Andrea Wolfer, 9 iunie 2025
În suburbiile Bucureștiului, o femeie însărcinată cu fiica ei de 3 ani în brațe a fost împușcată în plină zi de fostul ei partener, după ce ani de zile a încercat să obțină protecție legală. Abuzul ei a fost ignorat de autoritățile române până când a dus la uciderea ei. Aceasta este realitatea femeilor din România modernă, dar noi nu vom mai tăcea în fața violenței și a uciderii femeilor. Timișoara s-a pronunțat în sprijinul victimelor.
Un protest public împotriva violenței de gen a avut loc vineri, 6 iunie 2025, la ora 19:00, în Piața Victoriei din Timișoara, organizat în urma unei crime șocante comise recent în România. Protestul a fost organizat de SPICC, o asociație feministă care luptă împotriva discriminării de gen prin activism și advocacy. Membrii săi susțin egalitatea de șanse, emanciparea femeilor, educația și politicile publice sensibile la gen și incluziunea socială.
Întâlnirea a fost o continuare a demonstrației din 3 iunie 2025 organizată la București ca răspuns la un eveniment care a zguduit societatea civilă din România. La 31 mai 2025, o femeie însărcinată în vârstă de 23 de ani a fost împușcată mortal pe stradă în Cosmopolis, o suburbie a Bucureștiului, de către bărbatul care o abuza de când era adolescentă. În momentul morții, femeia o ținea de mână pe fiica sa în vârstă de trei ani. În ciuda numeroaselor plângeri, ordine de protecție și cereri de ajutor, sistemul nu a reușit să o ajute și să o protejeze. Ea a fost ucisă cu sânge rece în fața fiicei sale.
Acesta este cel de-al 25-lea caz de ucidere a unei femei în ultimele cinci luni. Pentru un context mai larg: se știe că în fiecare an, în România, zeci de femei sunt ucise doar pentru că sunt femei. Cu aprobare tacită, cultura românească menține o abordare misogină moștenită, conform căreia femeile sunt inferioare bărbaților și sunt încadrate în modul în care trebuie să se comporte „bine” și să se supună regulilor patriarhale pentru a nu avea probleme.
„Violența împotriva femeilor nu este o excepție. Este o regulă pe care autoritățile o tolerează. Ne adunăm în stradă pentru cele care nu mai sunt printre noi, pentru cele care trăiesc în frică și pentru cele care sunt neglijate de stat”, spune Asociația SPICC, organizatoarea protestului. Protestul atrage atenția opiniei publice asupra faptului că violența împotriva femeilor nu este un fenomen izolat, ci o problemă structurală și socială a instituțiilor din România. „Este un apel la responsabilitate și schimbare: pentru justiție, sistemul trebuie responsabilizat; pentru siguranța femeilor, bărbații trebuie educați; pentru viață, tăcerea nu mai este o opțiune.”
Am participat la protest, strângând în brațe florile pe care le-am adus pentru o femeie pe care nu am cunoscut-o niciodată, dar care a dat un nume fiecărei orori a inegalității de gen din România. Ea va rămâne veșnic în mintea și inima mea datorită suferinței prin care a trecut: Teodora.
Când am ajuns în piață, era un număr surprinzător de oameni pentru un protest feminist în Timișoara: bărbați și femei, copii, dar majoritatea erau tinere de vârsta Teodorei, 23 de ani – o realitate care m-a emoționat imediat până la lacrimi și m-a înfuriat foarte tare. Ei și-au exprimat opinia. De ce trebuie ca o femeie să moară într-un mod atât de brutal și să adune oamenii în solidaritate pentru ca autoritățile să ia în serios plângerile de violență împotriva femeilor și să-și facă treaba? De ce ar trebui femeile să tacă, să accepte violența verbală și/sau fizică și să spere că nu li se va întâmpla ce e mai rău?
Femeile din Timișoara au vorbit. Susținute și de bărbați. Cu voci tremurânde sau încrezătoare. Am auzit povești despre violența pe care femeile au trăit-o, despre frica, tăcerea îndelungată și rușinea care nu le aparțin. Despre cum au supraviețuit. Despre cum au fost lăsate singure. Despre cum s-au ridicat în picioare.
A fost sfâșietor și încurajator pentru mine să fiu acolo. Mi-am dat seama curând cât de norocoasă am fost că nu am trăit astfel de evenimente traumatice, dar mintea mea se învârtea cu tot felul de momente în care un comentariu, o acțiune pasiv-agresivă, o glumă despre femei a fost asociată cu aproape fiecare grup social din care fac parte, de la școală, la universitate, la locul de muncă și spațiul public.
Acum nu mai suntem singure. Acum suntem auzite. Sentimentul puternic că feminismul este o comunitate din care fac parte în orașul meu natal m-a făcut să mă simt mai puternică, mai în siguranță și mai hotărâtă să iau atitudine împotriva fiecărui mic act de insultă și violență împotriva femeilor.
Acesta este doar începutul luptei, iar acum știu că nu vom tăcea.
Titlul acestui articol este preluat din titlul evenimentului de pe Facebook dedicat protestului.
Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici. Iar aici este newsletter-ul lui de pe Substack în limba engleză.
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
