Interviu cu politologul român despre cartea sa cu texte despre contradicţia clasică din societatea românească între instituţii apolitice/experţi şi partide/politicieni
Vladimir Mitev
Florin Grecu este lector doctor la Universitatea Hyperion din Bucureşti. Predă ştiinţe politice – partide politice, analiză electorală, guvernanţă europeană, guvernanţă internaţională. Absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii din Bucureşti. Teza de doctorat lui este „Construcția unui partid unic: Frontul Renaşterii Naţionale”. Blogul Podul Prieteniei a discutat cu el pe ocazia ieşirii din tipar a cărţii lui ”Politic şi Apolitic” unde este preluat şi un interviu cu el din blogul acesta.
Politic/Apoltic este contradicţia care explică mult în societatea românească în ultimii ani – pe de o parte fiind instituţiile tehnocrate, nealese, care stăpânesc cunoştinţe specifice şi se bucură de obicei de bună încredere publică, pe de altă parte sunt partidele şi politicienii care au grad redus de încredere publică, sunt considerate corupte, dar sunt şi reprezentanții votului democratic şi o şansa pentru modificarea politicilor de stat, care alteori servesc prea mult sectorul financiar, judiciar, de securitate, clasele de mijloc şi adesea îi pierd din vizor pe săracii.
Domnule Grecu, a ieşit din tipar cartea dvs. ”Politic şi apolitic”. Cum o veţi prezenta?
Cartea are prefaţă semnată de profesorul Sabin Drăgulin şi de Antonio Momoc. Cartea este recomandată spre lectură și de profesorul Dumitru Borţun. De multe ori lucrurile politice sunt confundate de a fi apolitice, iar cele apolitice sunt cofundate de a fi politice. Cartea analizează campaniile electorale în perioada 2012-2020. Precum alegerile parlamentare din 2012 şi 2016, activitatea guvernulului Cioloş, care a fost apolitic şi şi-a propus să profesionalizeze şi debirocratizeze administraţia, volumul continua analiza cu alegerile europarlamentare unde am anlizatfinanţarea partidelor politice şi am arătat că partidele mici şi noi au fost câştigătoarele alegerilor, precum USR. Aşteptăm cu mare interes ce se va întâmpla cu alegerile parlamentare din acest an. Cartea s-a ocupat şi de înfrângerea lui Victor Ponta în alegerile din 2014, când nimeni n-a aşteptat ca în cel de-al doilea tur să vâștige Klaus Iohannis.
Cartea a adunat şi mai multe recenzii. Am recenzat foarte multe cărţi, foarte bune, ale unor profesori. Am analizat câteva cărţi ale lui Antonio Gramsci, traduse în România de către profesorul Săbin Drăgulin. Cartea ”Ideologie, Stat, Dictatura” de Florin Muller, cartea ”Reprezentarea culturală a femeii în literatura română” de Aurora Martin şi am preluat un interviu acordat blogului Podul Prieteniei. Cartea este o colecţie a activităţii publicistice a lui Florin Grecu.
Tensiunea între politic şi apolitic caracterizează întreaga politică română recentă. Puteţi trece în revistă cum s-a schimbat echilibrul între aceste două forţe, între tehnocraţi şi… să le numim populişti?
Într-o mare parte politicul are nevoie de corpul experţilor. Dar evident în cadrul ministerelor și în afara lor s-au dezvoltat cercuri de expertiză, care fac concurenţă politicului Se vede bine în domeniul justiciar, în domeniul finanţelor şi a fiscalităţii. Astăzi politicul nu face altceva decât să citească şi să semneze decizia luată deja de experți.
Un alt lucru interesant a fost profesionalizarea şi independenţa justiţiei. În perioada doamnei Koveşi magistraţi s-au solidarizat ca un corp profesionist în faţa abuzurilor politicului. Astfel partea tehnocrată şi apolitică reuşeşte să concureze într-o mare măsură politicul. El este limitat la a se cunoaşte cu opiniile consiliilor ştiinţifice şi ale profesioniştilor.
S-a discutat mult în anii trecuți despre lupta anticorupţie contradicţia dintre politic şi apolitic.
Evident când corpul judiciar este atins reacţionează ca atare, tocmai pentru că este independent şi poate avea opinie diferită decât cea a actorului politic sau guvernul.
Mă gândeam la altceva: o critică adusă politicului a fost că este în esenţa sa corupt. Au avut loc multe proteste unde se striga împotriva politicienilor ”hoţii, hoţii”. Pe de altă parte politicul este ales într-un mod democratic printr-un vot popular, în timp ce celor care realizau lupta anticorupţie n-au fost aleşi democratic.
Da.
