Vladimir Mitev
Andreea Bragă și-a început activitatea de voluntariat în 2009 în cadrul Centrului FILIA, devenind președinta organizației în 2013. Centrul FILIA este o organizație non-guvernamentală feministă din București, România, care susține, prin cercetare, advocacy și activism, egalitatea de șanse între femei și bărbați, emanciparea femeilor, reprezentarea politică a intereselor femeilor, precum și participarea acestora la viața politică. Înainte de a deveni președinta Centrului FILIA, Andreea a lucrat pentru Agenția pentru Dezvoltare Comunitară „Împreună” ca asistentă de proiect și pentru Serban & Musneci Associates ca cercetătoare politică.
Andreea Bragă este implicată în proiecte de combatere a tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor și de promovare a egalității de gen și a nediscriminării. Andreea reprezintă Centrul FILIA în rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor. Andreea este doctor în științe politice la Școala Națională de Studii Politice și Administrație Publică din București, cu teza intitulată „Violența împotriva femeilor rome. Relațiile de putere între femei și bărbați în comunitatea romă din Valea Seacă”.
Interviul acesta a avut loc pe 4 iunie 2025 după ce pe 3 iunie 2025 în București s-a desfâșurat cel mai masiv protest impotriva violenței bazate pe gen, provocat de uciderea zguduitoare a Teodorei Marcu.
Doamna Braga, la fiecare câțiva ani România este zguduită de câte un incident teribil în care o femeie este omorâtă. Acum câțiva ani era cazul de la Caracal. Acum avem un nou caz care a provocat pe 3 iunie 2025 cel mai mare protest împotrivă violenței domestice din București. Ce ne puteți spune despre starea actuală a fenomenului violenței domestice din România, despre protest însuși și cerințele sale?
Bună ziua! Este, în primul rând, într-adevăr o mobilizare extraordinară care s-a întâmplat într-un timp extrem de scurt. În 24 de ore de când am anunțat protestul, am văzut 5.000 de oameni care s-au strâns în Piața Universității și au strigat alături de noi pentru a cere autorităților să facă puțină mai multă lumină în acest caz, să ancheteze ce s-a întâmplat, cumva să condamne eșecul statului în a proteja femeile și fetele din România.
Este un nou caz de crimă care a fost comisă într-o situație extrem de violentă, care a zguduit România, așa cum a fost și cazul Caracal, în care s-a văzut foarte clar eșecul autorităților în a interveni la timp. Dacă atunci la Caracal a rămas celebră acea frază a doamnei de la linie de telefon de urgență “Nu mai țineți ocupată linia, domnișoară” (“domnișoara” fiind după asta ucisă într-un mod feroce – nota editorului), acum vedem că Teodora, femeia care a fost ucisă, avea plângeri nenumărate la poliție împotriva agresorului. Era vorba de un agresor care a abuzat-o încă de când avea 14 ani. A fost într-o relație abuzivă, a avut și un ordin de protecție împotriva lui. El o amenința, o urmărea. Ea nu a reușit să scape nicăieri de el și în aceste condiții.
Deși a anunțat autoritățile și a cerut ajutorul și a dus practic în atenția publică această problemă, autoritățile au decis, mai exact procurorii au decis să dispună renunțarea la urmărirea penală, pentru că nu reprezintă un pericol suficient de mare pentru societate și chiar și după o perioadă lungă de timp în care a trăit cu această teroare.
Ca situație generală, este al 25-lea feminicid în acest an din România, cel puțin despre care știm. Nu știm cu adevărat din punct de vedere statistic, câte cazuri de femicid sunt de fapt în realitate. Sunt cele care au fost identificate în presă și aș spune de altfel că cel puțin plângerile la poliție despre cazuri legate de violență domestică sunt în creștere. Anul trecut au fost peste 130.000 de intervenții ale poliției în situații de violență domestică. Asta nu înseamnă că acestea sunt cifrele reale, ci doar că există o creștere a raportării cazurilor de violență domestică.
