Iuliana Cornajeva, BNR, 16 mai 2025
Și acum, pentru că s-au spus deja destul de multe despre acest cântec, vă vom oferi nu puțin, ci un punct de vedere foarte diferit. Colegul nostru Vladimir Mitev (de la redacția română a Radio Bulgaria – n.r.) a stat de vorbă cu Florin Dumitrescu, scriitor și antropolog, lector la Universitatea Transilvania din Brașov, despre diferitele împletituri muzicale (în regiunea noastră – n.r.). Conversația lor a pornit, desigur, de la această melodie „Baba Vanga”.
Mi se pare că acest muzician (F Charm – nota trăducatorului) este din Republica Moldova. Eu nu-l cunosc foarte bine. Dar, din declarațiile pe care le face, îl pot defini ca un român cu o anumită legătură cu spațiul muzical din Basarabia.
Personal, l-aș încadra în acest val de muzicieni veniți din Republica Moldova, din care face parte, de exemplu, trupa rock Zdob și Zdub. Și ei găsesc foarte abil aceste elemente culturale ale unei alte identități și speculează cu ele.
„Baba Vanga” a fost aleasă pur și simplu pentru că sună bine. Este folosită, poate are legătură cu această melodie populară bulgară pe care o folosesc.
Cântecul cântă „să închizi ochii ca Baba Vanga”. Cred că e pentru că Baba Vanga avea ochii închiși, iar românii o știu ca pe ceva de genul Teresius, un profet cu ochii închiși.
A fost o profetesă care a privit înăuntru, nu a fost deranjată de privirea exterioară. Și de aceea ea are darul profeției.
Nu știu nimic altceva. Relația nu se justifică altfel. Este un cântec de dragoste care spune „oamenii nu vor să fim împreună, dar vom fi împreună”, orice s-ar întâmpla, cumva. Și aici apare bunica Vanga cu ochii închiși. Cam asta e tot.
Dacă vă amintiți, a fost un mare hit acum câțiva ani – Dragostea din Tei de la O-zone. Cântau la propriu prostii. Cântau „Eu sunt Picasso și sunt voinic”. Picasso nu avea nimic de-a face cu restul versurilor. Nici în folosirea numelui bunicii Vanga nu se găsea profunzime.
Dragostea din Tei a fost un mare succes în Bulgaria și aș vrea să vă întreb ceva și în acest context, având în vedere că artiști disco români precum Morandi, Activ, în timpul recent Dan Bălan etc. sunt foarte populari. Cum vă explicați succesul acestor trupe în acest gen de muzică?
Sunt oameni care și-au perfecționat abilitățile odată cu curenții timpului. Sunt producători muzicali care se antrenează. În cazul Morandi, știu că persoana cheie este Marius Moga, care scrie muzică pentru trupele americane.
El a făcut pentru Maroon 5 jumătate din ultimul lor album sau pe unul dintre ultimele lor albume. Deci sunt oameni foarte pricepuți care și-au învățat meseria pentru că lucrează peste tot în lume și sunt în contact cu showbiz-ul internațional.
Dar ce se întâmplă în Moldova? Suntem o piață atât de deschisă pentru muzicienii și producătorii moldoveni. Probabil îi asociați cu românii, cu ceilalți de dincolo de Prut, dar noi observăm diferența dintre noi și ei.
Există un val de muzicieni foarte bine produși, foarte bine promovați, care ajung la radio, la emisiunile mari din spațiul public. Uneori nu au muzică. Muzical, ei nu oferă nimic foarte bogat. Melodiile lor nu sunt adevărate capodopere. Dar ei fac muzică care îți place, muzică care provoacă emoție. Și asta durează un sezon.
O vară îi fredonăm și apoi îi uităm. Cred că așa va fi și cu acest cântec despre Baba Vanga.
Există un gen specific rock-ului românesc din perioada socialismului, care se numește folk rock sau rock haiducesc. Ce este caracteristic acestui gen?
Am încercat să fac niște cercetări de genul acesta, cercetări antropologice, de sociologie a muzicii, de sociologie a fenomenului muzical în legătură cu folk rock-ul haiduc. Ceea ce am vrut să spun în definirea rock-ului popular haiduc este că acest gen în perioada comunistă a fost rezultatul unor negocieri. Pe de o parte erau tinerii muzicieni din acea perioadă care negociau să facă muzică, muzică rock, muzică folk, atât în România, cât și în Occident. De cealaltă parte a negocierilor erau autoritățile care erau foarte atente la ce se cânta și cum se cânta în așa-numitele subculturi.
