Desislava Penceva: Agenţia Visa luptă împotriva piedicilor în faţa mobilităţii forţei de muncă între România şi Bulgaria

Interviu cu managerul administrativ al Agenţei pentru mobilitate transfrontalieră a forţei de muncă Visa despre ceea ce a fost realizat în ultimii doi ani, despre efectele proiectului pentru oameni în regiunea transfrontalieră şi despre activităţile viitoare ale agenţiei

Vladimir Mitev

Desislava Penceva este manager administrativ al Agenţiei pentru mobilitate transfrontalieră a forței de muncă Visa, şi lucrează în echipa Camerei de Comerţ şi Industrie Bulgaro-Română (CCIBR) din infiinţarea ei de acum aproape 16 ani. Vorbeşte limba română, limba engleză şi limba rusă. A absolvit Academia de Economie din Sviştov.

Camera de Comerţ şi Industrie Bulgaro-Română este singura organizaţie specializată, care deţine resursele şi experienţa pentru a sprijini cu informaţie, sfaturi şi consultări de piaţă firmele, care doresc să facă afaceri pe piaţa bulgărească sau cea românească. Ţinând cont de nevoile de recrutare, atât în companiile bulgărești, cât şi în cele româneşti, echipa CCIBR a lansat acum doi ani proiectul ”Visa – Agenţie pentru mobilitate transfrontalieră a forţei de muncă”.

Doamna Penceva, pe 19 aprilie 2019 s-a încheiat proiectul pentru moblitate transfrontalieră a forţei de muncă Visa. Ce trebuie să ştim despre acest proiect? Ce scopuri îşi propune el?

Ideea acestui proiect este foarte veche şi a venit din cercurile business-ului. Ani de zile membrii CCIBR împărtăşeau că se confruntă cu dificultăţi de a găsi forţă de muncă. Am discutat aceste teme în formate diferite, atât noi ca echipa, atât şi ca grupuri cu participarea unor oameni de afaceri din Bulgaria şi România. Treptat discuţiile s-au îndreptat spre posibilitatea să fie angajaţi salariaţi din ţara vecină, pentru că faptul că ne aflăm în regiunea transfrontalieră ne da multe avantaje.

La început am făcut un studiu aprofundat al condiţiei şi al tendenţiilor de dezvoltare a pieţii de muncă, ne-am focusat asupra ocupării transfrontaliere a forţei de muncă, am studiat problemele şi am căutat perspectivele care stau în faţa mobilităţii transfrontaliere a forţei de muncă.

Am infiinţat Agenţia Visa, ca un centru unic pentru informaţie, consultare şi pregătire în sprijinul mobilităţii transfrontaliere în zona transfrontalieră România-Bulgaria. Sediul agenţiei Visa este în oraşul Ruse, oficiul partener este în Slatina (România), iar serviciile acordate acoperă toate regiunile transfrontaliere româno-bulgare. Misiunea Agenţiei Visa este să sprijine ocupării transfrontaliere ca un element cheie în interconectivitatea economică regională.

În cadrul proiectului aţi pregătit un Ghid practic pentru lucrătorii transfrontalieri în Bulgaria (în limba română) şi un Ghid practic pentru lucrătorii transfrontalieri în România (în limba bulgară), unde descrieți dimensiunile legale şi fiscale ale muncii în ţara vecină. Care este legătura inversă din partea cititorilor? Câţi oameni au citit aceste ghiduri şi pe câţi i-a ajutat să decidă să muncească în România/Bulgaria după lectură?

Ambele ghiduri au fost pregătite după studii atente ale specificilor legislaţiei muncii în fiecare dintre ţări şi ale specificii legate de reşedinţa cetăţenilor străini. Am publicat contactele utile ale unor instituţii din regiunea transfrontalieră, date despre legăturile de transport şi despre obiective culturale şi turistice. Am distribuit ghidurile în centre de carieră, în oficiile EURES, în birourile de muncă, în universităţi.

