Ce pot face România și Bulgaria pentru a reduce cozile de așteptare la punctele de trecere a frontierei?

Doru Dragomir, de la Camera de Comerț Bilaterală România-Bulgaria, împărtășește o serie de idei pentru a ușura povara traficului la granița româno-bulgară și spune ce a promovat organizația sa ca soluții

Vladimir Mitev

Vladimir Mitev discută cu Doru Dragomir – președintele Camerei de Comerț Bilaterale Bulgaria România-, despre problemele care apar în fiecare vară la punctele de trecere a frontierei româno-bulgare – cozile lungi de autovehicule. Doru Dragomir vorbește despre o serie de idei pe care Camera Bilaterala de Comerț le-a propus celor două guverne – cum ar fi plata electronică a taxei de pod, carduri speciale de abonament sau linii verzi pentru cei care călătoresc la muncă. De asemenea, el spune că în acest moment există o posibilitate nu foarte cunoscută de plată a taxei de pod pe partea română a frontierei prin bonuri preplătite – o posibilitate cunoscută și folosită mai ales de companiile de transport din România.  Vladimir Mitev menționează că, teoretic, cele două țări ar putea încerca să își creeze un spațiu propriu fără control la frontieră, ceva de genul unui mini-Schengen. La final, Doru Dragomir vorbește despre unele bune practici care au fost aplicate – de exemplu, camioanele mici au acum o bandă rapidă la punctul de trecere a frontierei Ruse-Giurgiu.

Înregistrarea interviului poate fi ascultată aici cu subtitrări în limba română:

Vladimir Mitev: Bine ați venit la o ediție extraordinară a podcastului pe care blogul Podul Prieteniei îl face cu Președintele Camerei de Comerț Bilaterale, Bulgaria România, Doru Dragomir. Subiectul nostru de astăzi este foarte actual. În fiecare vară se formează cozi mari la granița dintre Bulgaria și România, de ambele părți. Foarte multe vehicule grele, camioane, așteaptă zile întregi pentru a trece și, de asemenea, multe persoane care călătoresc în scop turistic sau care călătoresc doar în zona de graniță, trebuie să aștepte perioade lungi, uneori ore întregi pentru a trece.

Să începem deci cu asta. Vom discuta despre ceea ce se poate face și, de asemenea, despre experiența proprie a lui Doru Dragomir. El este cineva care acționează în spațiul româno-bulgar și care oferă unele soluții. Deci, mai întâi, Doru, care este impresia ta? Ai trecut de multe ori această frontieră în această vară. Ce observi atunci când treci granița?

Doru Dragomir: Aș spune că nu s-a schimbat nimic. Sau cel puțin dacă facem o comparație cu ultimii doi ani și cu situația pandemiei și cu restricțiile din acest an, este un pic mai rău, datorită faptului că marea majoritate a românilor care călătoresc doar pentru turism ies din țară. Și, după cum știm, una dintre principalele destinații pentru vacanțele românilor este Grecia. Iar Bulgaria este și ea o destinație importantă.

Am văzut ultimele cifre pentru Bulgaria din acest an. Românii sunt pe primul loc în ceea ce privește comunitatea de turiști care vizitează litoralul bulgăresc al Mării Negre. Aproape 500.000 de români au fost înregistrați anul acesta în stațiunile de pe litoralul bulgăresc al Mării Negre. Potrivit ultimelor statistici, aproximativ 4 milioane de români traversează anual Bulgaria pentru a ajunge în Grecia, Turcia, mai ales vara, în plin sezon al vacanțelor. Și, bineînțeles, rezultatele acestor călătorii intense se văd în zona de graniță, mai ales în punctele de frontieră pe unde pot trece direct. Asta înseamnă cele două poduri de la Ruse-Giurgiu și Vidin-Calafat și zona de est de pe litoral unde, din nou, pot trece direct. Acolo puteți vedea cozi uriașe, așa cum ați spus mai devreme.

