Clasa bulgărească de mijloc doreşte să se întărească prin anticorupţie

Vladimir Mitev de la Baricada a fost intervievat de organizaţia daneză Democraţie în Europa despre protestele bulgărești: revendicările lor, comparaţiile între anticorupţia şi protestele din România şi Bulgaria, rolul noii stângi şi inovările ei democratice 

Zlatko Jovanovic

Democraţie în Europa (DEO) este un ONG danez, care ţintește dezbaterile nuanţate despre UE şi promovează democraţia participativă. Vladimir Mitev a fost invitat de DEO să acorde acest interviu, ecranat de un eveniment vizând  educația politică și dezbaterile din România şi Bulgaria. Interviul a fost proiectat pe 27 septembrie 2020.

Vladimir Mitev, vă mulţumesc că aţi acceptat acest interviu şi că sunteţi împreună cu noi! Trec direct la întrebările mele. Ne puteţi spune puţin despre munca dvs. şi despre Baricada – site-ul pentru care lucraţi? Şi poate câte ceva despre blogul dvs. Podul Prieteniei?

Da, sunt jurnalist bulgar, focusat asupra ştirilor şi analizelor internaţionale. Fac această muncă de 11 ani. Sunt născut în oraşul Ruse, care se află la granița cu România şi la numai 75 de km la sud de Bucureşti. 

Mereu aveam o curiozitate despre români. Chiar dacă înainte locuiam la Sofia, am folosit avantajul geografic, pe care îl am, pentru a învaţa limba română. În viaţa au loc diferite frământări şi la un moment dat a trebuit să mă întorc în oraşul meu. Am înființat atunci blogul româno-bulgar Podul Prieteniei. Este un blog care îşi doreşte să-i facă pe bulgari şi români mai înţeligibili unii pentru alţii. Dar cu timpul şi-a extins misiunea. Pe lângă materialele scrise în limba bulgară şi limba română, apar acum şi texte în limba engleză precum şi în alte limbi – germană, poloneză, şamd. Este o iniţiativă jurnalistică, care îmi permite să practic tipul de jurnalism, care îmi place în oraşul meu natal. 

Bulgaria este o ţară foarte centralizată. Nu se pot face multe lucruri în afara Sofiei. Dar prin acest blog cumva am dovedit că se poate face treabă și de la Ruse, de o însemnătate nu doar naţională ci şi internaţională. 

Blogul a început în anul 2015. În anul 2016 după ce am fost ceva timp freelancer, colegii mei anteriori de la revista Tema, au infiinţat Baricada. Ea a apărut cu sprijinul editurei poloneze Strajk.eu. Baricada îşi dorea să fie o platformă regională. Ei și-au dorit să aibă secţiuni în diferitele limbi ale regiunii. Cunoscând mare parte din această echipă şi având experienţa cu blogul, ei m-au abordat şi am creat o secţiune de limba română. Am început munca în cadrul ei aproape imediat după infiinţarea secţiunii bulgărești a site-ului, dar cel mai mult am dezvoltat-o după vara anului 2017. Această secţiune s-a extins tot mai mult. Avea autori foarte diferiţi din România, care sunt experţi renumiți în chestiunile sociale, activişti, profesori universitari, şamd. Apoi Baricada a intrat într-o criză financiară în ultimii doi ani, diluîndu-se semnificativ bogaţia de voci, pe care o aveam mai devreme.Acum suntem o echipă mică şi depindem mult în România de autorul nostru Maria Cernat.

Baricada este o medie transfronatlieră. Avem capacitatea de a face analiză originară despre Polonia, România, Bulgaria şi alte ţări. Noi sperăm că acest interviu va atrage un pic mai mult atenţie asupra Baricadei. Cred că Baricada are capacitatea de a explica regiunea oamenilor din afară de el.

