Intelectualul giurgiuvean stă de vorba cu blogul ”Podul Prieteniei” pe ocazia Zilei Culturii Române, discutând despre realizările culturale ale românilor din Giurgiu şi despre legăturile stravechi cu bulgarii
Vladimir Mitev
Emil Talianu a văzut lumina zilei în satul giurgiuvean Remuș, în ziua a patra a lunii august, din anul 1946. El și-a început studiile în satul natal, apoi la Scoala nr. 1 din Giurgiu, fiind determinat, încă din clasa a V-a, să facă naveta, zilnic, 7 km. A urmat, apoi, pe atunci, Școala Medie nr.1, astăzi Colegiul Național “Ion Maiorescu”, din Giurgiu, având profesori de excepție. A fost admis la Institutul Pedagogic din Suceava și a urmat cursurile Facultății de limba și literatura română. Anii petrecuți în Bucovina l-au legat sufletește de oameni, de locuri. Își completează studiile, la București. A devenit profesor, învățând elevii dulcele grai românesc.
În paralel cu activitatea didactică – la Școlile generale Albești-Buzău, apoi, în ținutul natal, Remuș, Școlile nr. 5 și 4 din municipiul Giurgiu, a desfășurat și o bogată activitate publicistică, colaborând la mai multe publicații locale și centrale. În perioada 1992-1996 a condus ziarul ”Vlașca” și a inițiat revista literară ”Valahia”. În anul 1993 a înființat prima editură giurgiuveană după Revoluție, Pressco, unde au văzut lumina tiparului creații ale membrilor cenacului giurgiuvean “Luceafărul”.
De peste două decenii giurgiuveanul este correspondent al posturilor naționale Radio Romania Actualități și Antena Satelor, dar și al postului teritorial Radio Oltenia-Craiova. Emil Talianu a realizat și realizează emisiuni consacrate școlii și fenomenului cultural din Giurgiu la posturile locale de televiziune.
A scris, rezultat al unor îndelungate cercetări, două valoroase studii de istorie literară – ”Eminescu și Giurgiu Aproape de Luceafăr” (Viața și activitatea literară a colegului de Gimnaziu al lui Eminescu, Vasile Bumbac) și ”Nicolae Bălănescu, scriitorul”. În prezent lucrează la alte studii de istorie literară. În anul 2017 a publicat cartea ”Personalităţi din localităţi giurgiuvene” unde prezintă faptele importante din viaţa multor creatori şi oameni de cultură din judeţul Giurgiu. Participă de fiecare dată la evenimentele cu care giuriguveni îl onorează pe Mihai Eminescu și povestește despre legăturile importante ale poetului național român cu orașele dunărene, Giurgiu, și Ruse, dar şi viziunea lui Eminescu despre un pod al prieteniei între cele două maluri ale Dunării.
Domnule Talianu, ce loc ocupă, astăzi, Giurgiu pe harta culturală a României? Ce evenimente şi iniţiative culturale fac oraşul cunoscut pentru românii din altele părţi ale ţării?
Acest ținut mângâiat de unda lină a bătrânului fluviu s-a făcut cunoscut nu numai prin locurile crâncelor confruntări dintre oștirea românilor cu cele ale „ păgânilor ”. care doreau să ne cotropească, în istoria neamului, dar și prin marile valori ale literaturii și științei născute în acest ținut : Dimitrie Bolintineanu, Tudor Vianu, Ion Vinea, Nichifor Crainic, Marin Drăcea, Dumitru Daponte, Nicolae Dărăscu, Miron Nicolescu, pentru a menționa doar cîteva nume. Se alătură unele realizări unicat: prima cale ferată din Muntenia, prima linie telefonică, construirea primului pod în curbă, realizarea primului pod peste Dunăre, construirea primei nave fluviale. Și cea mai recentă împlinire, cea a Bibliotecii județene, care editează lunar, în colecția “ Biblioteca giurgiuveană “, reeditări ale unor valoroase cărți ale scriitorilor giurgiuveni. Dar și exemplul de bună practică al colaborării transfrontaliere între județul Giurgiu și districtul bulgar Ruse, în domeniul cultural și agricol. Sunt doar câteva elemente care au făcut și fac cunoscut țării și lumii, că aici în ținutul vlășcean pulsează o viață la înalte cote, în multiple domenii.