Într-adevăr, în ultimele mele două călătorii, am așteptat între 40 de minute și o oră, în special la Ruse-Giurgiu, chiar dacă poliția de frontieră din ambele țări, România și Bulgaria, a făcut tot ce a putut pentru a accelera procesul. Când vorbim de volume uriașe de mașini și oameni, este complicat.

Principala problemă, din punctul de vedere al Camerei Bilaterale, este legată de faptul că acest lucru interferează cumva cu călătoriile normale de afaceri, pentru că firmele ar trebui să trimită oameni peste graniță, ar trebui să își trimită angajații, ar trebui să își trimită conducerea, ar trebui să își trimită reprezentanții. Și nu vorbim despre persoanele care lucrează ca angajați transfrontalieri și care călătoresc în fiecare zi. Pentru ei, este o problemă uriașă din cauza faptului că nu avem niciun fel de, să spunem, diferențiere între oamenii care merg și trec ca turiști și cei care trec din motive economice. Iar aceasta este una dintre luptele pe care Camera Bilaterală le duce de multă vreme. Am avut multe inițiative în relațiile cu autoritățile pentru a ajuta companiile să treacă granița un pic mai repede.

Așadar, ce se poate face în opinia dumneavoastră și a Camerei de Comerț?

Ei bine, pot să vă spun ce am făcut deja ca inițiative. Am propus atât autorităților din România, cât și celor din Bulgaria să creeze un fel de linie verde pentru afaceri în frontieră, așa cum au diplomații. Dar pentru mediul de afaceri, din păcate, niciuna dintre autoritățile române și nici cele bulgare nu a fost de acord cu această soluție, cu acest tip de soluție. De asemenea, le propunem să creeze un abonament pentru plata taxelor de pod pentru trecerea frontierei, mai ales la Ruse și Giurgiu. Și, din păcate, din nou, niciuna dintre autorități nu a fost de acord cu acest tip de soluție, există doar o soluție de a plăti cumva în avans taxa pentru podul pentru camioanele mari. Acest lucru este valabil în România. Poți să plătești, poți să iei un fel de vouchere. Le plătești în avans și ai posibilitatea să treci, nu știu, de zece ori, de 20 de ori, în funcție de câte vouchere plătești. Dar, din păcate, acest lucru este folosit în principal de companiile de camioane din România. Bulgarii fie nu știu despre această facilitate, fie nu o folosesc. Cu toate acestea, numărul de companii care o folosesc pentru camioanele lor nu este atât de mare în acest moment.

O altă solicitare pe care am avut-o pentru autorități pentru a sprijini afacerile, a fost aceea de a crea un fel de soluție pentru plata electronică a taxei pentru pod, așa cum se întâmplă în cazul plății electronice a vinietei în România și Bulgaria. Practic, se poate plăti și această taxă, de asemenea, această inițiativă a Camerei a fost respinsă de autoritățile din ambele părți cu motive diferite. Nu este locul și momentul să discutăm motivele pe care le au. Dar am avut aceste inițiative în ultimii ani. Și ne gândim că ar trebui să se facă ceva, pentru că, din păcate, între România și Bulgaria, așa cum știm și discutăm de ani de zile, avem o problemă uriașă cu infrastructura care leagă cele două țări. Și dacă nu avem infrastructură, trebuie să găsim alte soluții. Dacă am fi avut, nu știu, zece poduri peste Dunăre, cu siguranță, nu ar fi fost o problemă pentru a călători între România și Bulgaria.

