Teatrul de degete din Georgia și o abordare plină cu umor a operei Agathei Christie au fost doar două dintre atracţiile Festivalului Internațional al Teatrelor Dunărene
Vladimir Mitev
Toamna este sezonul când teatrele din Ruse și Giurgiu tradițional organizează fesivaluri la care îi atrag pe spectatori după vacanța de vară. În acest an Teatrul dramatic ”Sava Ogneanov” a jucat aparent ”fără riscuri” și și-a bazat evenimentul – Stagiunea Teatrală de Toamnă – pe dramaturgi recunoscuți din anii `70 și `80 ai secolului XX – Valeri Petrov, Georgi Danailov, Stefan Țanev.
În acealași timp, Teatrul ”Tudor Vianu” a beneficiat de susținerea Consiliului Județean din Giurgiu pentru a organiza Festivalul Internațional al Teatrelor Dunărene. Având oaspeți din Germania, Serbia, Italia, Georgia, Bulgaria și teatre dunărene din România, Giurgiu s-a afirmat ca un centru regional teatral în perioada 18-22 octombrie 2017.
Gândirea progresistă a oamenilor de teatru giurgiuveni a fost demonstrată de iniţiativa de a asigura un anumit număr de locuri gratuite pentru oaspeții din Bulgaria, atât în cadrul festivalului, cât și la piesele din noua stagiune teatrală, despre care blogul ”Podul Prieteniei” a scris la începutul lui octombrie. Spectatorii din orașul Ruse nu se vor păcăli dacă trec granița și depășesc bariera de limbă. Teatrul este adus pe scena din Giurgiu de o echipă tânără care fie pune spectatorului întrebări etice actuale și grave, fie îl distrează prin mijloace ingenioase, novatoare.
Spectacolul ”Crima din Orient Express”, inspirat de romanul cu același nume al Agathei Christie, a fost un exemplu al capacităţii giurgiuvenilor de a distra publicul într-un mod neașteptat. O piesă fără decor, cu acțiune rapidă, ne face martorii investigaţiei detectivului Hercule Poirot și a alter ego-ului său feminin, Cici. Dialogul ambelor protagoniști și mărturiile tuturor călătorilor din Orient Express (fiecare dintre actori juca mai multe personaje) au dus spectatorii, pas cu pas, prin umor, la finalul caracteristic pentru Agatha Christie: toate personajele sunt implicate în anumit sens în uciderea domnului Rachet. Această crimă duce la dezvăluirea esenței călătorilor din tren în fața lui Poirot și a partenerei lui cu gândire riguroasă, Cici. Așa, Orient Express devine locul de întâlnire a lumii occidentale, fiecare individ aducând cu el o poveste și caracteristici diverse de viață. Fără moartea lui Rachet, însă, întreaga bogație de jocuri manipulative dintre Poirot, partenera lui și călători ar fi rămas nepovestite și neînțelese.
Festivalul a găzduit o piesă din Germania. Aici a venit și o trupă din Serbia (o coproducție Belgrad-Novi Sad), care a prezentat un spectacol despre conflictele fratricide în Serbia, Croaţia și Bosnia-Herţegovina. Au venit și trupe din Brăila, Tulcea și Ruse. Un teatru de amatori italian din Sarteano (regiunea Toscana) a avut şi el reprezentanți în Giurgiu. La simpozionul unde s-au întâlnit directorii de teatre și actori din trupele care au participat la festival, italienii au povestit cum fac un teatru din comunitate pentru comunitatea orașului lor mic. Au o sală de 150 locuri și doar directorul lor primește salariu, toți ceilalţi abordând cu curaj arta teatrală: investigează în piesele lor psihologia lui Hitler sau interpretează eroii și temele din operele lui Shakespeare. Motivația și înțelegerea fenomenului teatral exprimate de oaspeții italieni au fost contagioase.
Directorul teatrului din Giurgiu, Cosmin Crețu, a descoperit arta georgianului Besik (Beso) Kupreishvili pe timpul vizitei în orașul italian Sarteano, din primavara lui 2017. „Teatrul de degete” al lui Kupreishvili recrează prin degete şi palme evenimente și scene diverse din viață: o luptă de karate între japonezi, un dans al lui Michael Jackson, o poveste de iubire cu Habanera în background, „regizată” de însuşi diavolul, care se încheie tragic. Spectatorii au văzut și interpretări ale unor cântece și dansuri mondiale – tango, sirtaki, o melodie evreiască. Cu alte cuvinte, datorită inițiativei organizatorilor spectatorii au intrat în contact cu o artă rară, greu de întâlnit în regiunea noastră.
Chiar dacă bucureștenii și locuitorii orașului Ruse încă n-au descoperit, în număr mare, Giurgiu ca destinație teatrală, orașul dunărean să afirmă ca fiind unul deschis contactelor internaţionale în domeniul artelor spectacolului. Iar tinerii giurgiuveni răspund pozitiv la faptul că în teatrul din orașul lor au loc lucruri interesante. Aparent sufletul teatral din Giurgiu nu a rămas cantonat în timpurile de aur ale anilor `70 și `80. El este în mișcare, duce o luptă constantă pentru a oferi cele mai bune montări publicului său și are capacitatea şi abilitatea de a-l moderniza şi sensibiliza pe fiecare spectator în parte.
Citește și în limba bulgară!
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
браво! Чудесен текст. Жалко, че нашият театър в Русее доста западнал в творчески план – заради този некадърен и алчен директор Орлин. Беше изгонен за злоупотреби от театъра в Монтана още пред първия си сезон, а сега се залепи за ГЕРБ и съсипа добрия ни театър.