Actorul ca reprezentant al sufetului propriului popor
Partajează asta:
Actorul român, Dan Puric, oglindește sufletul românesc într-un mod special. Același lucru face și colegul sau Kamen Donev cu sufletul bulgăresc. Amandoi joacă același rol în aceeași piesă, care se numește ”Sinucigașul” – unul în București, celălalt – în Sofia.
Articol de Vladimir Mitev
Acest articol a fost publicat de agenția BGNES la 20 ianuarie 2016.
Actorul român , Dan Puric, și colegul lui, Kamen Donev, n-au multe în comun. Puric, în vărstă de 56 ani, în principiu e mai serios în discursurile sale publice. El vorbește despre lupta spituală a omului, folosește drept ”ispită” termeni cu semnificație religioasă și morală . E acuzat că a creat un cult al propriei persoane.
În același timp Donev este regele nonsensului în Bulgaria. În clipurile video amuzante de pe siteul ”Shvărgalo” se ironizează, râde, dar de asemenea ilustrează anumite probleme și evenimente sociale. Donev nu are pretenția să fie Mesia. În interviurile sale, el arată doar atitudinea unui om obișnuit și onest vizavi de relațiile sociale deformate.
In mod surprinzător cei doi actori se asemănă. Ei joacă același rol în aceeași piesă în teatrele nationale din țările lor – Podsekalnikov în ”Sinucigașul”. Fiecare dintre ei reprezintă în mod propriu trăsăturile caracteristice ale sufletului poporului său.
Puric e recunoscut ca fiind unul dintre cei mai buni actori din România. Opera lui de pantomima a fost prezentată la BBC Belfast Royal College, 3SAT Frankfurt și RTL Luxembourg. Piese, în care el joacă precum ”Made in Romania” și ”Don Quixotte” sunt jucate nu doar în țara lui, dar și în străinatate. A participat în filme, înregistrate pentru televiziunea natională din Lausanne, Eleveția. Are cel puțin 12 premii pentru artă de teatru.
Dar Puric e și autorul cărților, în care depășește granițele propriei arte, ca ”Cine suntem noi?”, ”Fii demn” și altele. Vorbește concetățenilor săi despre sufletul și neamul românesc, care se află sub atacul modernității. Acestea trebuie să se păstreze intacte într-o epocă a valorilor erodate; din Vest vine dezastrul moral, iar serviciile de informație naționale ”au furat țara”. De fapt, actorul e considerat unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai așa numitului ”românism”. În funcție de punctul de vedere al fiecăruia, noțiunea capătă un înțeles diferit. Pentru unii, românismul este reîncarnarea valorilor tradiționale românești, ale ortodoxiei și ale sufletului românesc. Pentru alții, el are legatură cu cultura spăgilor, cu crearea mafiilor mai mari sau mai mici, cu conservatorismul, în alte cuvinte – cu balcanismul.
Puric vorbește cu regularitate în emisiuni televizate, când este sărbătoare religiosă – de exemplu de Paște. Dă interviuri în care îmbină mesajele serioase cu humorul și improvizația. Totodată își exprimă opinia și în momentele importante pentru societate. În timpul protestelor după incediul din clubul ”Colectiv”, care au dus la caderea guvernului Ponta, o parte din protestele tinerilor s-a îndreptat către biserica otrodoxă. Puric a amenințat că asta e o încercare de atac împotriva imunității și identității neamului românesc. ”Ne-a ţinut societatea civilă mii de ani sau Biserica, credinţa?”, a întrebat el retoric. Există două Românii: cea strivită, mutilată, ordinărită și cea profundă – cei care au dat sânge, doctorii excepționali, cei de la SMURD, jandarmii, poliția, preoții. Hai să ne axăm pe România profundă. Dar fără cap nu putem merge înainte.”, a adaugat Puric.
E adevărat, când vorbești cu românii observi cu ușurință că ei își susțin elita în moduri diferite. De exemplu, oamenii de la orașele mici ascultă teatru radiofonic din programul cultural al radioului național. Organizează călătorii către capitală sau orașe mai mari pentru a-i vedea pe actorii iubiți jucând. În România se pare că respectul față de știință și educație e mai mare, chiar dacă la bacalauerat se obțin rezultate slabe. Legatura cu instituțiile naționale – școală, biserică, pare totuși să fie mai adâncă decât în Bulgaria.
Românii, ca și bulgarii, sunt tentați să-si leage poporul de fenomene negative – de exemplu de hoție, corupție, derbedeism. Dar în același timp mulți dinre românii intelectuali se întreabă ce înseamnă să fii român în timpurile noastre, cum s-a creat națiunea, iubesc să citescă despre istoria lor și despre legăturile cu alte popoare– de exemplu cel francez sau cel german.
O dovadă a curiozității de sine a românilor e și succesul filmului ”Aferim!”, care povestește despre timpuri trecute (1830-1860), când în România a existat sclavie. O carte bestseller din 2015 este noua carte a istoricului Lucian Boia, care iubește să scrie despre miturile din conștiința românească. Ea se numește ”Cum s-a românizat România?”.
