Vladimir Mitev
Cătălin-Gabriel Done este doctor în Științe Politice al Universității din Napoli ”Federico II” – Departamentul de Științe Politice
În cariera sa academică, Cătălin-Gabriel a obținut o licență în Relații Internaționale și Integrare Europeană și un master în Științe Politice la SNSPA, București. A colaborat cu mai multe organisme naționale și internaționale, inclusiv OIM și Europe Elects. În prezent, este vicepreședinte și cercetător la ESGA România, unde se ocupă de domeniul securității și al cooperării nordice și de relația UE cu Parteneriatul Estic, în special cu Republica Moldova și Ucraina.
În ultimă perioadă, mi se pare tot mai vizibil că România intră într-o criză. Poate statul român, poate elitele românești, poate societatea română merg într-o criză. Mi se pare că e multă divizare, dar e și acest discurs în care fiecare dintre marile direcții în lume, marile grupuri de elite, fie cele internaționale, fie cele în țară, acuză că cealaltă parte, partea adversă, a intervenit în situația din România, s-a amestecat, a exercitat influența nefastă.
Și mi se pare că sunt câteva crize legate între ele. Una e această divizare între elitele românești, dacă simplificăm pe Europa de Vest sau pe SUA și cam așa, dar este și acest lucru că România prea mult, sau poate elitele românești prea mult se gândesc în categorii de proxy și ca fie unii, fie ceialți dintre blocurile internaționale trebuie să fie stăpâni. Și faptul că au fost anulate alegerile a dus la o situație în care practic e normalizată orice discuție că forțe din afară se bagă în România și influențează nefast viața politică a țării.
Poate nu am înțeles corect, nu știu, dar oricum se discută tot mai mult de acest lucru, că România nu ia decizii proprii, că orice decizie e o decizie a unui stăpân care folosește țara. Și asta mi se pare foarte umilitor și greu de rezolvat. Practic România are nevoie foarte brusc să crească peste acest rol, care pare tot mai normalizat – că mereu cineva intervine și influențează negativ lucrurile în interiorul ei. Așa am descris o bucată de probleme și voiam să vă aud cum vedeți dvs lucrurile descrise și poate și soluțiile, dacă sunt.
Sigur, din punctul meu de vedere, România a fost locul de experiment al Federației Ruse în ceea ce privește influențarea politică, geostrategică și socială a unui stat membru al NATO și al Uniunii Europene. Din păcate, am fost luați prin surprindere. Serviciile secrete românești și decidenții politici nu au reușit să ofere o protecție maximă în ceea ce privește gradul de influențare a deciziilor electoratului, așa cum, de pildă, a făcut Republica Moldova și SIS – Serviciul de Informații și Securitate din Republica Moldova, care, știm cu toții, au adoptat anumite măsuri de forță, blocând site-uri sau limitând influența unor posturi de televiziune, a presei scrise, o influență nefastă asupra electoratului. Din punctul meu de vedere, ceea ce s-a întâmplat în noiembrie și decembrie anul trecut a fost clar o viciere a procesului electoral din România și nu numai. Am avut parte de un război informațional deschis, pe față.
Serviciile secrete românești au oferit aceste informații fostului președinte, Klaus Iohannis, care, de altfel, a și decis desecretizarea unei părți din acele informări venite din partea serviciilor secrete, din partea Serviciului Român de Informații și din partea Serviciului de Informații Externe. Problema, de fapt și de drept, constă în modul în care Curtea Constituțională a României a jucat rolul de gardian al democrației și al ordinii constituționale în România. Eu nu sunt deranjat de faptul că membrii Curții Constituționale au decis anularea alegerilor prezidențiale din România, turul 1, ci mă deranjează modul în care această Curte Constituțională a acționat.