Este cumva și un semnal bun că sunt mai multe femei care ies și cer ajutorul și vin către autorități. În același timp, dacă autoritățile se comportă așa și femeile văd că victimele sunt ucise, chiar dacă ajung la autorității, cu siguranță le vor împinge înapoi în brațele agresorilor de teamă să nu pățească la fel.
Deci cred că statul român are obligația să vină în fața societății, vorbind de societate deja, să vină și să aducă lumină, să spună unde a greșit în acest caz, ce ar fi putut face diferit și ce vor schimba ca pe viitor alte situații în care există risc ridicat de violență să nu mai permită agresorilor să ajungă la crime.
Protestul care a avut loc a avut anumite cerințe către autorități. Ce au cerut protestătarii și care e răspunsul autorităților?
Noi am cerut în manifestul, lansat cu ocazia organizării protestului, să recunosc femicidul împotriva femeilor (ca categorie juridică – nota editorului), dar mai ales să existe o evaluare obligatorie a riscului în cazul parchetelor și instanțelor, în cazurile de violență domestică, astfel încât să existe un filtru oarecum obiectiv, adică să înțeleagă că poate ceea ce ei percep din perspectiva prejudecăților, ca fiind lipsit de importanță, reprezintă de fapt un pericol.
Amenințările cu moartea, intensitatea actelor de violență, frecvența ridicată a actelor de violență, portul de arme sau alte elemente de acest tip sunt semnale că acolo există un risc ridicat să fie comisă o crimă și atunci autoritățile ar trebui să fie obligate să despună niște măsuri de protecție imediate prin care să țină agresorul de parte de victimul. Cred că e nevoie ca autoritățile să trăteze cu mai multă responsabilitate problematica violenței domestice pentru a nu mai permite ca femeile să fie ucise în România. În plus, printre cerințe, am avut și formarea, sensibilizarea, formarea inițială și continuă a profesioniștilor din domeniu – asistenți sociali, medici, procurori, judecători, polițiști să treacă prin niște cursuri de formare și sensibilizare cu privire la violența domestică, astfel încât să nu mai există o blamare a victimilor și o minimizare a actelor de violență din partea agresorilor, o scuzare, o justificare a comportamentului lor; să înțeleagă dinamica care există între victima și agresor; să înțeleagă că nu există victimă perfectă care trebuie să se comporte într-un anumit fel, care trebuie să arate într-un anumit fel, că victimele trebuie crezute indiferent de etnia pe care o au, de statutul social pe care le au, că au sau nu au educație, că s-au împăcat de mai multe ori cu agresorul sau nu. Trebuie tratate cu aceeași responsabilitate și seriozitate de fiecare dată când apelează la instituțiile statului.
Totodată ne gândim la generațiile viitoare și că schimbarea structurală în societate nu poate avea loc decât dacă vorbim de educație și avem nevoie de educație cât mai devreme pentru egalitate de gen, pentru ca tinerii să învețe ce înseamnă niște relații sănătoase bazate pe respect, bazate pe parteneriat, să înțeleagă totodată și să recunoască forme diverse de violență și ce drepturi au și unde pot cere ajutorul și să combată cumva discursul acesta de ură la adresa femeilor care este promovat de foarte mulți influențări de genul acesta de masculinitate toxică tip frații Tate care tratează femeile ca pe niște obiecte de care pot scăpa ca pe niște posesii.
Avem nevoie și de politici în zona de educație dar și din zona de intervenție imediată și bineînțeles avem nevoie ca legea care este acum în România să fie respectată și implementată. Noi avem aspecte în lege care sunt bune și care din păcate nu sunt respectate cum este finanțarea obligatorie din partea autorităților locale corespunzătoare în funcțiile de nevoile care există la nivel de județ sau la nivel de localitate oraș mic sau mare. Nu există o finanțare potrivită în toate județele ceea ce face ca accesul victimelor să fie restricționat mai ales din perspectivă geografică.