Ce e corect de făcut şi ce e cinstit într-o democraţie? Cine are dreptate? Care e drumul de urmat?
Drumul de urmat nu-l ştie nimeni. Însă evident sunt câteva aspecte de natură tehnică şi natură politică. Politicul român are obiective politice de a ajunge la guvernare şi a guverna. El guvernează pentru că a câştigat votul popular. Evident, tehnocraţii nu sunt aleşi într-un mod democratic. Şi în România şi în UE ei nu dispun de legitimitatea pe care politicieni o au. Asta duce un grad de criză de legimitate a UE. Lucrurile sunt ştiute de ani de zile. Este destul de dificil să avem o abordare tranşantă din acest punct de vedere, pentru că sunt organizaţii care au structură nealeasă şi sunt ghidate de un consililu de administraţie care nu este ales, ci este numit.
Disputa dintre politic şi apolitic este la graniţa etică. Evident apoliticul are natura conservatoare și își propune să apere puterea. Politicul de azi îşi propune o sinteză între cele două elemente – a votului popular pentru a avea legitimitate şi a expertizei, care vine din structurile tehnocrate.
Aici sunt ascunse încă câteva subiecte. Pe de o parte avem instituţii nealese care au încredere publică mare şi instituţii alese care au un rating redus. De exemplu, parlamentul de obicei are încredere publiscăzută ută, în timp ce Biserica Ortodoxă Română, serviciile de informaţii sau armata au un grad de încredere mai mare.
Sunt chestii cunoscute de opinia publică. Unele aspecte ale acestor instituţii sunt dezirabile , în timp ce altele nu sunt. În niciun caz, nicio instituţie nu poate rezolva problema, fie dacă dispune de încredere publică sau nu. Dacă apare un conflict social, până când instituţia se activează şi îşi face treaba, presa e deja acolo şi transmite în direct. Opinia publică e deja formată la jumătate de oră sau o oră după incidentul respectiv. Instituţiile publice nu pot acţiona aşa cum reacţionează presa şi spaţiul online.
Există oare şi colaborare între sectorul tehnocrat şi sectorul politic? Ei aparțin aceluiaşi stat…
Este foarte adevărat. În mai mult ţări din lume are loc o transformare a statului în concordanţă cu cerinţele societăţii. În mai multe ţări din lume apar partide moderne în jurul unui formator de opinie, mişcare civilă – cum s-a întâmplat în Italia. Statul trebuie să aibă elementele pentru a se raporta la societate.
Ajungem şi la discuţia despre politica românească de azi. Aţi spus că apar partide noi. Ne am obişnuit în perioada lui Liviu Dragnea să avem o divizare clasică între politic şi apolitic – Dragnea fiind politicul, iar justiţia şi forţele în spatele ei fiind apoliticul. Dar se pare că în ultima perioadă, poate după alegerile europene şi după venirea în putere lui PNL situaţia este diferită. Cine este acum reprezentantul tehnocraţilor şi a politicului? Oare nu sunt amestecate?
Asta cere multă analiză. Politicul actual nu prea are influenţa la guvernare. Se doreşte că unele partide să ajung la putere. Dar evident la guvernare se află un cerc foarte mic. Aşa cum spune John Stuart Mill în multe cazuri deciziile depind de aparatul birocratic al statului.
Un conflict între tehnicieni şi politicieni va bloca deciziile.
Aţi spus că apoliticul este elementul conservator. De unde va veni schimbare atunci în situaţia prezentă? Dacă spuneţi că politicul nu există, de unde va veni schimbare?
Există în unele partide. Schimbarea va veni evident din partea cetăţenilor şi din partea UE, care va avea capacitatea instituțională de a determina politicul. Apoliticul funcţionează prin Bruxelles. Şi UE are capabilitatea să influențeze politica naţională.
Există o dimensiune interesantă a politicii – mișcările de anti-vaccinare, reţea 5g, care se interesează de conspiraţii. Au ei puterea de a schimba ceva?
În fiecare societate există prejudecăți de diferite nuanțe. Ceea ce nu se vede sunt superstiţiile. Dar asta există oriunde în lume.
Dacă treceţi din nou în revista la ce echilibru între politic şi apolitic se îndreaptă România?
Mi-ati mai spus întrebarea asta. Un echilibru va exista într-un viitor. Va fi o guvernare a profesioniştilor. Însă politicul îşi aranjează diferite personaje în funcţii, care nu îndeplinesc într-o mare măsură criteriile profesionale. Nu au pregătirea necesară . Ceea ce în alte societăţile stabile nu se întâmplă. Principiul ar trebui să fie omul potrivit pe locul potrivit. Nu există societăți perfecte.
Citeşte în limba engleză!
Citeşte în limba bulgară!
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