Și mai precis, mă deranjează faptul că în primă fază, inițial, Curtea Constituțională a decis validarea primului tur al alegerilor prezidențiale pe baza deciziei Biroului Electoral Central din România, iar mai apoi, la sesizarea a două instituții din România au decis anularea în tot a alegerilor. În cazul uneia este vorba de SNSPA, de Școala Națională de Studii Politice și Administrative. Rectorul acestei universități a depus o sesizare la Curtea Constituțională prin care solicita anularea alegerilor. Eu aici am o problemă pentru că, în conformitate cu prevederile legislației naționale (Concret, Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României și Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea CCR stabilesc cine poate sesiza CCR), Curtea Constituțională a României poate fi sesizată de către Biroul Electoral Central, de către un candidat la alegerile prezidențiale, de către partidele politice sau alianțele electorale sau Curta se poate autosesiza), în ceea ce privește desfășurarea alegerilor.
Conform Constituției României, Curtea Constituțională garantează prin activitatea sa două lucruri, și anume, garantează ordinea constituțională și democratică în țară și mai veghează ca procesul electoral românesc să fie unul democratic și să fie unul corect. Curtea Constituțională s-a întrunit într-o ședință separată după ce fostul președinte Klaus Iohannis a desecretizat o parte din documentele servicilor secrete prezentate în Consiliul Suprem de Apărare al Țării și a decis invalidarea alegerilor prezidențiale. Asta, sigur, după ce inițial le validase.
Nu este fără precedent în România ca o Curte Constituțională să își invalideze propriile decizii, însă problema de legitimitate a acestei decizii, pe care inclusiv forțele antidemocratice, anticonstituționale și proruse din România, o ridică este dacă Curtea Constituțională a invalidat scrutinul electoral prezidențial pe baza sesizării unei universități. Dacă a făcut-o pe baza sesizării unei universități, deci a unei instituții publice din România, atunci avem o mare problemă. Curtea Constituțională, prin președintele său, nu a clarificat această problemă.
De altfel, cumva, nici presa din România nu a marșat pe această temă, ci s-a mulțumit doar cu faptul că alegerile au fost anulate. Revenind, consider că anularea legilor a fost o dovadă clară că instituțiile statului veghează la ordinea constituțională și democratică din țara noastră. De altfel, Curtea Constituțională ar fi trebuit de la bun început să invalideze scrutinul pentru că am văzut foarte clar deficiențe în organizarea scrutinului prezidențial.
Am văzut modul în care competitorul electoral, Călin Georgescu, a deturnat în mod vădit campania electorală: s-a folosit de fonduri netransparente pentru a-și finanța campania electorală, a incitat în mod direct la o dezordine constituțională, la nerespectarea ordinii constituționale în România și mai mult decât atât, serviciile secrete românești au dovedit-o și nu doar cele românești, ci și cele franceze și cele britanice și cele germane. Au dovedit faptul că actori statali, străini de interesele strategice ale României, au intervenit în campania electorală influențând percepția alegătorului. Nu este posibil ca un competitor electoral să declare zero fonduri de campanie electorală, dar în același timp să cheltuie milioane de euro pentru promovarea sa în online, pentru promovarea unor filmulețe,a unor spoturi electorale cu ajutorul unor influenceri în același timp să spună în mod deschis că domnia sa a beneficiat doar de bunăvoința poporului român care, conform declarațiilor sale, s-a săturat de statul paralel și de actuala clasă politică.
Dar din punctul meu de vedere, România s-a comportat exemplar în apărarea ordinii democratice și constituționale după anularea scrutinului prezidențial. Nu este fără precedent o anulare a unui scrutin prezidențial într-un stat membru al Uniunii Europene. Vă aduc aminte faptul că Curtea Constituțională Federală a Austriei a anulat alegerea președintelui Alexander von der Bellen doar pentru că diferența între domnia sa și competitorul său, fostul lider al Partidului Libertății din Austria, a fost de doar 45.000 de voturi. Curtea Constituțională Austriacă a considerat că cele 45.000 de voturi poate reprezenta o eroare de numărare și ar vicia rezultatul alegerilor.