Asta mă duce cu gândul la următoarea întrebare despre protestele din Bulgaria, care au avut loc în această vară. Protestele din 2020 în Bulgaria n-au fost relatate prea mult în Danemarca şi în majoritatea mediei occidentale. Majoritatea danezilor nu cunosc aceste proteste. Faptul că protestele au suferit o transformare de la începutul lui iulie 2020 până la azi nu ajută publicului slab informat să înţeleagă ce se întâmplă în ţara dvs. în acest moment. Puteţi discuta despre unele dintre chestiunile cele mai importante şi unele cerinţe ale protestatarilor? Ce conține nucleul acestor proteste?

Desigur, scriu despre proteste de la momentul în care au izbucnit. Ele au început ca proteste heterogene. Toate curentele sunt implicate – naţionalişti, liberali, oameni de stânga. Ar putea părea dificil a se înţelege ce se întâmplă aici. 

Dar într-o oarecare măsură este şi foarte clar ce se întâmplă. Cerinţele sunt foarte simple. Ele au de-a face cu demisiile premierului Boiko Borisov şi procurorului-şef Ivan Geşev. Uneori cerințe precum sistem electronic de votare şi garantarea unui proces electoral obiectiv sunt adăugate acestora. Dar cred că ceea ce este important, este că aceste cerinţe sunt legate de sistemul judiciar. Poate că ar trebui să explic puțin contextul pentru ascultătorii dvs. Pare se că sistemul judiciar este cel prin care dispute diferite pot fi rezolvate şi oameni, politicieni şi interese economice pot fi scoase afară de joc. Iată de ce în întreaga regiune – Polonia, Ungaria, România, Bulgaria, sistemul judiciar a devenit foarte important şi a devenit important cine îl controlează. Trebuie să explic puțin mai aprofundat contextul de aici. 

Cea mai vocală parte a protestelor este clasa urbană de mijloc. Aceştia sunt oameni, care locuiesc în oraşele mari, predominant în Sofia. Ei sunt adesea tineri profesionişti. Interpretarea mea este că ei au crezut că lupta anticorupție nu reprezintă interesele acestora. Asta se poate vedea clar, dacă facem o comparaţie cu România, unde anticorupţia a fost tot un mare subiect. Protestatarii cred că un oligarh – Delean Peevski, are influență importantă în sistemul judiciar. Există dubii că ceea ce am avut ca anticorupţie deocamdată reprezintă utilizarea instituțiilor de stat de către un grup oligarhic pentru a scoate din joc alt grup oligarhic. Clasa de mijloc se consideră pe sine ca fiind o elită, pentru că are acces la cunoştinţe tehnocratice, pentru că are contacte cu Vestul, şamd. Cred că doreşte să ia puterea. Cel puţin asta ar putea fi o explicaţie posibilă. Deci ea îşi doreşte o luptă anticorupţie care să o reprezinte, și nici decum oligarhia afiliată  guvernului  actual. 

Desigur, există diferite feluri de a privi protestele. Cred că ăsta este cel mai important prin care le putem privi. Sunt plot-uri legate de distribuirea fondurilor europene (din cadrul multianual financiar – 2021-2027). Este important cine va scrie regulile şi cine va distribui fondurile. Există așa-numitele proiecte energetice rusești. Sunt tot felul de povești. Dar cred că cel mai important plot este legat de sistemul judiciar. 

Ceea ce aţi spus despre România este interesant. Pare că există diferenţe între cele două ţări, chiar dacă există şi unele similarităţi cu privire la anticorupţie şi proteste. De exemplu, procurorul-şef  DNA Laura Koveşi se bucura de sprijinul protestatarilor români, în timp ce protestatarii bulgari s-au opus procurorului-şef bulgar. Aţi explicat că clasa de mijloc este legată de asta. Puteţi dezvolta argumentele acestelea un pic mai mult şi să le puneţi într-o anumită perspectivă? De ce există diferenţă între aceste două ţări?

