Rosiţa Vălkanova: Filmele româneşti ”au dus” bulgarii din echipa sa şi în Berlin, şi în Cannes

Producătoara minoritară a filmului ”Aferim!”, premiat cu Ursul de Argint pentru regie în Berlin în 2015 povesteşte despre colaborarea româno-bulgară în cinema, care a dus la recunoaştere internaţională pentru cineaşti români şi bulgari

Interviu realizat de Vladimir Mitev

În ultimele ani cineaşti din România şi Bulgaria colaborează activ, iar eforturile comune duc la filme de calitate şi recunoaştere internaţională. Una  din realizările acestui parteneriat – filmul ”Aferim”, premiat cu Ursul de Argint pentru regia în Berlin în 2015-, a fost proiectat la 25 noiembrie în Clădirea de venituri (Teatrul) din oraşul Ruse în timpul minifestivalului ”Sofia Film Fest pe drum”.

Filmul povesteşte despre timpurile sălbatice anilor `30 secolului XIX, când poliţisul român Costandin primeşte sarcină de la boierul local Iordache să-l găsească pe sclavul ţigan Carfin, care a plecat de la gospodăria lui Iordache după ce a avut legătura intimă cu soţia lui Iordache – Sultana. Căutându-l pe Carfin Costandin şi fiul lui se întâlnesc cu realităţile din Ţara Românească din timpurile când identitatea românească locuitorilor ei se afirma şi se emancipa de la influenţele otomane şi fanariote.

În convorbirea sa cu publicul după proiectarea filmului directorul Radu Jude a spus că povestea lui arată un moment istoric trecut, care are influenţă şi în România de azi, inclusiv când e vorba de atitudini naţionaliste. În acelaşi timp directorul desvăluie în film cum are  loc schimbarea societală în secolul XIX.

În comunicarea cu publicul a participat şi producătorul minoritar al filmului, care este coproducţie între România, Bulgaria, Cehia şi Franţa – bulgăroaica Rosiţa Vălkanova. Ea a stat de vorbă cu autorul blogului ”Podul prieteniei” despre tendinţa din ce în ce mai prezentă pentru o colaborare româno-bulgară în cinema.

Doamnă Vălkanova, Voi sunteţi una dintre feţele colaborării româno-bulgare în cinema în ultimele ani. Care sunt dimensiunile concrete ale acestei colaborării până în ziua de azi în termeni de proiecte şi realizări?

E adevărat. În ultimii ani Bulgaria a început să fie prezentă regulat în producţia cinematică europeană nu numai cu producţie naţională, dar şi ca coproducător minoritar al unor filme olandeze, spaniole, ruse, greceşti, macedone, sîrbeşti, turce şi nu în ultimul loc şi româneşti. În 2015 au apărut două filme –  în excepţia lui ”Aferim!” atunci a fost făcut şi ”De ce eu?” de la Tudor Giurgiu – coproducător pe partea bulgară fiind ”Ciucikov Brothers”. În acest an la ecranele marelor festivali merge ”Câine” lui Bogdan Miriţa, coproducător pe partea bulgară fiind ”Argo Film” lui Stefan Komandarev. În momentul de faţa se pregăteşte un film de la Paul Negoescu, care din nou e coproducţie cu Bulgaria (cu ”Screening Emotions”).

Sunt convinsă că se pregătesc şi proiecte noi, dar mai mult, cred că cei care au lucrat o dată împreună vor căuta colaborarea nouă pentru că se lucrează destul de bine cu colegii din România, ne înţelegem perfect, nu ne divizează o distanţă mare şi, destul de important, pentru că filmele realizate au ajuns la mare reuşiri! Poate să nu sună plăcut, dar e fapt că sunt filmele româneşti (şi nu cele bulgăreşti – notă editorului) cele care ”au dus” bulgarii şi în Berlin, şi în Cannes. Nu cred că asta trebuie să fie suficient. Noi trebuie să îndrăznim şi să facem cinema, care să ajungă la festivalurile mari şi sunt convinsă că astă se va realiza, dar între timp e important să acumulăm experienţa, lucrând nu doar în filme bulgăreşti. Este important să notăm că, pe părerea mea, această colaborare e posibilă datorită banilor pentru coproducţii minoritare, care fac parte de la sistema statală pentru cineproducţie din Bulgaria. Coproducţii sunt o parte inseparabilă a sistemei de cineproducţia din Europa şi noi suntem mulţumiţi că Bulgaria a introdus această practică cu mai mult de zece ani în urmă. Să notez că din România abia acest an este aşteptat să fie introduşi bani pentru coproducţii.

Cineaşti din România ar putea căuta parteneri şi tehnică pentru filmele sale în ţări diferite. Ce le atrage în Bulgaria, în loc de altele ţări care sunt apropriate patria lor?

Bine înţeles că caut şi în alte ţări! Cum şi noi bulgarii, ei caută coproducători în primul loc în ţările mai bogaţi, precum Franţa, Germania, Danemarca, Suedia, dar cel mai natural este efortul de a colabora cu vecinii. Noi avem multe trăsături comune – mentalitate, tradiţii, ne înţelegem bine, dar nu e suficient să fim simplu ”bulgari şi români” pentru a face lucru comun de succes. Trebuie fiecare dintre noi să-şi găsească omul, cu care împărtăşeşte aceleaşi înţelegeri, simţiri, priorităţi. Acest fel de oameni ar putea să fie găsit oriunde. Noi putem doar să ne bucurăm că ne descoperim unii pe alţi exact cu vecinii noştri.