Or în România, instituțiile statului, instituțiile de forță ale statului român au demonstrat foarte clar că alegerile prezidențiale au fost viciate, că România a fost supusă unui atac hibrid din partea unei forțe străine iar forța străină este clar Federația Rusă. Avem dovezi prezentate de către Parchetul General și de către Serviciul de Informații Externe, cum că o serie de conturi de pe TikTok cu adrese de e-mail în Federația Rusă dar de pe servere turcești au fost activate pentru ca competitorul Călin Georgescu să beneficieze de o vizibilitate extinsă pe rețelele de socializare. Aceste conturi de TikTok au fost folosite pentru a-l promova pe Călin Georgescu, care din punctul meu de vedere nu este nimic altceva decât exponentul dorinței Federației Ruse de a destabiliza România. Deci România trece printr-o perioadă extrem de tulbure.
Da, este adevărat, traversăm o criză politică pentru că președintele Iohannis a fost forțat de o șleahtă de agitatori să părăsească funcția. Asta este o dovadă de slăbiciune a președintelui Iohannis, a administrației prezidențiale, pentru că aș reaminti faptul că președintele Iohannis a demisionat în urma presiunii unui grup restrâns de protestatari din Piața Victoriei și amenințării cu suspendarea din funcție. Amenințare a venit din partea opoziției nedemocratice din România, dar și din partea Uniunii Salvați România. Deci plecarea președintelui Iohannis a aruncat țara în haos. Mai nou Parlamentul României a dezbătut și votat moțiunea de cenzură împotriva guvernului Ciolacu. Din fericire această moțiune de cenzură nu a trecut, dar este încă o dovadă cum forțele proruse încearcă să destabilizeze România, iar România, ca stat membru al NATO și al Uniunii Europene, este obligată să ia toate măsurile legale pentru protejarea ordinii constituționale, deoarece orice dezechilibru provocat aici, în România, destabilizează de fapt și de drept întreaga Uniune Europeană. România nu este vasală nimănui în cadrul Uniunii Europene. România este tratată pe picior de egalitate, ne aflăm la aceeași masă de discuție și avem aceeași putere de decizie ca Germania, Italia, Franța, Spania și așa mai departe. Însă dacă ar fi să ne referim la un cadru dintr-acesta al vasalității față de dorințele politice sau strategice ale cuiva, atunci da, România se află în momentul de față în relație de vasalitate față de Washington și de dorința administrației Trump de a dicta propriile decizii României și de a interveni în procesele judiciare din România. Aici mă refer cu precădere la procesul fraților Tate.
Georgescu nu a apărut acum. A existat în spațiul politic românesc de foarte mult timp. Eu îmi amintesc că Rareș Bogdan a făcut niște interviuri cu el care îl promovau pe Georgescu ca viitor prim-ministru. Călin Georgescu avea acces și la la alte televiziuni naționale unde tot a fost prezentat ca mare expert și manager.
Deci nu ne putem gândi despre lupta actuală din România, contestarea între diferite forțe și ca ceva foarte românesc? Nu ca o luptă obligatoriu între Soros și Putin sau nu știu cine, Trump și Biden și așa mai departe, ci o luptă foarte românească, desigur, miza fiind mare și emoția fiind foarte puternică. Și oare nu puteam vorbi de instituțiile statului român care devin cumva ostatici în unele sensuri în această luptă între diferitele forțe care provin din interiorul statului român?
Mulți din politica românească l-au susținut și îl susțin în continuare pe Călin Georgescu, dar nu din dorința de a crește gradul de vizibilitate al României pe scenă internațională, ci dimpotrivă. Știm foarte bine încă din perioada comunistă că serviciile de forță ale României au fost infestate de acei agenți sovietici, mai târziu post-sovietici, dar care au rămas loiali Kremlinului și care au încercat în mod constant să destabilizeze țara.