Pot să vă spun că Ministerul Afacerilor Externe din România a făcut anunțuri în ultima lună, cred că în fiecare săptămână, către cetățenii români care călătoresc în Bulgaria să folosească toate  punctele de trecere a frontierei posibile. Dar bineînțeles, este mult mai ușor să treci podul decât să aștepți feribotul în Silistra=Călărași sau Oreahovo-Bechet. De asemenea, în ultimele două săptămâni, avem o problemă cu nivelul Dunării și unele dintre feriboturi au fost oprite. La Bechet și Oreahovo nu funcționează în ultimele două săptămâni. Așadar, nu este vorba doar de faptul că sunt mulți turiști. Este vorba și de faptul că natura ne dă cumva semne că poate este timpul să ne întoarcem la ideea inițială și să facem ceva în legătură cu infrastructura dintre țările noastre.

Deci, ce se întâmplă, de fapt, cu aceste discuții despre mai multe poduri pe Dunăre? Permiteți-mi să vă reamintesc că guvernul lui Kiril Petkov a anunțat că ar putea fi construite cinci poduri între Bulgaria și România și că au fost inițiate unele discuții în acest sens, în special în ceea ce privește Ruse-Giurgiu, unde ar putea fi construit un nou pod. Ce se întâmplă acum în această privință?

Din informațiile noastre și știți că suntem implicați foarte mult pe acest subiect, începând de la relația bilaterală România-Bulgaria până la nivelul Inițiativei celor Trei Mări, toate aceste inițiative care au în vedere infrastructura dintre România și Bulgaria, avem aceste așa-zise legende în opinia mine, despre cinci, șase poduri peste Dunăre. L-am auzit pe primarul din Giurgiu acum câteva luni spunând că totul este stabilit și o să avem cinci, șase poduri peste Dunăre. Dar, repet, vorbind despre informațiile noastre, după momentul vizitei lui Kiril Petkov la București, în primăvară, nu am văzut nicio acțiune concretă în această direcție.

Mai mult decât atât, atunci când vorbești despre infrastructură, nu poți vorbi doar despre pod. Bine. Podul se va face, mai devreme sau mai târziu. Problema este cum conectăm acel pod cu restul infrastructurii din țară. Și, din păcate, România și Bulgaria în acest moment, România în partea de sud și Bulgaria în partea de nord, nu au cu adevărat o infrastructură care să conecteze podurile, atunci când aceste poduri vor fi construite. Ruse-Giurgiu se poate face – al doilea pod, nu este nicio problemă. Întrebarea este de la Ruse, unde anume vom merge, pentru că nu există nicio autostradă, nicio șosea rapidă în zonă. De la Giurgiu, se va ajunge destul de repede la București. Și de acolo o să ne legăm la autostrăzile din România, la Constanța și la Vest eventual. Dar, cu excepția rutei Ruse-Giurgiu, în România nu există o legătură strânsă cu infrastructura de mare viteză pentru camioane. Și acum ne întoarcem la cozile lungi de camioane pe ambele poduri, Ruse-Giurgiu și Vidin-Calafat.

Și pot să vă dau un exemplu simplu. Am avut niște discuții cu o companie din Razgrad. Care este la 60 de kilometri de Ruse. Asta înseamnă cam 120 de kilometri de București  Acolo se produce mobilă. Am intrebat pe proprietarul companiei: Cât din afacerile dumneavoastră se fac cu România și în principal cu Bucureștiul.. Și mi-a spus, din păcate, chiar dacă România, este o piață interesantă pentru mine din punct de vedere al prețurilor, din punct de vedere al cererilor și așa mai departe, noi nu facem atât de multe afaceri cu România. Și am întrebat, de ce se întâmplă asta? Și el mi-a explicat: “Dacă eu pun mobila în camionul meu. Deci are propriile camioane de transport. Și o trimit la București pe 120 de kilometri. Camionul meu o să călătorească trei zile, pentru că o să călătorim 2 ore până la Ruse, o să așteptăm acolo vreo 24 de ore plus minus. O să mergem la București încă 2 ore. Descărcăm, ne întoarcem la Giurgiu și așteptăm acolo încă 24 de ore. Pentru business acest timp pe care îl petrec doar așteptând, este doar pierdere de bani. Și nici măcar nu mă refer la nivelul prețurilor.