Cred că există o cheie – clasă de mijloc. Este de notat că România are o puternică clasă de mijloc. Asta se poate simti dacă locuieşti în Ruse, care este aproape de Bucureşti. Românii sunt probabil una dintre naţiunile balcanice care călătoreşte cel mai mult. Protestatarii bulgari par a fi fanii activității Laurei Koveşi – şeful actual al procuraturii europene, ca procuror-şef al DNA în România. Cred că clasa bulgară de miljoc are un soi de gelozie față omologul român şi și-ar dori să simtă în Bulgaria puterea pe care a avut-o clasa de mijloc din România.

Desigur nu pot comenta cazuri specifice în România, dar în general elitele politice, care au fost în strânsă legătură  cu perioada de tranziţie acolo, au fost înlocuite prin anticorupţie. Prin urmare, mulţi profesionişti tineri, au pătruns în instituţiile române de stat, inclusiv în sistemul judiciar. Este şi un partid, care este considerat în general partidul oamenilor tineri şi al clasei de mijloc – USR. El a luat în jur de 20% din voturi. Este un partid puternic. 

Protestele, care au loc în Bulgaria sunt conduse de un partid similar, numit Da, Bulgaria. Dar influenţa ei în societatea bulgară este mai mică. Cred că aici putem vedea unele semne că ceea ce a avut loc în România este cerut de clasa bulgară de mijloc. Unii oameni cred că anticorupţia bulgară a fost realizată până în prezent într-un mod corupt. Ceea ce am avut ca anticorupţie a fost îndreptat predominant împotriva elitelor economice. În România o critică la adresă anticorupţiei este că corporaţiile au fost neatinse de ea. Deci, instituţiile corporatiste şi angajaţii lor – profesioniştii tineri din clasa de mijloc, au fost favorizați. Dar în Bulgaria atacurile sunt îndreptate împotriva elitelor economice, de exemplu împotriva unui afacerist care ceva timp a fost cel mai bogat bulgar – Vasil Bojkov. Prin urmare el a fugit la Dubai şi afacerea lui Loteria Naţională a fost preluată de stat şi închisă. Cred că aici vedem o diferenţă importantă între Bulgaria şi România. Poate că unii experţi ar putea dezvoltă această linie mai departe şi explica de ce această diferenţă există. În opinia mea, ea există pentru că clasa bulgară de mijloc nu se simte reprezentată de tipul de anticorupţie, pe care îl avem.

Este foarte interesant. Am citit un număr de articole scrise de dvs. Aţi publicat unul dintre ele la Open Democracy, o platformă bine cunoscută în Danemarca. Unul dintre subiectele despre care aţi scris este că protestele sunt utilizate de grupuri diferite într-un mod diferit. E interesant că unele dintre organizaţiile noii stângi – Fabrika Autonomia, Orion Grid şi altele – anarhişti, feminişti, au folosit protestele pentru a impune unele concepte ale inovărilor democratice. Ne puteţi spune ceva mai mult despre aceste organizaţii, despre activitatea lor şi cum ei folosesc inovări democratice în lupta lor?

Da. Bineînțeles. Fabrika Autonomia este un centru cultural de stânga. El dezvoltă multă activitatea grassroots, precum evenimente culturale, discuţii politice. Are multe activităţi asociate exact cu rădăcinile societăţii. Orion Grid este o altă organizaţie, care are într-o oarecare măsură un profil educaţional. Este un ONG. El dezvoltă multe iniţiative şi cursuri, care ridică nivelul culturii politice al oamenilor, în special în Sofia. Mai există şi alte organizaţii. Poate că ar trebui să menţionez ”Hrană, nu bombe”, care este o organizaţie internaţională, dar care  are oamenii săi și la Sofia. 

Aceste organizaţii fac diferite lucruri. Dacă trebuie să spun pe scurt – ei ţintesc către recuperarea şi reconstruirea ţesutului social prin intermediul protestului. Un exemplu în această privinţă este adunarea ecosocială, care este un fel de adunare cetăţenească, unde oameni se adună în cercuri, discută şi iau decizii împreună. Această iniţiativă pare îndreptată către anumită reprezentare a omului de rând. Este deschisă către această categoriei. Ei ascultă doleanțele acestor oameni. În Bulgaria şi poate peste tot în regiunea mereu există o suspiciune când cineva se adresează maselor. Când îl abordezi pe cineva şi îi ceri să spună ce gândeşte, mereu există îndoială că faci o manipulare. Nu pot spune că aceste iniţiative vor avansa rapid sau că vor avea un mare efect, dar ele contribuie la solidaritatea între oameni. 

