Remarcabila literatură română și traducerile bulgare

Elena Vladova

Hristo Boev s-a născut în Plovdiv. A absolvit filologia engleză la Universitatea Paisii Hilendarski din Plovdiv. În 2013, și-a susținut doctoratul în literatura britanică și americană la Universitatea Ovidius, Constanța, despre ”Portretizarea orașului modern(ist) la Dickens și Dos Passos: similarități, diferențe, continuități”. În 2020 a publicat o monografie despre „Dobrogea cea diferită în literatura interbelică”, care studiază literatura română şi bulgară legată de regiunea aceasta. Participă la conferințe internaționale pe teme precum: „urbanism literar”, „probleme de traducere”, „imigrație și relocare” și altele. Interesele sale de cercetare sunt în domeniul noii literaturi britanice și americane, literaturii române dintre războaie, geocriticismului, urbanismului literar, precum și literaturii comparate. Preda literatură engleză și americană la Universitatea din Sofia „Episcopul Konstantin Preslavski”. Câștigător al premiului de traducere al Muzeului Literar Liviu Rebreanu (2016) și al Media AwART Varna (2020) pentru traducerea cărţii Pânza de păianjen a Cellei Serghi. A tradus o serie de romane clasice și contemporane din română în bulgară.

Acest articol a fost publicat pe 17 ianuarie 2021 pe site-ul „Revista urbană”.

Când a început interesul dvs. pentru limba și literatura română, având în vedere că engleza este prima dvs. specialitate?

În 2004, când eram la București și am descoperit că înțelegeam limba română prin cunoștințele mele de franceză și engleză. Am devenit convins că este adevărat după ce am vorbit franceză, am primit răspunsuri înţeligibile în limba română astfel m-am putut înțelege cu persoanele în vârstă, în timp ce persoanele mai tinere înțelegeau și vorbeau engleza chiar și atunci. Mi s-a părut un limbaj foarte melodic și am vrut să-l vorbesc. Mai târziu am devenit convins că aveam dreptate în sentimentele mele când locuiam în Montreal și ascultam destul de des românește în jurul meu. Am predat engleza românilor, francezilor și rușilor la un centru lingvistic acolo. Când m-am întors în Bulgaria, am fost sigur că vreau să învăț limba română bine. Interesul meu pentru literatura română a venit puțin mai târziu, când am început să mă pregătesc pentru prezentarea proiectului meu de doctorat la Universitatea Ovidiu, Constanța. Am fost întotdeauna convins că limba se învață foarte bine citind cărți și, ca de obicei, când învăț o limbă – o abordare filologică, îmbin celelalte moduri mai standard de învaţare cu cărțile. Am fost uimit de imensa și foarte interesanta literatură care s-a desfășurat în fața mea. Pentru a nu mă îneca în această mare, am făcut toate eforturile pentru a înțelege cât mai mult posibil și pentru a fi sigur, m-am sfătuit cu prietenii din România pe care îi făcusem.

Cine a fost primul autor român pe care l-ați tradus în bulgară?

Garabet Ibrăileanu cu romanul său clasic Adela. Un text foarte liric care a câștigat mulți fani în Bulgaria prin traducerea mea.

Ce perioadă acoperă romanele românești traduse cronologic?

Ca ediții din 1925 până în 2020, ca perioadă luată în considerare în texte – din 1907 până în prezent.

Dacă se poate face un astfel de rezumat, există subiecte generale, specifice, care să entuziasmeze autorii români ai căror lucrări le cunoașteți?

Cunosc în detaliu toată literatura română interbelică – toți marii lor clasici și cred că am o idee destul de bună despre literatura contemporană și despre autorii ei. Tema comună este, așa cum am spus în altă parte, ceea ce în engleză se numește „condiția umană” – existența omului pe pământ, mântuirea sufletului său rezistența la dificultățile care vin din epocă, supraviețuirea individului într-o societate adesea ostilă, în condiții de viață dificile. Romanele românești se bazează pe o remarcabilă tradiție a modernismului românesc, toți autorii sunt familiarizați cu clasicii francezi și ruși și contemporanii lor, dar și pe larg cu opera lui Mihai Eminescu, ale cărui înclinații romantice și stil unic, precum și cu moderniștii de mai târziu, creează o literatură foarte serioasă. o tradiție cu o gândire critică foarte dezvoltată – o bază fertilă pentru literatura inteligentă, caldă și foarte umană. Multe teme tipic bulgărești pot fi, de asemenea, găsite acolo, ceea ce face ca această literatură, împreună cu topos-urile afectate, să fie balcanică.