Nu toate victimele au aproape un serviciu sau serviciu gratuit din partea statului de consiliere psihologică și de consiliere juridică post-traumă pentru victime. Astea toate ceea sunt obligatorii în lege și ele nu există cu adevărat și dincolo de asta avem nevoie de o campanie de informare serioasă din partea statului cu privire la măsurile de protecție care există în prezent și care ele pot funcționa. Poate nu pot funcționa în totalitate dar pot funcționa cum este ordinul de protecție și brățările electronice de monitorizare a agresorilor. Asta din perspectiva cererilor din perspectiva reacțiilor din partea statului.
Din păcate sunt cumva șocată să văd o lipsă de comunicare publică din partea instituțiilor de forță care poartă o responsabilitate uriașă în acest moment cum sunt Ministerul Justiției și Ministerul Afacerilor Interne sau Parchetul General. Am văzut o reacție din partea primului ministru interimar domnul Cătălin Predoiu care a spus că avem nevoie de legi mai bune și o să îmbunătățim legislația dar a fost un discurs general și superficial din perspectiva mea pentru că avem nevoie ca legea să fie implementată.
Nu avem nevoie să ajustăm legea doar ca să bifăm ceva și să ne prefacem că am făcut cu adevărat o schimbare în bine. Avem nevoie ca legea să fie aplicată, să fie implementată și avem nevoie de transparență în acest caz concret și în alte cazuri de femicid să se vină și să facă o anchetă serioasă să vedem unde au fost greșelile și ce ar fi putut să facă diferit organele judiciare astfel încât Teodora să fi fost în viața astăzi.
Vorbind despre autoritățile românești nu ați menționat președintele Nicuşor Dan.
O să-l menționez acum. Președintele Nicuşor Dan a adresat în discursul său inaugural tema violenței domestice ca prioritară pentru mandatul său. Ne-am bucurat să vedem asta. Cred că este prima oară în istoria României când un președinte atinge această temă într-un astfel de discurs.
În același timp noi la centrul Filia am trimis o scrisoare deschisă încă de săptămâna trecută către administrația prezidențială în care am prezentat temele pe care noi le considerăm prioritare și am încurajat cumva deschiderea către dialog și speranța că vor prelua din aceste teme pe agenda administrației prezidențiale.
Nu am primit încă un răspuns. Printre teme se regăsește într-adevăr și violența împotriva femeilor și ceea ce ne dorim noi și credem că e prioritar în acest subiect. Am văzut că a fost inclusiv întrebat de o jurnalistă acum în urmă cu două zile care consideră că sunt prioritățile și într-adevăr a spus că este nevoie de extinderea serviciilor sociale în acest domeniu.
Însă așteptările mele sunt mult mai mari de la președintele României care și-a asumat ca prioritate tema violenței împotriva femeilor în mandatul său. Mă aștept în acest context politic în care avem un guvern interimar în care lucrurile nu sunt deloc clare și nu există neapărat leadership la nivel politic foarte clar la nivel executiv. Mă aștept ca președintele României să aducă pe agenda publică și să construiască cumva un dialog între instituțiile responsabile cu adoptarea unor măsuri concrete cum am menționat deja vorbind de poliție, parchetul general, instanțe să aducă în dialog societatea civilă de experte care lucrează de zeci de ani în domeniul acesta care înțeleg foarte bine fenomenul violenței împotriva femeilor, să se aducă împreună la masă măcar să folosească rolul acesta de mediator să creeze un context în care să genereze o schimbare reală pentru siguranța femeilor.
Ceva interesant legat de proteste și în general de luptă împotrivă violenței domestice că este implicarea pe partea comunităților romă adică este vorba de un feminism roma în România și organizații care reprezintă acest feminism. Ce se poate spune despre această mișcare sau tendință din societatea românească, provocările în față ei și soluțiile pe care ea le oferă?