Dacă cereți unei firme de transport să mute niște marfă de la Ruse la București, veți avea surpriza că prețurile pe care le cere sunt uriașe în comparație cu numărul de kilometri dintre cele două orașe. Și este normal să ceară aceste prețuri uriașe pentru că cheltuiesc foarte mulți bani doar așteptând la coadă fără să facă nimic. Așadar, din punct de vedere comercial, companiile, întreprinderile, comunitatea de afaceri pierd foarte mulți bani din cauza lipsei de infrastructură între noi.

Să le explicăm aici ascultătorilor noștri internaționali, în special celor din Europa de Vest, că Bulgaria și România nu sunt membre ale spațiului Schengen și acesta este motivul pentru care apar cozile atât de mari. Și, de fapt, sectorul transporturilor din ambele țări este foarte interesat de intrarea ambelor țări în spațiul Schengen. Nu a existat voință politică în acest sens de mai bine de un deceniu și există întotdeauna speranțe că poate această voință politică va apărea. Dar, bineînțeles, acesta este un lucru care este poate chiar geopolitic. Este vorba de un anumit echilibru între diverse forțe internaționale. Astfel, Bulgaria și România nu sunt membre ale spațiului Schengen.

Dar permiteți-mi să spun că au existat unele idei că poate un mini-spațiu Schengen între Bulgaria și România este posibil, iar unii oameni susțin că nu este posibil din punct de vedere legal. Dar trebuie să ne amintim că în timpul coronavirusului, când spațiul Schengen s-a destrămat în UE, de fapt, au existat câteva spații mini-Schengen, cum ar fi țările baltice sau alte zone. Așadar, este o chestiune pe care aș dori, în general, să o supun dezbaterii publicului din țările noastre, deoarece existența unui spațiu Schengen arată un anumit nivel de încredere și necesită, de asemenea, ca instituțiile statelor să aibă un nivel mai ridicat de cooperare. Înseamnă, de asemenea, lipsa cozilor la transport. De asemenea, avansează dinamica economică dintre țări. Deci acestea sunt aspectele pozitive, dar poate că, aparent, faptul că această idee nu este discutată de nimeni în mass-media sugerează că există unele obstacole sau că există o anumită reticență, o parte negativă a acestei idei. Și poate că știți dumneavoastră înșivă de ce o astfel de idee nu este discutată? Poate că nu este realistă în ceea ce privește țările noastre?

Ei bine, în primul rând, am și eu informații că, în baza convenției Schengen, România și Bulgaria nu pot să facă acest lucru ca un Schengen, așa cum îl numiți dumneavoastră, un mini-Schengen. Este o idee veche. Toată lumea vorbea despre asta. Iar noi am dori să folosim acest nume concept – mini-Schengen. Dar aș spune că nu trebuie să o formulăm așa. Trebuie să o discutam în termeni de încredere.

Nu trebuie să uităm că principalul motiv pentru care țările Uniunii Europene refuză să accepte ca România și Bulgaria să facă parte din Schengen este legat de corupție. Și, cu alte cuvinte, înseamnă că, practic, țările vest-europene spun că nu au încredere în România și Bulgaria ca țări de graniță ale Uniunii Europene, că nu se va permite să intre în Uniunea Europeană bunuri care, în mod normal, nu sunt permise.

Acum, întrebarea despre încredere, nu este neapărat dacă vest-europenii au încredere în România și Bulgaria pentru granițele noastre, granițele interne, între România și Bulgaria. Cred că este vorba și de încrederea dintre cele două țări, pentru că dacă la nivel guvernamental, va fi de un oarecare interes să se facă ceva în acest sens, cu siguranță se pot găsi niște soluții. Poate nu la nivelul de a avea trafic liber între cele două țări pe graniță. Dar pentru a face ceva diferit.

