Doru Popovici: Noi, românii şi bulgarii, merităm mai mare respect

Ognean Stamobliev într-o convorbire cu marele compozitor român, care s-a stins din viaţă în martie 2019

Ognean Stamboliev

Doru Popovici (1932-2019) – o personalitate bogată, renaşcentistă, care s-a stins din viaţă recent, a fost unul dintre cei mai importanţi compozitori şi muzicologi din vecina de nord. Ani de zile am ascultat emisiunile lui frumoase la Radio Bucureşti, şi am admirat nu numai marea lui erudiţie şi cultură, ci şi generositatea şi nobleţea cu care el prezenta personalităţi şi fenomene din muzica românească şi mondială. Doru Popovici a fost un prieten fidel al culturii bulgare – el nu o dată a prezentat în emisiunile sale muzica şi muzicienii bulgari.

Acest interviu a fost acordat blogului Podul Prieteniei de Ognean Stamboliev, care a dorit să reamintească despre personalitatea lui Doru Popovici. Convorbirea cu compozitorul român a apărut şi în alte media bulgăreşti – precum revista ”Scriitor bulgar” în anul 2013. 

Stimate maestre Doru Popovici, am să vă rog să vorbim mai întâi despre debutul dvs pe scenă!

El a avut loc în îndepărtatul 1950, în Bucureşti, cu ciclul ”Trei cântece” după texte de Şandor Petöfi şi Octavian Goga. Trebuie să vă spun că aceste cântece solo au devenit populare imediat după prima lor interpretare în Bucureşti şi mi-au dus o anume recunoaştere în cercurile muzicale. A fost ceva care se întâmplă rar cu un autor începător.

Între timp devenisem elevul unor mari compozitori şi pedagogi – Mihail Jora şi Mihail Andricu.

Care este originea dvs spirituală? Care sunt predecesorii dvs în muzică?

Este o întrebare interesantă. Mai întâi, voi împărtăşi cu dvs, că sunt un liric incorigibil. Până acum am trecut prin câteva perioade diferite: impresionistic, în care am folosit mijloace de expresie din impresionism şi postimpresionism pe bază folclorului românesc, mai târziu – neobizantin – care a fost o sinteză între muzica bizantină veche şi cel mai vechi folclor românesc… Cu această ocazie, critica italiană şi franceză m-a catalogizat ca un compozitor de tip latin sau mediteranean…

Eu personal prefer simplitatea în expresie şi în muzică, şi în literatură. De asemenea şi în muzicologie, pentru care dedic o mare parte din timpul şi puterile mele. Mă simt legat prin sânge cu muzica ţărilor romane: Franţa, Italia, Spania.

Dar, despre libertatea în artă ce credeţi?

Nu accept acea libertate, care duce la haos, la negarea marilor probleme etice ale epocii. Ţin la libertatea ”disciplinată”. M-am despărţit de avangardă din 1968, când mi-am finalizat specializarea în Darmstadt. Mă consider un urmaș al lui Osvald Spengeler şi din acest motiv nu cred în unitatea culturii mondiale şi în dominația culturii vestice asupra celei estice. Am încredere în viitorul culturilor est-europene şi în viitorul Asiei, Africii şi Americii. În acest sens prevăd după ceva timp o mare renaştere a culturii în Bulgaria şi România, îndiferent de dificultăţile şi problemele actuale.

Există, în opinia dvs, o legătură între muzică şi ştiinţă?

Până acum m-am interesat în primul rând de legătura între muzică şi matematică. Această ştiinţă poate să facă muzica mai logică, mai ordonată. Desigur, ea nu poate da talent şi inspiraţie compozitorului… Arta, cum ştim, este legată înainte de toate de cele nespuse, iar ştiinţa – de cele concrete. Da, cred că există legătură între muzică şi diferitele ramuri ale ştiinţei. Asta era cunoscut încă în Grecia Antică, în Evul Mediu şi mai târziu în Renaştere. Încă pe atunci au existat tipurile de uomo unico, uomo singulare, uomo universale. Astăzi ei se întâlnesc foarte rar, cel puţin între compozitori. Poate că cel mai interesant pentru mine în acest context este Iannis Xanakis, chiar dacă, sincer, muzica lui nu mă preocupă mult… În timpurile noastre mulţi oameni încearcă să apropie muzica de ştiinţă, dar majoritatea dintre ei fac asta neîndemânatic!.