De ce nu a fost tradus mai devreme romanul Cellei Serghi în bulgară? Există vreun alt motiv pentru aceasta, cu excepția faptului că, probabil, niciunul dintre traducătorii bulgari din română nu și-a arătat interesul?

Romanul lui Serghi din 1938 a făcut o mare impresie asupra cititorilor şi a fost publicat cu recomandarea lui Liviu Rebreanu, Camil Petrescu și Mihail Sebastian, dar Sergi nu a trimis o copie a romanului său la George Călinescu, respectiv a fost omisă ca scriitor în remarcabila operă critică lui Călinescu  “Istoria literaturii române de la origini până în prezent” din 1941, care este fundamentală pentru critica literară creată mai târziu. Astfel, romanul lui Serghi rămâne un preferat al cititorilor, dar nu este susținut critic – acesta poate fi motivul omiterii traducătorilor bulgari în anii 60 și 70, când au fost traduși mulți clasici români. Este o omisiune uriașă nu numai a lui Călinescu, după cum se dovedește.

Ce pot învăța cititorii bulgari despre Bulgaria din această carte?

Pot învăța multe! În primul rând, este un roman foarte atmosferic despre perioada dintre războaie, care se referă parțial la Primul Război Mondial. Autoareal are rădăcini bulgare, ceea ce contribuie la simpatia ei neascunsă pentru Bulgaria și poporul bulgar. Există momente foarte puternice în această direcție, când războiul în care România se află împotriva Bulgariei este condamnat. Viața din București este reprodusă într-un mod excepțional. Descrierile făcute de autorul Balcicului sunt probabil cele mai bune din toată literatura mondială despre acest oraș. Romanul este, de asemenea, foarte psihologic, cu un limbaj viu, inteligent, cu un anumit experimentalism modernist în ceea ce privește compoziția, culorile, fluxul de conștiință.

Ce face România pentru a încuraja traducerea literaturii române în bulgară și, în consecință, ce face Bulgaria pentru a încuraja traducerea literaturii bulgare în română?

România are o politică de promovare a literaturii sale la nivel mondial – limba bulgară este doar una dintre multele cărora este tradusă anual. Nu sunt sigur dacă Bulgaria face ceva specific pentru a traduce lucrările bulgare în limba română, dar repet, România are o politică de distribuire a literaturii sale în întreaga lume, nu numai și nu în mod specific în bulgară.

Care sunt celelalte cărți ale autorilor români pe care le-ați tradus și pe care le traduceți în prezent și ar trebui publicate?

Am tradus 21 de romane, dintre care aș remarca ca excepțional pe lângă romanul lui Serghi următoarele deja publicate: din clasici – Adela de Garabet Ibrăileanu, Dona Alba și Rusul de Jib Mihaescu, Adam și Eva de Liviu Rebranu , Accidentul și Orașul cu salcâmi de Mihail Sebastian; dintre cele moderne – Viața începe vineri, Viitorul începe luni și Inocenţii de Ioana Pârvulescu, Defect de Florin Irimia, Escroc Srl. de CG Balan. În traducerea mea, vor fi publicate Jar lui Liviu Rebranu, Liftul lui CG Balan – al doilea roman al acestuia, precum și Mortua est de Hossu Longin. Ultimii doi sunt vârstnici mei.

Nu putem să nu ajungem la problema distribuției cărților – cum vă ocupați de asta?

Distribuirea cărților în țara noastră este într-o stare mizerabilă, nici măcar nu sunt sigur că acest cuvânt îl caracterizează suficient de bine. Într-un oraș precum Dobrici, de exemplu, din câte știu, există o singură librărie care este deschisă. Chiar nu sunt sigur dacă funcționează în acest moment. Pe lânga comerțul online, cărțile ajung și la cititorii lor prin comenzi online. Cu toate acestea, nu ai senzația că te uiți la cărți în librării. Mulți dintre noi, inclusiv eu, am trăit multe momente plăcute înainte de pandemia când librariile au fost deschise. Acest lucru nu este însă disponibil pentru noi acum. Oamenii au nevoie de cărți la fel de mult ca pâinea, mai ales în aceste vremuri.

Ultimele două cărţi legate de activitatea lui Hristo Boev a fost publicată în 2020 de editura Nordian (sursă: Podul Prieteniei)

Citeşte în limba engleză!

Citeşte în limba bulgară!

About Author