După căderea regimului comunist din România și preluarea puterii printr-o lovitură de stat de către Ion Iliescu și acoliții săi a avut loc o epurare a serviciilor secrete românești și a armatei în sensul eliminării tuturor opozanților regimului Iliescu și înlocuirea acestora cu oamenii loiali regimului post-comunist și implicit forțelor rusești. După anii 2000, după ce Ion Iliescu și-a schimbat viziunea și a depus eforturi alături de guvernul țărănist să împingă România spre vest, lucrurile s-au schimbat puțin, dar aceste structuri au rămas active. Călin Georgescu a fost, pe bună dreptate așa cum ai menționat și tu, a fost varianta de prim-ministru propusă ori de câte ori guvernul României s-a clătinat sau a căzut prin moțiune de cenzură.
Aș atrage atenția asupra faptului că acest personaj, Călin Georgescu, a fost pe buzele tuturor liderilor Partidului Social-Democrat atunci când a venit vorba de înlocuirea primului ministru. S-a întâmplat asta și în momentul căderii guvernului Boc și în momentul căderii guvernului Mihai Răzvan Ungureanu și în momentul căderii guvernului Dăncilă. Pentru că, trebuie să o spunem foarte clar, Partidul Social-Democrat încă are în rândurile sale o serie de reminiscențe comuniste, ultranaționaliste și pro-moscovite, pro-rusești. Ele sunt fie elemente care au rămas de după 1989, fie elemente care au aderat la Partidul Social-Democrat din rândurile Partidului România Mare condus de Corneliu Vadim Tudor.
Partidul Social-Democrat nu este un partid social-democrat în adevăratul sens al cuvântului. Este un partid de sorginte conservatoare, chiar ultraconservatoare, care încearcă din răsputeri să atingă acel electorat care se teme de orice schimbare socială și politică din țara noastră. De altfel, în timpul conducerii Partidului Social-Democrat de către Liviu Dragnea, acest partid a fost unul care a militat pentru un ultranaționalism feroce, pentru o retragere a României din politica europeană. Totul era negru și gri atunci când venea vorba de Uniunea Europeană, totul era rău, noi trebuia să producem, totul să fie made in Romania și așa mai departe.
Pentru a atrage din ce în ce mai mulți simpatizanți, chiar astăzi la București au loc manifestări pro-Călin Georgescu organizate de Partidul AUR și de George Simion iar acestu lucru conduce pur și simplu spre o dezordine și o neliniște în societate. Or acestu lucru polarizează diferitele grupuri sociale. De fapt și de drept pot afirma fără a greși că AUR, SOS și Partidul Oamnilor Tineri, partid care a fost înființat ca urmare a dorinței lui Călin Georgescu, nu fac nimic altceva decât să reprezinte acel grup social din România care este pierzătorul tranziției dinspre comunism spre o societate liberală, spre o societate capitalistă și pluralistă.
V-aș ruga să fiți atenți la declarațiilor unui membru extrem de vizibil și extrem de cunoscut al Partidului AUR și aici mă refer la George Becali – patronul echipei de fotbal FCSB. George Becali a ieșit public la televiziunile din România și a declarat că va depune orice efort politic și economic pentru a împiedica alegerea lui Călin Georgescu în funcția de președinte al României, luând în calcul să demisioneze din Partidul AUR și din Parlamentul României (n.b! pentru că George Becali este deputat AUR în Parlamentul României) și să candideze domnia sa în alegerile prezidențiale. Luptele intestine în rândul acestor forțe pro-Georgescu și pro-rusești au devenit extrem de puternice după declarațiile lui George Becali pentru că George Becali, deși este un naționalist, un fanatic religios, el este câștigătorul acestei tranziții spre capitalism. George Becali a ieșit și a spus ”cum adică să vină Călin Georgescu și să ne scoată pe noi din Uniunea Europeană când eu am câștigat de pe urma Uniunii Europene și după urma apartenenței României la NATO și la Uniunea Europeană?”. El este, dacă vrei, exponentul capitalismului românesc care este gata să lupte împotriva acestor grupuri ultranaționaliste și din rândul societății, și din rândul politicii, și din rândul armatei sau serviciilor secrete și să ducă mai departe România în sfera pro-occidentală.