Alte exemple sunt legate de educaţia politică. Până la data de 2 septembrie protestele au avut loc în piaţa Podul Vulturilor din Sofia. În tot acest timp accesul mașinilor în piață a fost restricționat. A fost o zonă liberă. Multe cursuri de educaţie politică aveau loc acolo. Aveau loc video proiecții. Hrana era pregătită şi distribuiă într-un mod solidar. Este tipul de activitate, pe care de regulă nu-l ai.  

În circumstanţe obişnuite în Bulgaria oamenii sunt retrăşi în cercuri private. Dacă ar trebui să numesc o inovare a aceste proteste este că au  creat spaţii libere, unde aceștia se puteau aduna şi participa activ la cele întâmplate. 

Foarte interesant. Mă gândeam la ceea ce aţi spus. Aţi folosit fraza ”recuperare socială”. Ce vreţi să spuneţi prin ea? De ce aţi folosit exact acest termen?

Trebuie să deschid aici un nou capitol al interviului nostru. Nu ştiu cât de bine publicul din Danemarca cunoaşte ce a însemnat tranziţia pentru Bulgaria, pentru partea estică a UE, şi dincolo de UE – în partea estică a Europei. De fapt, tranziţia a fost legată de distrugerea ţesutului socal, de anumite traume, cu un puternic impact la nivel psihologic, economic, social, educaţional. Amintesc că Bulgaria avea o educaţie foarte bună în anii90, dar recent a demonstrat rezultate foarte slabe în educaţie. Bulgaria a fost şi o ţară bine industrializată. Ea făcea multă electronică, inclusiv computere înainte de 1989. Multe industrii, care au fost dezvoltate atunci, au fost pur și simplu distruse în vremurile tranziţiei. Există o nostalgie asociată cu trecutul. Nu sugerez că trebuie să fim nostalgici. Cred că stânga din Bulgaria sau din regiunea noastră ar putea fi o forţă care să vindece rănile tranziţiei. Tranziţia a fost un proces dezumanizant. Noua stânga, de care am vorbit poate fi văzută şi în persoane precum Vania Grigorova, care este consilier economic în unul dintre cele două sindicate – Sprijin. Oameni ca ea promovează drepturile muncitorești şi scriu despre ele. Ea a scris recent o carte despre drepturile muncitoreşti din Bulgaria.  

Cred că noua stânga nu țintește la schimbarea proprietăţii. De regulă stânga este acuzată că îşi doreşte să facă revoluţie şi să preia proprietatea. Dar stânga bulgară este modestă. Reprezentanţii acestei stângi privesc anumite reforme fiscale, care ar introduce un minim neimpozitat de venituri, astfel încât cetăţenii să nu trebuiască să plătească taxe sub anumit nivel de venituri. Bulgaria este un caz specific, în care nu există astfel de minim neimpozitat.

Un alt subiect pentru noua stângă este lupta împotriva stigmatizării oamenilor cu handicap şi a minorităţilor. În Bulgaria există prejudecata că oamenii care primesc ajutoare sociale sunt paraziţi. Această afirmație duce la stigmatizare şi nu este adevărată faptic. Ajutoarele sociale sunt minime şi un om nu-şi poate permite să trăiască cu ele. Există condiţii tot mai stricte pentru a primi astfel de beneficii. 

Ca consecinţă a tranziţiei în societatea bulgară a apărut o frustrare care este îndreptată împotriva membrilor săraci. Aici văd rolul stângii. Iată de ce vorbesc despre recuperare. Acestor oameni, în special oamenilor de rând li s-a produs o pagubă. Cred că aceşti Don Quihoţe care luptă pentru o astfel de vindecare, ar trebui să fie sprijiniţi. 