Scrieţi mult despre operă. Operele dvs au avut mare succes: ”Mariana Pineda” (după drama lui Lorca), ”Prometeus”, ”Cea mai lungă noapte”. Unii cred că teatrul muzical are mai mari posibiltăţi de exprimare, decât celelalte genuri, iar alţii cred că sfârşitul operei este aproape…

Cred că sunt înainte de toate autor de muzică vocală. Pentru mine vocea umană este instrumentul cel mai încântator. Iată de ce eu mereu scriu cântece, madrigaluri, cântate şi opere. Sunt convins că legătura între teatru şi muzică este ceva foarte emoţionant. Nu cred că opera va muri. Sălile la noi sunt pline. Interesul către Mozart, Verdi, Puccini niciodată nu se va opri. În timp ce între avangardă şi public există un abis. Într-adevăr, în perioadă 1950-1968 în Europa au fost foarte populari Stockhausen, Luigi Nono, Pierre Boulez. Dar acum această muzică deloc nu este înfloritoare. Acelaşi lucru s-a întâmplat cu ”noul roman” al lui Natalie Sarotte şi al lui Alain Robbe-Grillet.

Situaţia de astăzi poate fi comparată în anumită măsură cu sfârşitul epocii antice. Cred că Osvald Spengler a avut mare dreptate când a scris că prima fază a unei culturi este înainte de toate ”vitală”, apoi vine ”înflorire”, iar în sfâşrit logic – ”decadenţă”. Da, declinul Romei ar putea fi comparat cu cultura europeană de azi. Iată de ce în Est se aşteaptă o dezvoltare nouă. În Vest a apărut această decadenţă, pentru că estetica se află într-o ruptură cu etică. Forma predomină conţinutul, iar limba predomină ideile…

Urmăriţi dezvoltarea muzicii în multe ţări din lume. Cunoaşteţi muzica bulgărească?

Nu pot spune că o cunosc foarte bine. Ceea ce pot spune este că folclorul vostru este atât de vechi, atât de expresiv, atât de bogat. Unul dintre cele mai interesante din lume. Spre fericire, lumea îl descoperă acum. Îl ascult întotdeauna cu mare plăcere. În opinia mea el oferă o bază solidă muzicii voastre. În timp ce mulţi compozitori din avangardă se reînnoiesc predominant în condiţii de laborator, autorii bulgari, precum şi cei români au căutări în domeniul de creaţie populară a sunetului. Există o teorie, conform căreia muzica românească şi cea bulgărească au trecut prin ”clasicismul” folclorului lor milenar. Interesant, nu?!…

Între autorii bulgari apreciez în mod deosebit precum clasicii: Vladigerov, Pipkov, Stainov, Marin Goleminov, Paraşchev Hagiev, atât şi cei mai tineri decât ei: Vasil Kazangiev, Alexander Raicev, Krasimir Kyurchiiski, Lazar Nikolov, Konstantin Iliev, Gheorghi Minchev, Gheorghi Arnaudov, Bojidar Spasov şi încă câteva nume, pe care le-am prezentat deja în emisiunile mele de radio. . Ştiţi bine, că în afară de compoziţie, mă ocup foarte activ de muzicologie, şi lucrez de ani de zile pentru Radio România, care difuziează zilnic multe ore de muzica clasică în cele cinci programe ale sale.

Aveţi o programă dedicată special muzicii clasice – Radio România Muzical, care poartă numele lui George Enescu, în timp ce Radioul Naţional Bulgar, din păcate emite mai mult genurile „de jos” şi uneori se transformă într-un ”ziar vorbitor”…

Cred că în timpurile noastre radioul este chemat să-i educe pe ascultători în valorile adevărate – inclusiv să difuzeze multă muzică clasică, pentru că numai această muzică, în afară de cea de folclor, îl înnobilează pe om. La noi, în România, radioul este ceva foarte important pentru muzica şi cultura noastră naţională. Ele n-ar putea există în întregime fără radio. Iată de ce putem asculta muzica clasică pe Radio România zilnic. Dar asta este o mare temă, care cere o discuţie sepărată.

Doresc să subliniez că în afară de mari compozitori, voi – bulgarii, aveţi şi mari muzicieni – cântăreţi, instrumentalişti. Şcoala voastră de interpretare este minunată! Este dintre cele mai bune în lume! Pot spune acelaşi lucru şi despre a noastră. Avem atât de mulţi şi buni muzicieni la noi şi în lume… Să nu uităm că destinul popoarelor noastre este foarte apropiat. Am avut mereu probleme comune, duşmani comuni, idealuri comune. Cultura României şi cea a Bulgariei sunt foarte apropiate. Sunt convins că în ciuda crizei actuale, avem viitor.

Muzica noastră, spiritualitatea noastră, care au rădăcini adânci, au şi um mare viitor. Noi, bulgarii şi românii, merităm mai mare atenţie şi respect. Însă trebuie să trăim cu conştiinţă clară că noi, românii şi bulgarii, suntem talentaţi, că merităm respect, şi că creăm o cultură bogată…

Citeşte în limba bulgară!