România creşte într-un mod curajos pensiile

Social democraţii sunt acuzați că destabilizează financiar statul, în dorința de a-i câştigă pe alegători prin concepţia de ”creştere, bazată pe ridicarea veniturilor”

Vladimir Mitev

Acest articol a fost publicat pe 30 iulie 2019 pe site-ul ziarului bulgăresc ”Cuvânt”.

Pe 8 iulie 2019 preşedintele român Klaus Iohannis a semnat noua Lege Pensiilor, care prevede o creştere semnificativă a veniturilor pensionarilor în anii următori. Legea este măsură succesivă a Partidului Social Democrat, care reprezintă partea relativ mai săracă şi mai vulenerabilă din alegătorii. Precum şi alte demersuri ale PSD – ca introducerea unei cote speciale de TVA pentru hrana în 2015, acţiunea actuală este criticată de cercurile afaceriste.

Experţii îngrijoraţi pentru stabilitatea macroeconomică din ţară trag alarmă că prin urmare a legii vor creşte deficitele în sistemul financiar. La rândul său ministrul muncii Marius Budai afirmă că în present România cheltuieşte numai 6% din PIB pentru pensii, în timp ce nivelul mediu european este 13%. El este convins că dacă PIB-ul România a ajuns la 202 miliarde de euro în 2018 în comparaţie cu 171 miliarde de euro în 2016, există resurse pentru mai mari pensii.

Înainte de a prezenta noua lege, trebuie spusă anumită informaţie generală. În România vârsta standardă de pensionare este 65 de ani pentru bărbaţi şi 63 de ani pentru femei. Stagiunea minimală de asigurare este 15 ani – şi pentru bărbaţi, şi pentru femei. Stagiunea generală de asigurare, necesară pentru pensionare este 35 de ani.

Noua lege îi permite femeilor, care au îndeplinit stagiunea minimală de asigurare, au născut 3 copii şi i-au crescut până la vârsta de 16 ani să primească în caz de dorinţă o micşorare a vârstei de pensionare cu 6 ani. Astfel de scădere este posibilă şi când între copii se află copii adoptaţi, îngrijiţi pentru cel puţin de 13 ani. În plus, pensionarii de invaliditate cu primul grad de invaliditate au drept nu doar la pensie, ci şi la spor pentru însoţitor. Dimensiunea acestui spor este 50% din salariul minimal brut pentru luna respectivă, în care sporul se plăteşte.

Pensiunea standardă, pe care fiecare român o poate obţine, se calculează prin multiplicarea punctului de pensie, care în fiecare moment dat este o sumă fixă, la punctuajul anual de pensionare, care fiecare cetăţean primeşte pe baza veniturilor sale în anul respectiv. Punctuajul lunar de pensie reprezintă proporţia venitului brut al cetăţeanului în raport cu venitul mediu brut pentru lună conform datelor Institului Naţional de Statistică. Punctuajul anual de pensie se determină pentru fiecare an prin adunarea punctuajului lunar pentru fiecare lună şi divizarea sumei la 12.

Asta înseamnă că pentru a creşte salariile în România trebuie ridicat punctul de pensie. În moment el este 1100 de lei. Conform Legea Pensiilor de la 1 septembrie 2019 el va deveni 1265 de lei, de la 1 septembrie – 1775 de lei, iar de la 1 septembrie 2021 – 1875 de lei. Apoi calcularea lui urmăreşte mersul inflaţiei. În alte cuvinte până la 2021 doar pe baza punctului de pensie pensiile din România vor creşte cu peste 70%.

Anume acest salt provoacă îngrijorarea opoziţiei şi a cercurilor financiare, că România ar intra în nestabilitate financiară din cauza obligaţiilor sporite de pensii. Conform calculelor numai în anul 2019 bugetul va avea nevoie de 8,4 miliarde de lei suplimentare, pentru a răspunde punctului crescut de pensie. În anul 2020 suma în plus se va ridica la 24,8 miliarde de lei, iar în anul 2021 va ajunge la 58,1 miliarde de lei. În anul 2020 suma suplimentară necesară va fi 81,1 miliarde de lei.

Numărele ar putea suna mari, dar social democraţii români afirmă că în ciuda tuturor avertizărilor că ţara s-ar fi îndreptat spre bezna, în loc de a ajunge acolo, ea merge înainte către cele mai mari indicatori de creştere economică din UE. Asta e esenţa strategiei pentru ”creştere, bazată pe ridicarea salariilor” a economistului Cristian Socol, al cărui îi place să dovedească cu cifre că strategiile lui au transformat România într-una dintre cele mai vie economici din UE, au dat mai mulţi bani în buzunarele oamenilor şi au dus la mai mare consum, care la rândul său a cauzat mai multă activitate economică.