Nu sunt un expert în acest domeniu. Drept urmare, nu vreau să dau idei și soluții pentru că nu știu dacă sunt potrivite sau nu. Dar, ca persoană care călătorește mult între România și Bulgaria, pot să vă spun că principala problemă este legată de încrederea dintre cele două guverne de la București și Sofia, pentru că dacă guvernul ar spune: “Da, hai să găsim o soluție”. Sunt destul de convins că experții din ambele țări ar putea găsi niște soluții, nu pentru a rezolva problema 100%, dar cel puțin pentru a crește posibilitatea de transport rapid între cele două țări. Acum, ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani cu Schengen și cu Uniunea Europeană în timpul pandemiei, este o cu totul altă poveste. Și putem discuta acest lucru într-o posibilă discuție la următorul interviu.

În ceea ce privește doar România și Bulgaria, aș spune că unii pași sunt făcuți, pentru că nu vreau să fiu 100% negativ. Și doar pentru a spune: “Asta nu merge, asta nu merge, asta nu merge, asta nu merge”. Știți că trebuie să fim pozitivi. Trebuie să apreciem lucrurile care sunt făcute cum trebuie. Și pot să vă spun că, de exemplu, la granița dintre Rusia și Giurgiu, există acum o linie verde pentru camioanele mici. Acestea au o linie diferită față de restul mașinilor și trec mult mai repede. Asta a crescut viteza și calitatea serviciilor companiilor de curierat între România și Bulgaria. În urmă cu trei, patru ani, dacă voiai să trimiți niște documente între București și Sofia, îți lua trei zile pentru un plic mic cu documente. Acum este maxim 24 de ore și acesta este un pas uriaș înainte. Și nu este vorba doar de documente. Este vorba despre o mulțime de stocuri mici, care se muta din România în Bulgaria. Știu că anul acesta, de exemplu, autoritățile și ambasadele din ambele țări au discutat mult despre deschiderea sau redeschiderea liniei de feribot între Rusia și și Giurgiu. Deocamdată, încă nu este operațională, dar știu că se discută și se încearcă să se facă ceva în acest sens, pentru a crește, din nou, volumul de trecere la nivelul camioanelor, în principal, și al mașinilor care trec de la o parte la alta a Dunării. Așadar, se fac anumiți pași. Acum, întrebarea este cât de repede vom putea avansa în acest sens.

La nivel de Cameră, am avut deja câteva discuții cu Ministerul Transporturilor din România despre plata taxei podului pentru a vedea dacă putem merge mai departe. Așa cum v-am spus inițial, cu taxarea electronică, să putem cumva să plătim prin SMS sau alte soluții electronice. Suntem încă la nivelul de a aștepta ca autoritățile să decidă care este cea mai bună soluție pentru ele și pentru business. Și de acolo să începem să implementăm acele soluții pe care le vor găsi.

Vă mulțumesc foarte mult pentru această discuție. Este important că există oameni care se gândesc la soluții și au idei. Și sper că ideile pe care le-ați împărtășit acum cu noi, despre care am discutat, vor avea cumva o realizare și o extindere ulterioară. Așadar, vă mulțumesc pentru această discuție și sper că a fost utilă pentru ascultătorii noștri din ambele țări și de la nivel internațional.

Vă mulțumesc si eu. Și încă un lucru important pe care aș vrea să vi-l spun înainte de a încheia a fost ideea pe care am dat-o tuturor, tuturor autorităților, tuturor părților interesate din ambele țări. Dacă au nevoie de sprijin din partea comunității de afaceri, de idei din partea comunității de afaceri, suntem mai mult decât deschiși să ne unim eforturile pentru a îmbunătăți calitatea transportului și a conexiunii și interconectării dintre România și Bulgaria. Trebuie doar să ne spună de ce au nevoie din partea mediului de afaceri, iar mediul de afaceri este gata să îi sprijine.

Foto: Podul Europa Nouă la Vidin-Calafat (sursă: Pixabay, CC0)

Citește în limba engleză!

Citește în limba bulgară!

Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici.

About Author