin Georgescu ca fiind „aliniat de Rusia” este, de asemenea, susceptibil să joace un rol important în turul al doilea al alegerilor prezidențiale din 8 decembrie 2024. Pentru românii pro-occidentali, este o chestiune de onoare națională să nu permită unui om cu o astfel de etichetă să devină președintele țării lor.

Elena Lasconi

În același timp, Elena Lasconi, care a fost până acum primar al orașului Câmpulung, o localitate din județul Argeș de lângă Carpați, unul dintre locurile unde s-a născut identitatea românească, este considerată chiar de propriii votanți ca fiind nepregătită în domeniul politicii internaționale. Așteptările față de ea par să fie să se înconjoare de consilieri buni. Calitățile sale pozitive sunt considerate a fi „sinceritate” și „autenticitate”. În timp ce Ciucă și Ciolacu păreau produse politice tipice ale tranziției, incluzând calități precum obraznicie și mitomania, Lasconi, cel puțin până acum, pare să se joace pe sine.

Lucrul important în legătură cu Lasconi este că are sprijinul sectorului ONG din România, care este mult mai influent decât cel bulgar. După cum Mediapul a relatat la începutul acestui an, un ONG din România a primit donații în valoare totală de peste 50 de milioane de euro și a construit un spital de copii, pe care apoi l-a transferat statului. Este un semn de incredere in sectorul ONG si capabilitatea lui de a actiona pe scara larga. 

Sectorul ONG a lansat carierele actualilor primari din București și Timișoara, care au fost realeși în alegerile locale din acest an. În România, sectorul ONG are propria sa mass-media, precum și propriul sau show de tip conferință TED, Oamenii Dreptatii, care spune poveștile cetățenilor și profesioniștilor care schimbă cu succes societatea, au cauze sociale și resping manifestările negative și gândirea retrogradă a vechilor elite.

I.e. în bătălia pentru Palatul Cotroceni din 8 decembrie, indivizi și echipe care au școala socialismului (și în noile condiții se identifică cu tradițiile și cu naționalul, independent, chiar dacă au avut legături cu ONU și cu „globalismul” – ca Georgescu) sau se revendică de la noile vremuri (Lasconi are simultan mesaje de susținere a familiei tradiționale și a ortodoxiei și de apărare a persoanelor LGBT, iar recent a publicat o fotografie cu fiica sa, care s-a înfășurat într-un kufi palestinian).

Alegerile parlamentare din 1 decembrie 2024

Este important care vor fi rezultatele alegerilor generale din 1 decembrie 2024, deoarece oricine va fi președinte va avea nevoie de sprijin parlamentar. În epoca lui Trump, războaiele culturale dintre cetățenii conservatori și liberali riscă să se intensifice în societatea românească. Trump însuși este adesea descris ca fiind imprevizibil. Dar în societatea românească există sentimente atât pro, cât și contra lui. Iar statul român va avea probabil nevoie de ambele tendințe pentru a naviga în relațiile regionale și internaționale în cel de-al doilea mandat al președintelui român.

Este puțin probabil să existe o schimbare semnificativă în relațiile cu Bulgaria, dar poate fi important să subliniem unele particularități ale candidaților. În urmă cu aproximativ o lună, Elena Lasconi a anunțat pe site-ul său că susține un „mini Schengen” cu Bulgaria. Acest lucru nu este direct important în măsura în care Bulgaria și România sunt așteptate să adere la Schengen cu frontierele lor terestre în 2025. Dar este interesant că cineva din echipa lui Lasconi este interesat de inițiativele româno-bulgare și de dezvoltarea relațiilor bilaterale, chiar dacă aceste inițiative sunt nepopulare în Bulgaria însăși.

Pe de altă parte, Călin Georgescu nu și-a declarat ambițiile de a scoate România din NATO și din UE. Iar astfel de ambiții cu greu ar fi recunoscute ca un interes românesc. Dar el dă impresia că are o atitudine pozitivă față de Ungaria, o țară care are o politică deosebită față de Rusia și China, dar care este rareori sancționată pentru politica sa externă „specifică”. Este logic să presupunem că, dacă va deveni președinte, Georgescu nu va încerca să facă din România un nou Belarus prin ștergerea investițiilor occidentale substanțiale, a eurocentrismului elitelor românești și a cooperării de securitate cu NATO și UE. Pare logic că Georgescu ar încerca mai degrabă să mute România în direcția Ungariei. Iar acest lucru este de natură să facă diferența pentru o societate maghiarofilă precum cea bulgară.

Un semn pozitiv

Rezultatele primului tur al alegerilor prezidențiale din România i-au surprins și poate chiar i-au nedumerit pe români și pe observatorii țării. Dar ele ar trebui privite pozitiv – ca un semn că societatea și politica românească sunt capabile de schimbare. Există deja semne că clasa politică românească înțelege semnalul care a fost trimis. Marcel Ciolacu a demisionat de la conducerea Partidului Social Democrat. Așteptăm să vedem cum va reacționa Partidul Național Liberal la rezultatul slab al lui Ciucă. Dar demisia lui Ciucă însuși este în principiu sigură – după rezultatul slab de la alegerile prezidențiale, el nu are niciun viitor politic.

Alegerile parlamentare din 1 decembrie 2024 vor arăta clar cât de mare este turnura suveranistă în societatea românească. Georgescu nu are partid și probabil că susținătorii săi ar trebui să susțină partidul AUR al lui Geprge Simion, dar nu este sigur că toți cei care i-au votat ca și candidați la prezidențiale ar susține formațiunea. Mobilizarea suveraniștilor servește de obicei la înlocuirea oamenilor de la vârf. Dar acest curent nu are experți foarte buni, iar în UE guvernarea necesită de obicei cunoștințe tehnocratice.

România este într-adevăr capabilă de surprize și de inovație politică. Dar vom vedea prima femeie președinte în România? Sau se va dovedi, cel mai neașteptat, că șeful statului român poate fi “un rusofil”? În următoarele două săptămâni, România se va pregăti pentru a doua venire a lui Donald Trump. În acest stadiu, realinierea politică a început bine și are șansa de a avea un final fericit.

Foto: Logo-ul ironic al duo-ului Ciucă-Ciolacu circulă pe internet (sursa: HauBau)

Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici. Iar aici este newsletter-ul lui de pe Substack în limba engleză.

About Author