Socol a declarat că se retrage din activitate activă în beneficiul social democraţilor în zilele în jurul promulgării Legii Pensiilor. Însă strategia lui pare că rămâne în vigoare.

Social democraţii probabil au conştientizat că dacă doresc să mai conducă trebuie să dea anumite beneficii electoratului său, care în general este mai îmbătrânit, locuieşte în mai micile localităţi şi se bazează mai mult pe statul pentru veniturile sale. Speranţa socialdemocraţilor este că veniturile mai mare a populaţiei, inclusiv cele din pensii, vor creşte consumul, care va spori creşterea economică şi prin urmare România se va distanţa din locurile cele mai joase în clasamentele europene.

Însă cât de lung veniturile mai mare vor duce la mai mare creştere, iar creşterea se va transforma în mai multe bunuri de redistribuire? Criticii liniei socialdemocraţilor constant pictează scenarii întunerice pentru viitorul ţării.

Este suficient să ne privim la datoriile şi deficitele, care experţii permament discută. Conform unui articol al RFI, care se băzează pe datele Băncii Naţionale Române, defictul pe contul curent pentru primele cinci luni ale anului 2019 s-a ridicat de 830 milioane de euro şi a ajuns la 3,4 miliarde de euro. El este cu 32,6% mai mult decât cel înregistrat pentru aceeaşi perioadă a anului trecut. Exportul românesc creşte, dar mai rapid creşte importul, provocat de consumul crescând. Prin urmare importul depăşeşte exportul cu 6,3 miliarde de euro. Investiţiile străine, care au dezvoltat mult economia românească în anii trecui tot scade. Pentru perioadă respectivă ei sunt mai puţin de 1,5 miliarde de euro. În aceleaşi timp datoria externă a României a crescut cu peste 4 miliarde de euro.

Astfel de date sunt publicat ani de zile – încă de la 2015, când cota specială a TVA pentru hrana a fost introdusă pentru a stimula consumul şi a lăsa bani în paturile joase a populaţiei.

”Citiţi din ce în ce mai des interpretări legate de datoria guvernamentală – a scăzut, a crescut, este sustenabilă sau nu”, scrie Cristian Socol pe blogul său pe site-ul ziarului Adevărul şi mai continuă: ”Sunt folosite interpretări şi concluzii eronate, de natură a manipula pe cei care nu au cunoştinţe de economie. O evaluare corectă a indicatorilor legaţi de datorie se face prin observarea dinamicii acestora ca pondere în PIB şi nu în sumă absolută. Legat de sustenabilitate, am mai spus, indicatorii macroeconomici se judecă nu după cum au crescut/scăzut sau la ce nivel au ajuns. Este irelevant, nu reprezintă altceva decât o parte din procesul de cancanizare a analizei macroeconomice. Sustenabilitatea sau nu a evoluţiei indicatorilor macroeconomici se studiază în funcţie de praguri de sustenabilitate/praguri de alertă /praguri de semnal, dincolo de care evoluţiile ar putea crea dezechilibre în economie…”

Apoi Socol explică că în anul 2018 ponderea datoriei de stat în PIB a fost mai mică decât în anul 2016. Tot în 2018 pentru 1 euro de creştere economia română se îndotora cu mau puţină datorie, decât în 2016. În plus, Romnia are datoria cumulativă de stat şi privat cea mai mică din UE.

După ce socialdemocraţii au încasat un eşec la alegerile europene, iar liderul lor Liviu Dragnea a intrat în penitenciar, pentru ei este cel mai important să nu-şi piardă electoratul de bază. Lupta pentru inimile, mintele şi stomacul lui presupune îndrâzneală să se meargă împotriva prescripţiilor elitei financiare. Sau poate că socialdemocraţii simplu nu au altă opţiune, pentru că dacă simplu se luptau pentru o versiune ”de stânga” a disciplinei economice, n-ar fi câştigat alegerile? Precum şi cu lupta împotriva corupţiei până recent, în plan economic România tot are campuri diferite, contradicţii şi tensiuni, care duc la dezvoltare.

Citeşte în limba engleză!

Citeşte în limba bulgară!

 

 

 

 

About Author