Este foarte interesant. Să revenim un pic la proteste şi să vorbim despre luptele dintre protestatari şi poliţie din data de 2 septembrie 2020. Ce s-a întâmplat? Ce consecinţe are evacuarea taberei protestatare de pe Podul Vulturilor? Ce se întâmplă cu protestul acum?

Aceste proteste aveau loc  de vreo 74-75 de zile. Părea că la începutul protestelor Boiko Borisov se îndoia dacă ar trebui să continue sau nu. Dar apoi el şi-a recuperat poziţiile. A acordat anumite beneficii sociale  unor diferite părţi ale populației, în speical lucătorlor de stat, care sunt votanţii lui, şi şomerilor. 

Am impresia că avem de-a face cu un joc de genul: divizează şi cucereşte. Clasa de mijloc are în principiu venituri mai mari, are timp liber pentru a face lucruri în afară orelor de muncă. Ea nu este atât de obosită. Cred că unii oamenii ar putea fi supărați pe  guvern, dar îi consideră pe protestatarii chiar mai urâţi decât acesta. Asta se întâmplă din motive diverse. Nu suntem perfecţi. Sunt motive de a dispreţui pe fiecare om din spaţiul politic. Nu pot vorbi pe îndelete, dar desigur există această divizare  între oamenii care sunt relativ înstăriţi şi ceilalţi care sunt desculţi. Cred că Boiko Borisov utilizează această divizare  pentru a rămâne la putere. 

În acest context, dat fiind că el nu demisionează şi un efort mai mare e necesar pentru a-l da jos, repornirea sezonului politic (redeschiderea parlamentului) a avut loc în ziua de 2 septembrie 2020. Organizatorii protestului au intitulat  protestele din 2 septembrie ”Marea revoltă populară”. Ei au etichetat această dată ca una importantă, în care fiecare om trebuie să se ducă la Sofia şi să pună presiune pe guvern pentru a-l da jos. La rândul ei poliţia a solicitat sprijin din diferiţe părți  ale ţării. Au fost chemaţi mulţi poliţiştii la Sofia. 

Vorbesc pe baza relatările de la televizor. Diferiți politicieni au explicat că unui număr de huligani le-a fost permis să se infiltreze in interiorul protestului fără a fi percheziționați de poliţie. Huliganilor nu le-au fost confiscate obiectele pirotehnice. Deci ei au intrat la protest, s-au amestecat cu masele şi în noaptea de 2 septembrie au început să atace poliţia. Atacul a durat o oră.Polițiștii  au rezistat diferitelor explozii timp de o oră, acumulând tensiuni și ură la adresa celor care aruncau. La un moment dat a fost emis ordinul de a fi  evacuată piaţă. Între timp huliganii ar fi plecat. Aşa că cei care au fost arestaţi şi bătuţi în opinia lor n-au fost cei care au aruncat bombele. Desigur, asta a fost un episod dramatic. 

Protestul are creşteri şi scăderi în intensitate. După 2 septembrie au mai avut loc mari revolte populare. Cred că într-o oarecare măsură protestul se repetă. Dar dacă ceva se repetă de 75 de ori, se poate repeta şi 150 de ori fără a crea o schimbare. Schimbarea care se observă acum este că opinia publică europeană începe să fie mai îngrijorată. Media europene demonstrează un mai mare interes către Borisov şi proteste. Der Spiegl a avertizat recent că Boiko Borisov este prea slugarnic cu privire la Erdogan. Această critică – despre corupţie, precum și despre alte lucruri devine pas cu pas mai mare. 

Cred că contează şi faptul ca fiind o ţară membru al  NATO şi UE, dacă protestele din Bulgaria vor continua, va fi important cine va câştiga alegerile prezidenţiale din SUA. Poate că rezultatele alegerilor americane vor provoca o anumită rezoluţie cu privire la protestele din Bulgaria. Vom vedea cine va prevala şi care va fi echilibrul din viitor parlament.

Citeşte în limba engleză!

Citeşte în limba bulgară!

About Author