Ghidul lucratorului transfrontalier s-a dovedit să fie o lectură utilă, cel puţin judecând după legătura inversă pe care am primit-o. Informaţia colectată şi sistematizată în el se foloseşte nu doar de cei care căută un loc de muncă, ci şi de oamenii, care plănuiesc o călătorie în România. Ne-am străduit să dăm nu numai informaţie despre taxele şi asigurările sociale, despre păşii necesari pentru recunoaşterea diplomelor şi a certificatelor, ci şi să dăm informaţii suplimentare de genul ”ce trebuie să ştiu, dacă călătoresc cu maşina mea în România” şi care sunt prevederile legate de permisul de conducere a maşinii.

Numai în Bulgaria am distribuit peste 300 de exemplare din ghiduri. Este greu de spus pe câte persoane ghidul i-a ajutat să decidă să muncească în ţara vecină. Totuşi, decizia să munceşti într-o altă ţară şi să călătoreşti zilnic sau în fiecare săptămână se ia după o cântărire atentă a beneficiilor şi a riscurilor potenţiale. Scopul nostru a fost să sintetizăm informaţia de aşa manieră că oamenii să economisească timp în căutarea de date sau căutare între instituţii şi să ia decizii informate.

În cadrul proiectului CCIBR a întocmit şi raportul ”Studiu privind ocuparea forţei de muncă şi mobilitatea forţei de muncă” în regiunile transfrontaliere între Bulgaria şi România. Care sunt concluziile raportului privind starea economiei şi a pieţii de muncă în regiunile transfrontaliere? Ce împiedică mobilitatea transfrontalieră a forţei de muncă – lipsa nevoii obiective de angajaţi care vorbesc limba bulgară/română în ţara cealaltă, remuneraţia şi condiţiile de muncă neatractive, atitudinile pshilogice ale oamenilor, altceva?

În România şi Bulgaria există disproporţii regionale şi structurale semnificatve, care provoacă mobilitate a forţei de muncă în ţară şi peste hotare. La nivelul municipalităţilor şi regiunilor transfrontaliere, piaţa de muncă este în unele cazuri concrete cu un potenţial epuizat. Conform comentariilor unor reprezentanţi patronali, şomaj practic nu există, iar nevoile de mână de lucru calificată există la toate nivelurile – de la lucrători necalificaţi, ingineri, până la şoferi şi cadre manageriale.

Am încercat să căutăm răspuns la întrebarea dacă mobilitatea muncii este un fenomen pozitiv sau negativ. Dacă pentru un om ea ar fi o schimbare pozitivă, datorită remuneraţiei mai bune, condiţiilor de muncă şi de viaţă mai bună într-o altă ţară, din punctul de vedere al afacerilor şi al economiei, mobilitatea forţei de muncă are un efect negativ din cauza refluxul specialiştilor şi plecarea muncitorilor. Acesta este cazul cu Bulgaria şi România în ultimi zece ani. Din păcate, vorbim într-o măsură mult mai mare despre migraţie, decât despre mobilitate a forţei de muncă.

În primul rând, între barierele în faţă mobilităţii se află pshilogia naţională din ambele părţii ale graniţei, care este legată puternic de modul de viaţă şi de muncă sedentare. Aproape 90% dintre bulgarii şi românii în vârsta de muncă au locuinţe proprii şi le este greu să plece pentru un termen lung ca să lucreze în altă localitate sau în altă ţară, chiar dacă s-ar muta cu familia. Este greu de trecut şi peste bariera de limbă. Chiar dacă mai mulţi dintre oamenii activi din ambele părţii ale graniţei vorbesc limba engleză, sau limba germană, cunoaşterea limbilor internaţionale nu este suficientă pentru a începe muncă în ţara vecină.