Vorbind de polarizare, observăm că acuzațiile împotriva lui Georgescu au fost duse la doar două zile după alegerile parlamentare germane și, prin urmare, au fost susținute de câteva ambasade din Europa de Vest. În aceeași zi în care Georgescu a fost pus sub acuzație, din ce înțeleg, frății Tate au fost lăsați să plece din România și acest lucru s-a datorat unei presiuni din partea Statelor Unite. Deci în ce măsură poate fi vorba de o legătură între faptul că în societatea românească se observă o divizare între oameni, unii fiind de partea suvereniștilor, alții fiind pe partea pro-europenilor și, pe de o altă parte, în ce măsură această polarizare slăbește puterea statului român de a avea o abordare coerentă și verticală în relațiile internaționale? Adică oare statul român nu cade într-o capcană în care trebuie să fie subordonat sau proxy și nu poate fi complet independent și cu proprie acțiune în relațiile internaționale?
Problema acuzațiilor la adresa lui Călin Georgescu este una extrem de gravă pentru că, din punctul meu de vedere, autoritățile românești s-au bâlbâit și cumva s-au temut să acționeze cu fermitate împotriva oricărei încercări de destabilizare a ordinii constituționale din România. Practic, parchetul Înaltei Curte de Casație și Justiție îl acuză pe Călin Georgescu de una dintre cele mai grave infracțiuni prevăzute de codul penal pentru care pedeapsa este de 20 de ani de închisoare și aici mă refer la încercarea de destabilizare a ordinii democratice și constituționale din România. Prin această infracțiune se creează starea de pericol pentru ordinea constituțională, pentru stabilitatea statului român pentru că dacă ne uităm despre ce este vorba în acuzațiile procurorilor vom vedea că este o acțiune armată care urmărește schimbarea ordinii constituționale și împiedicarea exercitării puterii democratice în stat.
Apoi, frații Tate au fost absolviți de controlul impus de către magistrații români și aici mă refer la interdicția de a părăsi țara, controlul judiciar. Li s-au ridicat sechestrul asupra bunurilor și acest lucru vine ca rezultat al presiunilor politice pe care Casa Albă le-a exercitat asupra Bucureștiului. Indiferent cât de mult ar încerca ministrul de externe al României să nege, este evident faptul că la München domnia sa a primit semnale ferme din partea oficialor americani ca cei doi abuzatori sexuali, există probe solide și incontestabile în acest sens, să fie lăsați în pace.
Problema pe care eu o văd aici nu este faptul că America a încercat să influențeze procesul judiciar din România ci faptul că autoritățile române, magistrații români au cedat presiunii politice exercitate de către Statele Unite și ceea ce este și mai grav este că după această decizie extrem de controversată a judecătorilor de la Tribunalul București de a accepta propunerea procurorului de ridicare a oricărei forme de control asupra fraților Tate, Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a autosesizat, nu a apărat sub nicio formă independența justiției.
Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței justiției. Asociațiile de practicieni și profesioniști nu au luat absolut nicio atitudine și nicio poziție față de decizia magistraților, iar societatea civilă a rămas tăcută, presa s-a limitat doar la a prezenta decizia magistraților și la a ne arăta cum frații Tate părăsesc România. Lucrul acesta este extrem de grav pentru că se pare că această putere nedemocratică de la Washington a reușit doar în câteva luni să reducă la tăcere orice formă de opoziție dintr-un stat partener, dintr-un stat prieten Statelor Unite ale Americii. Lucrul acesta este extrem de grav pentru că el nu doar că polarizează societatea și demonstrează că în România dacă ai bani și dacă ești prieten cu cine trebuie, poți face orice și poți beneficia de protecția sistemului judiciar chiar dacă organizezi un grup infracțional. Este un semnal foarte clar că drepturile și libertățile cetățenești nu mai contează în fața dorinței unui președinte american sau mai bine spus în fața unui președinte american care, vedem, nu înțelege ce înseamnă respectul față de valorile democratice, față de valorile statului de drept, față de valorile constituționale.