Sunt colegiile noastre de la Asociația E-Romnja care este o asociație deja cu experiență de peste 10 ani în societatea civilă și care aduce împreună feministe rome. Sunt colegiile noastre care fac parte și din Rețeaua pentru Prevenirea și Combaterea Violenței împotriva Femeilor, dar și din Coaliția pentru Egalitate de Gen, alături de care lucrăm pentru modificări legislative, alături de care lucrăm pentru politici publice mai bune. Perspectiva pe care o aduc este extrem de importantă pentru că lucrează la firul ierbii cu femei rome și înțeleg foarte clar obstacole specifice de care acestea se lovesc, că vorbim de rasism instituționalizat, că vorbim de atitudini patriarchale din partea autorităților și sexiste și rasiste împreună.
Aduc perspectiva intersecțională și ne ajută să aducem pe agenda publică teme care sunt de multe ori invizibile sau experiențe care de multe ori lipsesc atunci când sunt gândite politicile publice sau legile. Este o mișcare care a crescut. Organizațiile acestea au proiecte legate de mentorat pentru fete rome tinere din comunități rurale, au creat o adevărată mișcare feministă romă și sunt alături de mișcarea generală feministă.
Dacă trebuie să treceți în revistă la organizațiile feministe românești, despre ce organizații vorbim, care sunt preocupările lor, reușitele lor, cât de multe resurse au și cât de mulți prijini au în societate sau înțelegere pe partea tuturor?
Există multe organizații care sunt asumat feministe. Mai sunt și organizații care lucrează pe zona de drepturile femeilor, care nu știu dacă neapărat sunt, în primul rând, feministe sau se identifică ca fiind feministe, dar pe care eu le-aș asocia ca fiind feministe.
Deci este Centrul Firia, care are 25 de ani de activitate, este Asociația Feminism România, care este o asociație foarte vizibilă, mai sunt asociații precum Centrul Partenerii pentru Egalitate, Asociația E-Romnja, Asociația SPICC din Timișoara, Asociația CMSC (Centrul de Mediere si Securitate Comunitara) de la Iași, sunt și din zona Sexul vs Barza, Ele Sânziene, Absorbante pentru Toate.
Sunt cumva și mai nișate sau mai puțini, dar sunt și grupuri informale de feministe cu care nu neapărat lucrăm îndeaproape, poate avem diferențe ideologice, dar ele există și completează această mișcare feministă per total din România. Sunt feministe care sunt în mediul academic, care nu sunt neapărat într-o asociație, într-o organizație neguvernamentală, dar care sunt asuma feministe și lucrează cu studenți, promovează teoriile feministe atât în București cât și la Timișoara sau Iași.
Există o diversitate și o bogăție în rândul actorilor, organizațiilor, asociațiilor, grupurilor civice, grupurilor informale care fac parte din mișcarea feministă per total.
Acum, din perspectiva finanțării, este destul de complicat, cel puțin pentru organizații neguvernamentale. Există o fluctuație a finanțărilor, de exemplu prin programe externe, cum sunt fondurile norvegiene, fondurile elvețiene, fondurile structurale care pun oarecare presiune pe organizații pentru că nu există neapărat și practic care sunt orientate pe proiecte, pe implementarea unor proiecte. Nu sunt neapărat core funding, nu sunt pentru desfășurarea activităților curente sau a strategiei organizației. Și atunci trebuie printre asta să faci și fundraising. Nu întotdeauna feminismul este oarecum atrăgător pentru mulți oameni, adică sunt încă mulți oameni în societatea românească care au prejudecăți despre feminism, feministe, merg pe ideea asta că feministele sunt extremiste, urăt bărbații. E genul acela de discurs în necunoștință de cauză, din punctul meu de vedere, sau nu vor să se asocieze cu această etichetă de feminism.