Negocierile mergeau în felul următor – cântăm cântece, acele cântece haiducești, adaptate în stil popular din folclor, vechile balade haiducești, și vorbim despre figura haiducului, care este eroul luptei de clasă, care ia averea de la bogați și o împarte la săraci. Acest erou era oarecum în concordanță cu doctrina comunistă. Și, în schimb, ne permiteți să cântăm liber, să purtăm mustăți, să facem spectacolele pe care le dorim, există o anumită libertate de exprimare.
Deci acesta a fost, să spunem, acordul mai mult sau mai puțin tacit, implicit, nesemnat. Și oricum, totul făcea parte dintr-o mișcare culturală care a reînviat figura escrocului. În acea perioadă existau filme cu haiduci și o mulțime de cântece despre haiduci – cum alergau prin păduri, cum se ascundeau, cum duceau o viață singuratică.
Trupa Phoenix a fost cea mai importantă din acest gen. Dar au mai fost și alți interpreți importanți – Mircea Florian, Dorin-Liviu Zacharia și formația Olympic 64. Valeriu Sterian. Și mulți alții. Mircea Bodolan, chiar și Tudor Gheorghe. Tudor Gheorghe în tinerețea lui avea cântece din acest repertoriu luate din folclor. El era mult mai aproape de folclor decât ceilalți. Și asta a permis și tot felul de reelaborări folclorice.
Dacă rămânem la aspectul socio-politic al muzicii, observăm că o grămadă de politicieni din România ultimilor 35 de ani susțin că nu numai că sunt buni melomani, dar știu și să facă muzică. De exemplu, Mihai-Răzvan Ungureanu, fost prim-ministru și fost director al Serviciului de Informații Externe, cântă la chitară bas. Sau fostul mare lider al Partidului Social Democrat, Liviu Dragnea, este toboșar.
Ce relevă această dorință a politicienilor de a deveni muzicieni și purtători de creativitate prin muzică?
Da. Este un moft al celor care au acum 50 de ani și care au trăit într-o perioadă în care a asculta rock era cunoscut ca un act de rebeliune. Ca studenți au cântat probabil în trupe, au participat la tot felul de programe culturale studențești, iar apoi au intrat în politică.
Tânăra generație de politicieni dorea să se diferențieze de vechii comuniști spunând: „Uite, noi avem un spirit occidental”. Am fost rockeri, am cântat în liceu sau în facultate, am cântat în trupe.
Într-o demonstrație în acest sens, fostul prim-ministru sau ministru de Externe Mihai-Răzvan Ungureanu a apărut pe scenă cu formația Bere Gratis. În afară de Liviu Dragnea, care și-a amintit de anii de studenție când era toboșar, premierul Florin Cîțu a apărut îmbrăcat într-un tricou metal sau nu știu ce purta, unul din tricourile alea negre de trupă, și în felul acesta s-a arătat un neo-conformist și un rebel.
„Suntem rockeri, nu?” Așadar, politicienii au vrut să arate deschidere față de Occident, că sunt tineri în spirit, oameni deschiși la minte în cadrul unui fel de conformism rebel.
În ce măsură această asociere cu libertatea prinde cu adevărat la oameni și în ce măsură îi transformă pe politicieni într-un fel de caricatură?
(râsete)
Nu știu. În ultima vreme văd că au renunțat să mai joace acest rol.
Chiar acum, am văzut că în campania sa electorală, Nikushor Dan l-a arătat intrând într-un magazin de viniluri. Acum este moda vinilurilor și el a intrat să cumpere viniluri.
Unul dintre CD-urile pe care le-a cumpărat a fost al trupei sau proiectului muzical Subcarpați, care a introdus un gen specific de muzică inspirată din folclor – un fel de trap, rap, cum să-i spun? Nu știu cum să le definesc stilul. Ceva de genul muzicii disco, dar cu ritmuri foarte distincte, cu o textură folclorică. I-aș pune în același coș cu acest DJ Charm sau cum îl cheamă care a făcut melodia despre Baba Vanga.
Doar că au fost concerte Subcarpați, poate izolate, în care au apărut elemente naționaliste, chiar fasciste. Și asta mi-a ridicat întrebarea de ce Nicușor Dan, care este evident versiunea proeuropeană a unui politician, a luat acest CD. Probabil că a vrut să câștige de partea lui tinerii din tabăra cealaltă, din tabăra Simion, care ascultă Subcarpați.
Și acum îl ascultăm pe Ergen Dedo, pe care bulgarii l-au recunoscut în hit-ul românesc.
Foto: Captură de pe ecran de la video clipul lui Baba Vanga de la F Charm (sursă: YouTube)
Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter. Canalul lui din Telegram este aici. Iar aici este newsletter-ul lui de pe Substack în limba engleză.
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