Și într-adevăr aici îi dau dreptate vicepreședintului american J.D. Vance care spune că România și Statele Unite ale Americii nu mai au valori comune. Da, este adevărat. Noi nu mai avem valori comune pe care să le împărtășim. România este un stat european, un stat democrat, un stat care respectă libertatea, respectă ordinea liberal-constituțională pe când Statele Unite ale Americii au abandonat aceste valori și aceste idealuri, alunecând spre o formă de autoritarianism și de oligarhism politic.
S-au intensificat discuțiile despre starea democrației românești în ultima perioadă și voiam să întreb și asta. Vedem că SUA și Uniunea Europeană parcă se divizează în ultima perioadă, deci nu e doar vorba de a alegere între un Vestul unit și un Est unit. Sunt diferite Vesturi și diferite Esturi. Cum această luptă influențează democrația din România și cât de mult o pune în pericol?
Extrem de mult. Pentru că în ultimele zile România a fost retrogradată de la statutul de democrație deficitară la cea de regim hibrid, penultima categorie din cele patru cu care operează celebra publicație The Economist în indexul său global al democrațiilor pe care îl întocmește anual. România a fost retrogradată după ce acuzațiile de interferență rusă, tacticile ilegale de pe rețelele sociale și încălcările flagrante ale finanțării campaniei prezidențiale au determinat Curtea Constituțională să anuleze alegerile prezidențiale. În clasamentul The Economist, România este pe locul 72 în lume și pe ultimul loc în Uniunea Europeană, fiind depășită în mod paradoxal de Ungaria, dar și de Bulgaria, dar și de Republica Moldova. Din Europa de Est singura țară cu un punctaj mai prost decât România este Bosnia și Herzegovina.
Lupta geopolitică influențează în mod categoric gradul de democrație din România, dar în același timp eu sunt extrem de încrezător că instituțiile statului vor putea face față acestor atacuri venite din partea Rusiei și din partea altor actori statali și non-statali și vom dovedi faptul că putem organiza alegeri libere și democratice, precum și faptul că putem guverna în mod liber și democratic. De altfel, percepția că România își pierde capacitatea de guvernare democratică este puțin exagerată din punctul meu de vedere pentru că România a dovedit că este un stat rezilient, este un stat capabil să reziste în fața oricăror presiuni venite din exterior, cu mici excepții (a se vedea cazul fraților Tate). Sigur dosarul fraților Tate este o provocare pentru noi, dar aici mă refer la atacul orchestrat împotriva ordinii constituționale. Mă întreb de altfel dacă eliberarea fraților Tate ne-a schimbat imaginea în fața președintelui și a vicepreședintelui american, pentru că dacă doar frații Tate reprezentau obstacolul în asigurarea garanțiilor de securitate economice și politice venite din partea partenerului nostru strategic, atunci sigur ar trebui să fim mândrii de această decizie. Eu mă îndoiesc.
Dar eu aștept cu nerăbdare ca alegerile prezidențiale să fie organizate, să treacă aceste alegeri prezidențiale, ca România să-și aleagă un președinte democrat, un președinte cu viziuni clar pro-euroatlantice și după această primăvară România să înceapă să-și consolideze statutul democratic, să-și consolideze democrația, instituțiile statului și să reconstruiască încrederea cetățeanului în stat. Pentru că problema de fapt și de drept a democrației românești este că cetățeanul nu mai are încredere în instituțiile statului, nu mai are încredere în stat și atunci mandatul viitorului președinte al României va fi unul extrem de dificil.