Dar noi încercăm cel puțin să ne diversificăm cât putem sursele de finanțare, încercăm să strângem donații individuale. Avem și campanii prin SMS, avem și în România posibilitatea de redirecționare a 3,5% din impozitul pe venit care se duce la stat. Cetățenii pot opta să redirecționeze o sumă de până la 3,5% din acest impozit pe venit către o asociație. Și atunci cumva avem și o campanie pe zona aceasta. Încercăm să mai organizăm și cursuri de formare pentru oameni din corporații care vor să învețe despre hărțuirea sexuală, despre discriminare, despre violența împotriva femeilor.
Facem și aceste sesiuni de formare cumva contra cost Încercăm să strângem bani ca să ne desfășurăm activitatea pe cât posibil că altfel nu am putea să facem munca feministă atât de mult sau cel puțin nu pe o perioadă atât de lungă de timp. Ar fi mult mai greu dacă nu am avea tot timpul atenția pe munca aceasta feministă să zicem că am avea un loc de muncă în altă parte și să lucrezi voluntar doar câteva ore. Nu ai putea să ai aceleași rezultate, că nu ar fi același efort implicat.
Avem o ascensiune a tendinței MAGA în lume, inclusiv și în regiunea noastră. Dar cred că în același timp avem și contrareacție, cum s-a văzut și la alegerile românești, unde extremă dreapta a pierdut. Cum această luptă, care este prezentată și că culturală, dar poate este și într-un sens și geopolitică, influențează activitatea organizației voastre? Mă refer la luptă între tendința MAGA și tendința care e descrisă de unii că feministă, LGBT și așa mai departe…
A fost un moment de tensiune cu alegerile din România. Sa manifestat la alegerile anulate de anul trecut, când exista potențialul deturnării totale a președinției către interese rusești. În același timp a existat un pericol real și acum să avem un președinte extremist, un președinte care ar fi impus cel puțin la nivel discursiv și nu numai valorile promovate, valorile MAGA. Adică George Simion avea cumva această adulație către noua conducere, noul președinte al Statelor Unite ale Americi. Inclusiv la nivel discursiv avea un conservatorism puternic promovat, mai ales inclusiv în ceea ce privește rolul femeilor, zona aceasta de politici, anti-alegeri, anti-choice ar fi fost un pericol real pentru femei. Am văzut că a fost susținut inclusiv de frații Tate. Adică cumva pentru noi lucrurile se leagă și vedem că există un impact în societate.
Nu putem să ignorăm faptul că nealegerea lui George Simion a făcut să dispară toate problemele care există. Suntem într-un context cu o societate puternic polarizată Între aceste valori liberale, democratice și valori conservatoare, puternice, tradiționaliste. O bună parte din populație susține aceste valori conservatoare și tradiționaliste. Și cred că este nevoie de dialog, de sensibilizare și de informare, pentru ca la următoarea alegeri să nu vedem o creștere puternică a extremei drepte în Parlament.
Cred că la nivel ideologic există o influență geopolitică. Și cred că există o reținere cel puțin la nivel discursiv în ceea ce privește la nivel de lideri politici În ceea ce privește abordarea unor teme care ar putea fi considerate prea progresive sau care ar contravine unor idei ai unor lideri politici de care trebuie să ținem seama În sensul de idei, adică să nu contravine valorilor MAGA. Cumva deja intrăm într-un cringe din ăsta ideologic care ne poate afecta din multe puncte de vedere. Însă e și un moment în care partidele tradiționaliste trebuie să decidă foarte clar cum se așează, pe ce teme se așează și dacă totuși își vor asuma că sunt totuși niște partide democratice, care vor promova întotdeauna valorile liberal. Măcar să rămână în continuare niște voci care apără aceste valori liberale indiferent de influențele MAGA care există și în societatea românească.
Foto: Protest împotriva violenței de gen la București pe 3 iunie 2025 (sursă: Feminism România, Facebook)
Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici. Iar aici este newsletter-ul lui de pe Substack în limba engleză.
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
