
Nu sunt multe filme românești care să dea dovadă de self-awareness, adică să reflecteze la ce înseamnă un film, cum este acesta produs și cum își vede un actor/o actriță rolul în logica filmului. Adică filme cu un grad ridicat de metaficțiune. Povestea unui pierde-vară (2018) în regia lui Paul Negoescu este un asemenea film, o comedie în care puteam vedea că nici profesorii de matematică nu sunt ființele atât de serioase pe cât le credeam. Sau așa cum apar în cultura populară, unde avem imaginile cu universitari sau tipi de geniu care-și pun viața personală pe planul secund, își neglijează partenera, totul pentru acea descoperire științifică, formulă matematică, element lipsă din tabloul lui Mendeleev care să însemne progresul umanității. În filmul lui Paul Negoescu, facem cunoștință cu Petru, un profesor de patruzeci și ceva de ani de la Politehnica bucureșteană care se află într-o ciudată dilemă masculină: nu poate avea orgasm cu partenera sa mai mult sau mai puțin stabilă. Ce poate face pentru a compensa această ciudățenie psihologică? Protagonistul nostru nu se poate gândi decât la legături pasagere cu studente de la Politehnică și discutarea detaliilor la câte-o bere cu prietenii. Acești prieteni apropiați sunt Andi, un actor care participă la castinguri peste tot, dar nu primește niciun rol deoarece principalul lui competitor este Dragoș Bucur, și Silviu, un scriitor care crede în acea artă serioasă, făcută cu onestitate și care va rămâne de-a lungul epocilor. Silviu scrie science fiction, deoarece evident că asta scrie.
Până acum nimic interesant pentru o comedie care nu are prea multe așteptări, un profesor universitar trăiește relaxat, fără să se implice prea mult în relații sau să-i înțeleagă pe oameni și prietenii lui probabil la fel de superficiali ca și el. Dacă așa pare a fi ritmul filmului din scurta prezentare de până acum, ei bine, aveți dreptate, chiar așa se desfășoară această comedie. Relația lui Petru cu Irina de tip prieteni cu beneficii ajunge într-un punct critic când Irina îl informează pe acesta că este însărcinată. Ca orice bărbat care vrea să mai aștepte până să-și asume anumite responsabilități, Petru caută să o convingă că nu e timpul ca el să devină tată, iar Irina este de acord. Sau, cum se mai exprimă el, să se despartă de ea fără să o facă să sufere. Silviu scriitorul de SF, ca un prieten bun ce este, începe să proiecteze un roman despre un personaj precum Petru. Adică să ficționalizeze experiențele lui Petru de bucureștean care nu prea știe ce vrea. La sfârșitul și începutul unor scene importante, se aude vocea scriitorului de SF cum narează acțiunile protagonistului, felul cum arată, că este atras de studentele de la Poli, și în general cum Petru conferențiarul de matematică ia viața à la légerè, ca și cum ce se întâmplă cu ceilalți nu-l privește deloc pe el. Acțiunile protagonistului se combină cu narațiunea celuilalt personaj, scriitorul de science fiction devine un fel de dispozitiv literar, cam ca vocea din Stranger than Fiction (2006). Ceea ce ne spune că acest scriitor de SF e atât de egocentric, încât încă mai are iluzia că ar putea scrie un bestseller. Alexandru Papadopol face una din cele mai lejere interpretări ale sale, cu o mimică identică de la început până la sfârșit, personaj relaxat care așteaptă să vadă ce vor face alții vizavi de a sa persoană. Alexandru Papadopol e atât de relaxat în această comedie, încât jocul lui de baschet devine la fel de pasiv, adică execrabil, precum și atitudinile sale. Cu siguranță, nna dintre cele mai greu de privit scene din cinematografia românească trebuie să fie Alexandru Papadopol jucând baschet absolut execrabil cu puștii din cartier, ratând coșuri de 7 metri exact ca Shaq în Celebrity Deathmatch. Singurul lucru mai amuzant, presupun, decât acele scene ar putea fi acea comedie cu Alexandru Papadopol punând cu lingurița zahăr în ceașca de cafea, ca apoi să toarne tot zahărul în ceașcă.
Cum spuneam mai sus, această comedie a lui Paul Negoescu este notabilă prin momente de autoreflecție asupra unor procese din cinematografia românească, precum casting-ul. Personajul actor interpretat de Rolando Matsangos ne spune cum decurge un casting la noi: ,,Mă tot cheamă la recall-uri și când colo tot pe Dragoș Bucur îl iau, știi?’’ Petru vrea să păstreze, totuși, copilul, dar Irina îl anunță că a făcut avort. La sfârșit, cei doi se împacă, la fel cum tot Dragoș Bucur obține rolul. Exact cum trebuie să fie lucrurile. Foarte amuzante momentele în care Alexandru Papadopol vrea s-arate cât de superficial este personajul lui. Dacă ar deveni sărac și ar pierde tot, protagonistul nostru crede că s-ar putea întreține crescând găini, iar dacă nu ar avea bani să cumpere acele găini, și-ar începe crescătoria de amator furând o găină și ar cultiva legume în parc. Fiind o comedie românească, nu putea lipsi un dialog parcă din Seinfeld: ,,Aș cultiva legume în parc. Frișcă ai?’’
Povestea unui pierde-vară este printre acele puține acele comedii românești care vor să-l asocieze pe acel slacker (leneș, pierde-vară) privilegiat bucureștean cu omologul lui interbelic, și face asta pe muzica acelui legendar Cristian Vasile. Dar nu avem de unde ști dacă și acel Cristian Vasile îndrăgostit de Zaraza era la fel de germofob precum protagonistul nostru Petru, iar maică-să îi gătea de prânz. În schimb, această comedie informează că Politehnica încă are tablă cu cretă și burete în amfiteatre. Destul de interesant, presupun. Aș mai putea descrie filmul lui Paul Negoescu ca povestea unui Ferris Bueller bucureștean care a terminat liceul și acum predă matematică la Politehnică.
Foto: Povestea unui pierde-vară (2018), regizat de Paul Negoescu, cu: Alexandru Papadopol, Nicoleta Lefter, Crina Semciuc, Rolando Matsangos, Radu Romaniuc
Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici. Iar aici este newsletter-ul lui de pe Substack în limba engleză.
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.