Viitorul președinte al României nu va trebui nici să integreze România în sfera euroatlantică, nici să organizeze treburile interne, pentru că avem un guvern stabil, crize politice nu se mai întrezăresc în momentul de față. Mandatul său va fi unul foarte dificil pentru că va trebui să reconstruiască încrederea cetățeanului în stat. Va trebui să consolideze rețeaua de cooperare multilaterală a României, să consolideze poziția României pe plan internațional și să consolideze relațiile strategice cu partenerii săi. Aici mă refer la Uniunea Europeană și NATO.
De altfel Uniunea Europeană a transmis mesaje clare de solidaritate cu România, ne-a arătat faptul că Uniunea Europeană nu se îndoiește sub nicio formă de deciziile politice, constituționale și judiciare luate la București și, sper eu, ca acest lucru să nu se termine nici în perioada următoare, pentru că avem nevoie de susținerea partenerilor noștri europeni în lupta cu corupția, în lupta cu această acțiune hibridă desfășurată pe teritoriul României. Și avem nevoie de garanții de securitate în fața retragerii americane din Europa și a retragerii angajamentelor americane față de securitatea Europei de Est.
Eu m-aș bucura ca președintele să fie suveranist în adevăratul sens al cuvântului, și este datoria președintului să fie unul suverenist și să apere suverenitatea României, dar această gașcă de paraziți care au parazitat scena politică românească, nu sunt suvereniști; ei sunt doar vocile puternice ale Rusiei în România. De ce spun lucrul acesta? Pentru că ei nu fac nimic altceva decât să promoveze discursul și logica Kremlinului. De altfel, George Simeon, liderul AUR, președintele Partidului Național Țărănesc-Creștin-Democrat, Aurelian Pavelescu, Diana Ivanovici-Șoșoacă, îl invită pe Elon Musk și pe președintele Trump să se înfrupte din rezervele minerale și resursele naturale ale României, nu doar din cele ale Ucrainei.
Practic, ei sunt gata să vândă România pe bucată oricui servesc interesului lor. Dacă un astfel de politician va ajunge în funcția de președinte al României, atunci din punctul meu de vedere România este pierdută pentru că, conform ordinii constituționale românești, România beneficiază de un guvern bicefal condus de către primul ministru, dar și de către președinte prin natura exclusivității atribuției în ceea ce privește politica externă și politica de apărare a României. Aș aduce aminte crizele pe care conflictul dintre președinte și guvernul le-au generat în România în timpul președintelui Băsescu, în timpul președintelui Iohannis, care pur și simplu și-au exercitat puterea asupra guvernului de la București. Un astfel de președinte în România ar însemna de fapt și de drept o abandonare a idealului cetățenilor români de apartenență la UE și NATO și o reîntoarcere în perioada imediat postdecembristă. Aici mă refer la perioada anilor 1990-2000, când România orbita în sfera de influență rusească, când ordinea democratică nu exista, când opoziția era redusă la tăcere cu practici totalitare și cu practici violente; ând, pur și simplu, drepturile și libertățile fundamentale erau aruncate la gunoi. Eu am convingerea că electoratul românesc va fi extrem de lucid și va beneficia de un discernământ politic care să demonstreze nu doar Europei, ci lumii întregi, faptul că noi ne apărăm țara, ne apărăm dezideratele și apartenența noastră la UE și la NATO și ne apărăm drepturile și libertățile fundamentale
Polonia a reprezentat România la întâlnirea informală condusă de Macron, imediat după începutul acestor negocierii între SUA și Rusia despre pace în Ucraina. În acest context, cum vedeți partenerii? Cine sunt cele mai importante partenerii pentru România în situația actuală?