Voi sunteţi producătorul minoritar al fimul ”Aferim!”, regie Radu Jude. Voi sunteţi totodată producătorul fimului de debut lui Dragomir Şolev ”Adapostul”, care e primit Grand Prix la Sofia Film Fest din 2011, iar în scrisul lui participă Răzvan Rădulescu. Cum s-a ajuns la colaboarea româno-bulgară pe aceste filme? Care e rolul concret care joacă insituţiile statale, companiile private şi cineaşti din Bulgaria şi ce recunoaştere au primit ei pentru participarea să în aceste filme?

Instituţiile statale dă finanţarea şi fără ei colaborarea n-ar fi posibilă în formă aceasta. Altfel, fiecare proiect are propria poveste. Cu Ada Solomon, producătoara română lui ”Aferim!” ne cunoaştem de aproape 20 de ani. Dintotdeauna am vrut să muncim împreună, dar drumurile noastre au mers în direcţii diferite până la momentul în care Ada şi Radu au prezentat proiectul său ”Aferim!” pe o ”piaţa pentru proiecte” – eveniment standard pentru fiecare film fest internaţional unde se prezintă proiecte şi se caută parteneri pentru realizarea lor. Mie mi-a plăcut proiectul lor şi am început să-l realizăm. E un drum lung. Se trece prin multă muncă. Se traduc textele, se creează proiect-buget, se face strategia de realizare, se caută instituţii de finanţare, se pregătesc dossier-uri şi se aşteaptă rezultate de la concursuri… Rezultatele nu sunt dintotdeaună unele pozitive, dar când sunt pozitive, când banii pentru producţie sunt atrase, atunci înceape munca mai grea a realizării filmului.

Filmele bune nu primesc dintotdeauna mare recunoaştere, dar când ea este dată, fericirea e mare. Tu uiţi dificultăţile şi eşti gata să începi din nou. Dimensiunea concretă a participării bulgare în producţia lui ”Aferim!” e destul de mare – întreagă tehnica de filmare, de operare, de lumină, asistentele camerei, tehnica de sunet şi echipa pe loc, machiaj, o mare parte dintre rechizitele şi costumele.

Debutul lui Dragomir Şolev nu e realizat ca coproducţie, dar eu cunoşteam ani de zile Răzvan Rădulescu – un scenarist şi director cunoscut al României. Drago cauta coscenarist şi aşa s-a ajuns la munca lor împreună.

Deja mai mult de zece ani în lumea cinemaului se vorbeşte despre ”noul val românesc”. Care e secretul succesului cinemaului românesc?

Este o întrebare care trebuie să fie răspunsă de la criticile de film… Cred că în România şcoala (adică educaţia de cinemă) e mai serioasă. Cred că ei au înţeles destul de rapid că cinema lor trebuie să fie promovată şi au înfiinţat o instituţie specială pentru asta. La noi este considerat o toană dacă vrei să prezinţi filmele internaţional împreună cu echipă, să ai buget pentru reclamă şamd.

Comunicarea între directori şi actori români şi specialişti bulgari din cinema sigur că aibă dimensiuni care rămân ”în spatele camerelor”. Ce învaţă unii despre alţi românii şi bulgarii când fac cinema împreună? Dacă cunoaşterea reciprocă, mutuală, duce la gândiri noi, la orizonte noi sau la alte proiecte creative noi?

Sigur că învaţăm mult unii despre alţii, despre culturile noastre, despre lucrurile comune şi diverse. Din punct de vedere profesional e similar, dar acolo standardele sunt mai apropriate. Pot să zic, mândră, că echipele bulgăreşti lucrează excepţional. Sunt valoriazate mult. Recent am auzit un coleg din Grecia, care a realizat un film în coproducţie cu Bulgaira, să zică că el e atât impresionat că vrea să angajeze echipa bulgarească, chiar dacă nu e în coproducţie cu Bulgaria.

Această primavară Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc a dat premiul ”Gopo” pentru la machiajista din ”Aferim!” Petia Simeonova şi la directorul de sunet pe loc Momcil Bojkov. Am putea să învaţăm de la exemplul colegilor români, pentru că până la azi în istoria Academiei de Film din Bulgaria niciodată n-au fost nici nominaţi, nici premiaţi colegi din străinatate. Dar au fost şi sunt mulţi colegi străini care au participat în realizarea unor filme bulgăreşti. Adiţional, la prizele bulgăreşti nu există deloc premii pentru ”machiaj” şi ”cel mai bun sunet”.

Ce filme noi şi colaborare cinematică între români şi bulgari se realizează în momentul de faţa sau am putea aşteptă în viitorul aprorpiat?

Deja am menţionat filmul lui Paul Negoescu. Eu personal mă pregătesc pentru proiectul nou lui Radu Jude, care interpretează din punct de vedere contemporan istoria apropiată a României, mai concret atitudinea statului românesc către evrei în timpul Razboiul Mondial Cel al Doilea. Am menţionat că aşteptăm fără multă răbdare aprobarea din România e unei cote oficial pentru coproducere minoritară, care nu a existat până azi. De fapt până la momentul de faţă nu sunt realizate proiecte bulgăreşti cu participarea minoritară românească. Este destul de important să existe această reciprocitate. Cred că asta se vă întâmpla în acest an şi atunci aştept ca numărul coproducţiilor să crească considerabil.

Citește și în limba bulgară!