Nu în ultimul rând stă faptul că bulgarii au aşteptări mai mari de la piaţa muncii din România, fiindcă salariile mai mari în vecina din nord sunt mai atractive. Pe de altă parte angajatorii români nu sunt tentaţi să plătească mai mult pentru munca potenţialilor angajaţi bulgari. Adevărul este că oamenii se descurcă mai greu cu limba, modul de gândire şi necunoaşterea vecinilor.

Când am întrebat firmele bulgăreşti şi româneşti ce piedici văd când angajează salariaţi din ţara vecină, sau când trimit în interes de serviciu temporar pe agajaţii lor peste Dunare, s-a lămurit că le lipsesc informaţii despre legislaţia muncii din ţara cealaltă, despre practicile, despre nivelurile salarizării, samd. Este o problemă şi să fie găsită consultare individuală pentru vreun caz concret, legat de tema mobilităţii transfrontaliere şi a legislaţiei muncii. Este dificil să fie găsite cursuri de limbă potrivite, care să asigure o instruire de calitate respectiv în limba română în Bulgaria, şi limba bulgară în România.

Iată de ce echipa CCIBR şi-a asumat serios sarcina să ajute pentru depăşirea acestor bariere şi a infiinţat Agenţia Visa.

În momentul interviului nostru pe site-ul Agenţiei Visa se află 10 propuneri de locuri de muncă, dintre care 8 sunt localizate în Ruse, 1 în Giurgiu şi 1 în Bucureşti. În ce măsură este îndreptăţit să se spună că agenţia are o importanţă locală pentru regiunea în jurul oraşului Ruse şi că patronii sunt dezinteresaţi să recruteze lucratori transfrontalieri? Există o tendinţă că companiile mari căută în cea mai mare măsură lucratori transfrontalieri prin Visa? Veţi împărtăşi câţi lucrători transfrontalieri au căutat un loc de muncă prin Visa, câţi dintre ei au acceptat condiţiile propuse, şi în ce măsură cei care au folosit serviciile agenţiei au rămas mulţumiţi de locul de muncă găsit?

Agenţia a lucrat mai puţin de un an ca o entitate structural sepărată de CCIBR. Am început oficial în septembrie 2018, şi este normal că la această etapă nu suntem încă suficient de cunoscuţi. Vara trecută am organizat vizita a zece români din Slatina şi Craiova în companii de seamă din Ruse şi din regiune. Puţin mai tărziu am dus în România zece şomeri şi oameni din Bulgaria, care doreau să-şi schimbe cariera profesională. Ambele grupuri au avut şansa să pună întrebări angajatorilor săi potenţiali, să cunoască condiţiile de muncă, condiţiile de închirierea unei locuinţe, grija medicală care poate fi primită, şa. Este un fapt că patronii şi angajaţii lor nu au putut să-şi întâlnească interesele, dar, credem că asta s-ar putea întâmplă în curând. Explicăm dificultatea acestor primi paşi cu psihologia naţională şi cu aşteptările prealabile ridicate.

Datele obiective din ancheta, pe care am realizat-o cu companiile sustenabile, care sunt înregistrate şi care lucrează activ în regiunea transfrontalieră bulgaro-română, timp de peste 7 ani, arată că patronii plănuiesc să-şi mărească activitatea şi le vor fi necesari cadre noi într-un termen mediu. Firmele bulgăreşti vor avea mai mare nevoie de angajarea unor salariaţi noi, decât companiile româneşti în perioadă anului ce urmează. Dar într-un termen mai lung (între 2 şi 5 ani) nevoia de mână de lucru va fi mai mare în companiile româneşti.

La această etapă într-adevăr marile companii sunt mai active în căutarea unor lucrători din ţara cealaltă. Ele au o mai mare nevoie de oameni, datorită volumului de muncă, pe care îl desfășoară.