Cu toții am putut vedea faptul că principalul partener strategic al României, după evenimentele din statele Unite ale Americii, este Franța. Președintele Macron l-a primit la Paris pe președintele interimar al României, Ilie Bolojan, și i-a garantat faptul că Franța, o putere nucleară și o putere continentală europeană nu va permite sub nicio formă ca România să ajungă în situația Ucrainei. De altfel, președintele Macron a dat asigurări că este gata să suplinească prezența militară franceză pe teritoriul României. Marea Britanie de altfel este un partener de încredere pentru România. Primul ministru britanic a dat asigurări că România nu va fi abandonată în acest joc geopolitic pe care Putin și Trump îl practică Iar la nivel regional ne bazăm pe prietenia poloneză și pe relațiile noastre extrem de bine consolidate.
Pot spune că am încredere în faptul că Polonia în discuțiile sale bilaterale cu Washingtonul nu elimină de pe agenda discuției nici România și nici statele baltice. Însă problema României este că nu are o viziune clară în ceea ce privește alianțele continentale, în ceea ce privește cooperarea în materie de securitate. Am inițiat formatul B9 de cooperare, suntem parteneri egali cu Polonia în ceea ce privește Inițiativa celor Trei Mări, dar România nu are în momentul de față o viziune de ansamblu, o viziune consolidată asupra securității și apărării europene. Și este de înțeles, pentru că până acum Europa de Est s-a bazat exclusiv pe umbrela de securitate americană și pe prezența americană în regiune, dar întrebarea se pune ce vom face dacă Statele Unite ale Americii vor decide să se retragă din angajamentele sale de securitate oferite Europei de Est? Ce se va întâmpla dacă Putin va încerca să forțeze mâna lui Trump și va cere ca Europa de Est să intre în sfera de influență geopolitică rusească? Este clar că nu ne putem apăra singuri.
Tocmai de aceea poziția președintele interimal al României, Ilie Bolojan, mi se pare una extrem de coerentă și de bun simț. A fost la Paris și a solicitat garanții de securitate pentru România. De altfel, relațiile istorice dintre România și Franța ne împiedică să rupem această legătură, ne împiedică să nu vrem să fim partenerii Franței și cumva România ar trebui să se reîntoarcă la vechile sale alianțe politice și militare pentru că Franța, oricât de mult nu le-ar plăcea unora, este un garant al securității europene. Este o putere nucleară, este o putere politică, este o forță care contează pe scena internațională. Ar trebui ca România să se reorienteze în momentul de față, să-și diversifice parteneriatele strategice în materie de securitate și să obțină garanții care să ne protejeze în eventualitatea unui atac. Pentru că ce am văzut în zilele acestea este o schimbare de paradigma în ceea ce privește alianțele de securitate, în ceea ce privește capacitatea NATO de a interveni pentru că Donald Trump a redus articolele 4 și 5 la o simplă voință politică și nu la o obligație de a apăra orice stat membru al NATO care este atacat.
Din punctul meu de vedere este o greșeală faptul că România după alegerile prezidențiale anulate nu a convocat aliații în virtutea articolului 4 din tratatul NATO pentru a se consulta cu aceștia, cu partenerii săi. Pentru că România, așa cum a spus-o și președintele Duda al Poloniei, așa cum a spus-o și președintele Macron, cum a spus-o și președintele Steinmeier al Germaniei, România a fost atacată; România s-a aflat sub un atac hibrid și mă aștept ca instituțiile statului român, politicienii de la vârf, să acționeze și să convoace pentru Dumnezeu o dată acele consultări în virtutea articolului 4 din tratatul NATO. Deci da, ne bazăm pe Franța, ne bazăm pe Marea Britanie, ne bazăm pe puterile economice europene și aici mă refer la Spania, Germania, Italia și la partenerul nostru polonez și mă aștept ca România să înceapă să-și dezvolte relații de pildă cu Bulgaria, cu Turcia și de ce nu cu Grecia.
Foto: Cătălin-Gabriel Done (sursă: euxglob.ro)
Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici. Iar aici este newsletter-ul lui de pe Substack în limba engleză.
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