Puric înnoată în valurile acestui interes româneasc față de propria identitate – românismul. ”Occidentul sau SUA oricum sunt responsabili, că ei ne-au dat pe mâna bolşevicilor… Ceea ce se întâmplă acum este un dezastru bine organizat, premeditat, se şi aşteaptă asta, pentru că ţara este cu cât mai degenerată, cu atât mai uşor guvernabilă”..”, explică actorul despre protestele care au dat afară guvernul lui Ponta. Acestea au fost organizate de mii de tineri cu profesii și venituri bune din marile orașe ale țării.
Actorul nu-si pierde credința în concetațenii săi. ”Dar există și replica dată de Bunul Dumnezeu, pe care ei (Occidentul și SUA – notă editorului) nu o ştiu. Acest popor are o tărie a lui şi el nu se va lăsa păcălit. E un moment de cotitură în care clasa politică s-a compromis vizibil şi ceva se va întâmpla, dar pe alte trepte istorice”, conclude actorul . De fapt, el apelează la concetațenii săi să fie de partea adevărului pentru sine ca oameni și popor. El conturează acest adevăr în opoziția conducerii, reprezentată de serviciile de informație, care ”au furat tara”, precum și de coloniștii occidentali, care vreau să exploateze averile poporului român. Mulți români cred că Puric e om de mare spiritualitate. În afara faptului că joacă în fața unor sali pline cu oameni, el ține mereu discursuri pe temele spirituale și religioase în fața unui public numeros.
Dar Puric primește și multe critici în România. El este tentat să idealizeze românul de la sat, pe care îl consideră suprainteligent. De aceea, o mare parte a elitei de la oraș este împotriva ideilor actorului. În cartierele centrale ale Bucurștiului ai putea auzi spunandu-se despre el că ”are un ego mare”.
“Domnul Dan Puric a ieşit din sfera [actoriei, n.r.] unde este cu adevărat competent, înalt competent. A făcut un sindrom de guru. Părerea mea sinceră este că el nu este pregătit pentru acest rol, din două motive. Unu: se simte indecent de bine în el, iar asta se vede din mica pompă profetică a discursului. Doi: n-are cultură suficientă, iar asta se vede din modul cum dă citate. Citatul este nemilos. Felul cum citezi te dezbracă. Regula e să nu citezi mai mult decât citeşti.”, îl atacă un dinte marii intelectuali români, Andrei Pleșu. După parerea lui Pleșu, Puric se bazează pe autori, pe care îi cunoaște doar din dicționar. Și așa încarcă principiile creștine – vrea să fie ceva, ce nu este.
În plus, după Pleșu, Puric încarcă un principiu în educație – când vrei să învați pe cineva, nu-l flatezi și nu-i spui mereu că n-are nimic de învațat. ”Atunci la ce bun să-l mai dăscăleşti? Suntem unici, persecutaţi de tot mapamondul, singurii creştini adevăraţi, speranţa lumii, gloria speciei!”, conclude fără milă Pleșu.
Raspunsul lui Puric este că în timpurile dintre cele două razboaiele mondiale gânditorii români au fost și creștini și ortodocși, și nu ”războinici” fără direcție. Actorul nu poate fi acuzat că joacă doar un rol la televizor. Este știut că el dă gratuit o parte din veniturile sale copiilor bolnavi de cancer sau bisericilor. Chiar dacă Puric n-a citit atât mult cât Pleșu, multe din concluziile actorului par să fie convingatoare pentru mulți concetațeni.
“Asistăm la un proces lent de 26 de ani de dezromânizare, descreștinare… Țara asta nu mai are destin. Oamenii politici se ocupă de propriul lor destin. De destinul României trebuie să ne ocupăm personal, să ne refacem arhitectura sufletească, care e fantastic de mult atacată pe fața, în ultima perioada. Acolo se lucrează mai mult ca oricând la distrugerea structurii sufletești a acestui popor. Statul oricum nu mai există, suntem o regiune europeană.” crede Dan Puric.
Simțul național al românilor este o realitate, care se poate simți în comunicarea cu ei. El explică nivelul înalt al solidarității lor, care este exprimată mereu în opoziție cu eventualele amenințări străine – în conformitate cu ceea ce crede Puric. Nu e o coincidența că istoriografia vecinilor din nord explică că ei trebuie să fie mândri, că au supraviețuit ca insulă latină într-o mare de slavi. Mesajul lui Puric e important pentru oameni cu acest fel de gândire.
Comparația cu Kamen Donev capătă în acest context un nou sens. Bulgarii de astăzi au un alt suflet față de bulgarii din timpul Renașterii. Prin dansurile populare și ”sentințe de dascal” Donev ne leagă de sufetul bulgar uitat. Într-un mod propriu acelasi lucru îl face și Dan Puric, dar cu accent pe spiritualitate. Dacă obsrevăm rolul lui Podeskalnikov, cel mai mare sacrificiu, care poate fi făcut de un actor, este pentru poporul sau. Poate că asta explică de ce amândoi au devenit figuri importante în țarile lor.
Citește și în limba bulgară!
Sursă: BGNES