Totuşi, în afară de companiile mari, sunt şi firme mai mici, care, poate modest, încep să se uite peste fluviu în căutarea de angajaţi. În primul rând se interesează care sunt condiţiile pentru recrutare. Primim întrebări şi de la firme cu oficii în România care se interesează cum pot fi detaşaţi angajaţi bulgari acolo. Ne întreabă şi oameni care lucrează pe cont propriu, care au clienţi din România şi se gândesc să se mute acolo dacă este necesar să înregistreze o firmă, ce documente le sunt necesare.

Suntem convinşi că mobilitatea forţei de muncă este o şansă pentru dezvoltarea sustenabilă a regiunii transfrontaliere între Bulgaria şi România. Însă trebuie să se lucreze activ pentru a asigura accesibilitatea uşoară pentru cei care doresc să treacă graniţa. Cea mai lungă graniţa de stat riverană din Europa, încă se bazează pe numai două poduri şi un număr limitat de feriboturi. Infrastructura mai bună este o premisă pentru creşterea dezvoltării econmice, a ocupării şi a mobilităţii de muncă în regiune.

În noiembrie 2018 CCIBR a primit licență de Centru pentru formare profesională. În ce domenii va dezvolta activitate acest centru şi ce trebuie să aşteptăm de la el ca evenimente şi cursuri în 2019?

Centrul pentru Formare Profesională este o continuare logică a proiectului Visa şi a ceea ce facem în CCIBR. În cadrul centrului vom realiza cursuri după cererile patronilor, care doresc că angajaţii lor să obţină o nouă calificare, sau să-şi dezvolte cunoştinţele. Desigur, lucrăm şi cu participanţi individuali, organizând diverse cursuri.

Licenţa noastră de la Agenţia Naţională pentru Formare Profesională ne da drept la a forma cadre în 17 specialităţi, predominant în domeniul tursimului, comerţului, industriei, agriculturii, navigaţiei fluviale. Cei care absolvă cu succes cursurile primesc un atestat.

În momentul de faţă, în cadrul Centrului, are loc un curs de limba română pentru afaceri (nivel avansat), iar în luna mai urmează să înceapă grupul pentru începători în limba română. Ţinem cont de timpul disponibil al cursanţilor, aşa că să reuşească în mod maxim să viziteze cursurile şi să stăpânească cu succes cunoştinţele.

Cum evaluaţi efectul proiectului agenţiei pentru mobilitate transfrontalieră a forţei de muncă ”Visa” în ultimii doi ani? Ce şi în ce măsură a schimbat acest proiect în regiunea transfrontalieră între România şi Bulgaria? Ce viitor va avea agenţia Visa după finalizarea proiectului?

Una dintre activităţile care fac parte din proiect prevedea să adunăm zece istorii de succes ale bulgarilor şi românilor care lucrează în cealalta ţară. La început ni s-a părut dificil. Ne întrebăm cum îi vom descoperi pe aceşti oameni, cum îi vom identifica, oare ne vor accepta în apropierea sa. S-a dovedit că nu numai a fost uşor, ci şi foarte plăcut ceea ce am trăit. Oamenii îşi împărtăşau experienţele, care am trăit împreună, dădeau sfaturi, celor care au făcut pasul mutării peste hotare. Rapid am realizat cota înscrisă în proiect, dar treptat au apărut alţi oameni care doreau să-şi împărtăşească povestea lor. Deja avem permisul participanţilor să împărtăşim cele povestite de ei şi pe care, în curând, le veţi cunoaşte şi voi.

Proiectul se încheie, dar Agenţia Visa îşi continuă activitatea. Efectul activităţilor echipei va deveni din ce în ce mai vizibil. Într-adevăr am făcut mult, ne-am întâlnit cu mulţi oameni, legătura inversă pe care am primit-o de la ei ne-a arătat că ne aflăm pe un drum bun. Ca să-şi dezvolte potenţialul o astfel de structură sunt necesari ani de zile, iar activitatea noastră, ca şi până acum, va ţine cont de nevoile şi cerinţele business-ului.

Citeşte în limba engleză!

Citeşte în limba bulgară!

About Author