Giurgiu este şi una dintre porțile României către Bulgaria. În cartea dvs povestiţi despre Nicolae Crevedia – un intelectual român, care lucrează în anii `40 la Ambasada României din Sofia. Atunci între altele ocupaţii ale sale traduce în limba română unele opere ale poeţilor bulgari. O carte cu traducerile sale va fi tiparită în anul 2018 datorită eforturilor comune ale Bibliotecii Judeţene din Giurgiu şi Bibliotecii din Sofia prin intermediul Euroregiunii Danubius. Cum oamenii de cultură din Giurgiu s-au referat şi se referă astăzi la Bulgaria? În ce măsură Giurgiu a fost şi poate să fie în viitor un pod cultural între români şi bulgari?
Pe 30 decembrie 1940, scriitorul Nicolae Crevedia, născut în localitatea giurgiuveană Crevedia Mare, trimite o scrisoare către marele critic și istoric literar George Călinescu, din Sofia, care se deschide astfel : „Eu am fost numit, cu câteva luni în urmă, ataşat de presă pe lângă Legaţia noastră de aici.”. În timpul cât a fost la Sofia, Nicolae Crevedia va traduce în limba română creațiile unora dintre cei mai cunoscuți poeți bulgari. Traducerile, rămase în manuscris, au fost donate, recent, de cele două fiice ale poetului Bibliotecii județene Giurgiu, care va realiza, în parteneriat cu Biblioteca din Sofia, cu sprijinul Asociației Euroregiunea Danubius, în decursul anului 2018, un volum bilingv, româno-bulgar. O informație despre acest valoros proiect a fost publicată și în acest blog, în data de 6 decembrie 2017, alături de poezia lui Peio Iavorov în traducerea lui Nicolae Crevedia „Nirvana“, în variană bilingvă. Este această împlinire încă un rod al bunei colaborări transfrontaliere, statornicite de ani buni, între instituțiile culturale din cele cele douî zone unite și nu despărțite de Dunăre. Se explică acest fapt prin desele activitîți comune desfășurate, alternativ la Giurgiu și la Ruse, între instituțiile culturale. Astfel s-a putut realiza o punte durabilă peste Dunărea albastră, consolidat de elemente tradiționale, culturale și științifice, unite prin liantul bunei conviețuiri, statornicite de-a lungul existenței.
O mare parte din literatura român din secolul al XX-lea se ocupă cu problemele satului şi a vieţii ţăranilor. În Giurgiu au loc constant evenimente culturale, inclusiv cu participare bulgărească, unde oameniii din ambele maluri ale Dunării vin cu porturi tradiţionale, dănsează dansuri populare şi se distrează cu muzica populară. În oraşul şi în judeţul Giurgiu oameni diferiţi fac muzee improvizate ale felul ţărenesc de viaţa, ale neamului ţăranesc. Cum se explică afecţiunea şi loialitatea giurgiuvenilor către tradiţiile lor? De ce ei rămân fideli tradiţiilor sale într-o epoca a tehnologiilor digitale şi a nihilsmului?
Să le luăm pe rând. Firesc, nu numai județul Giurgiu, dar și alte județe din sudul țării au în structura lor numeroase sate. Am fost și suntem, cu preponderență, țărani. Un nume care ne onorează, provenit de la denumirea planetei pe care viețuim. Și scriitorii, unii tot fii ai satelor, au reflectat, în scrierile lor, viața, cu multiplele lor activități, din mediul rural. În creațiile poeților Emanoil Bucuța, Vasile Militaru, Petre Ghelmez, dar și în proza lui Vasile Rusescu, pentru a menționa doar câteva nume ale scriitorilor giurgiuveni, este ilustrat satul vlășcean în toată complexitatea lui.
Apropierea oamenilor de pe cele două maluri ale Dunării a fost dintotdeauna. Fluviul nu a constituit o barieră. Comunități bulgare s-au stabilit în mai multe zone ale județului Giurgiu, dar și comunități române au găsit loc de viețuire în nordul Bulgariei. De-a lungul timpului s-au împlinit căsătorii, și se mai realizează și astăzi, între tinere și tineri din dreapta și din stânga Dunării. Astfel, locuitorii așezărilor din lunca Dunării au o apropiere firească, vor să se cunoască, să-și afle tradițiile comune. Așa s-a ajuns la realizarea unor înfrățini benefice între localități, aflate pe cele două maluri, în ciuda diferențelor de scriere și comunicare. Și pentru o mai bună cunoaștere a vecinilor se realizează periodice serbări comune folclorice, în cadrul cărora participanții se prind în horă, joc popular balcanic, care se dansează în cerc, nu numai simbolul soarelui, dar și al înfrățirii, specific doar acestui areal folcloric. Sunt vechi tradiții, destul de multe asemănătoare, care dau identitate oamenilor din acest tărâm transfrontalier, care vor dăinui, în ciuda atâtor și atâtor izbînzi tehnologice, firești, ale timpului pe care îl trăim.
Citeşte şi în limba bulgară!
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
