2 octombrie, 2023
Bulgarii sunt prinși într-un joc de dominație reciprocă între interesele oligarhilor și agendele Biden-iștilor și Trump-iștilor
”Să distrugem statul mafiot!”, scrie o pancartă din protestele de la Sofia din 2020 (sursă: Nicolai Draganov)

Bulgarii sunt prinși într-un joc de dominație reciprocă între interesele oligarhilor și agendele Biden-iștilor și Trump-iștilor

Aceasta este transcrierea primului segment al celui de-al patrulea episod al podcastului Cross-border Talks. Cross-border Talks este un podcast despre relații internaționale, găzduit de jurnalista poloneză Malgorzata Kulbaczewska-Figat și de colegul ei bulgar Vladimir Mitev, în colaborare cu Strajk, The Barricade și Fundația Naprzod.

În acest segment, Malgorzata și Vladimir vorbesc despre subiecte de actualitate din politica bulgară în contextul viitoarelor alegeri prezidențiale și parlamentare din 14 noiembrie 2021. Ei discută despre protestele din 2020, despre problema schimbării sociale, despre influența lobby-urilor interne și internaționale în politica bulgară și despre ce ar putea fi teritoriul de speranță în aceasta.

Malgorzata Kulbaczewska-Figat: Salutare la toată lumea, și bine ați venit la o nouă ediție a discuțiilor transfrontaliere. Vom explora harta politică a Bulgariei, analizând mai îndeaproape posibilele influențe externe în țară și modul în care diviziunile de pe scena politică reflectă diviziunile dintre aliații mult mai mari și mai puternici ai Bulgariei. De asemenea, vom căuta moștenirea uriașelor proteste în masă care au avut loc în Bulgaria nu cu mult timp în urmă. Dar invitatul nostru, Vladimir, va susține că nu a rămas absolut nimic în urmă. Ei bine, de ce se întâmplă așa și de ce această țară, într-o parte frumoasă a lumii, nu poate găsi o cale spre prosperitate? Acestea sunt întrebările la care vom încerca să răspundem în acest număr al emisiunii ,,Discuții transfrontaliere’’

Și Vladimir, poate vom începe cu moștenirea protestelor. Permiteți-mi să reamintesc faptul că protestele din Bulgaria nu au fost, probabil, atât de populare în mass-media, deoarece protestele din Belarus s-au desfășurat mai mult sau mai puțin în paralel. Cu toate acestea, a existat o surpriză uriașă, uriașă în Bulgaria, o țară care părea complet lipsită de orice speranță pentru un viitor mai bun. Și, totuși, în 2020, Bulgaria a avut sute de mii de oameni în stradă, și nu numai în capitală, ci și în orașul tău, Ruse. Și ce a lăsat în urmă protestul?

Vladimir Mitev: Bună ziua tuturor. Este o problemă uriașă, pe de o parte, pentru că acest proces a captat într-adevăr atenția nu numai a bulgarilor, ci și a lumii într-un fel, chiar dacă protestele din Belarus erau în desfăşurare. Trebuie să ne amintim că a existat o rezoluție a Parlamentului European în octombrie 2020 care, probabil pentru prima dată, a recunoscut în mod deschis că există o problemă cu statul de drept în Bulgaria. De asemenea, în urma schimbării puterii în Bulgaria, căderea guvernului Borisov și venirea la putere a unui guvern interimar numit de președintele Rumen Radev, SUA au impus sancțiuni împotriva a doi oligarhi importanți din Bulgaria despre care se credea cumva că sunt apropiați sau au fost apropiați de regimul anterior, cel pe care l-am avut sub Borisov. Așadar, au existat evoluții pe de o parte.

Dar, pe de altă parte, am scris chiar la Open democracy și, probabil, și în alte medii: aceste proteste nu prea au produs o agendă de schimbare. Nu au avut o viziune clară, după părerea mea, dincolo de niște declarații generale despre lupta anticorupție. Cred că multă lume s-a întrebat de ce, dacă procurorul general, Ivan Geşev, atacă anumiți oameni de afaceri de anvergură, de ce protestele anticorupție sunt împotriva acestui procuror-șef. Așadar, sunt diverse lucruri care trebuie explicate, dar, pe scurt, cred că Bulgaria nu face excepție de la o serie de țări din regiune în care s-a format o anumită oligarhie după tranziția de la socialism, iar noi, de asemenea, atunci când privim evoluțiile, trebuie să vedem și să înțelegem că există o luptă nu doar între puterile internaționale, cum ar fi, de exemplu, Biden versus Trump sau Biden-işti versus Trump-işti, ci și între oligarhii noștri locali, care uneori se aliază cu un partid sau cu un lider, iar alteori cu altul.

Și cred că interesul acelor oameni, dacă pot spune elită politică sau elita economică, cred că interesul lor este poate să reflecte schimbările din lume, să fie pregătiți pentru ceea ce se întâmplă în lume și Bulgaria să aibă o anumită configuraţia, astfel încât să poată naviga în acele ape care se schimbă după căderea lui Trump. Dar, pe de altă parte, interesul lor este, de asemenea, ca această agendă a schimbării să nu fie încurajată prea mult, iar oamenii să se comporte bine, cred, pentru elită. Dacă oamenii se joacă, pur și simplu nu sunt cumva conștienți de procesele sau tendințele importante și doar atacă o structură sau alta atunci când este necesar. Nu știu dacă nu cumva sunt prea generalist, dar poate am putea extinde mai departe în discuție oricare dintre aceste aspecte.

Eu sunt cea care se întreabă, cine sunt cei care conduc Bulgaria? Pentru că ai folosit această expresie și, puțin mai devreme, ai spus că una dintre evoluțiile importante de după proteste a fost căderea guvernului Borisov, care, sincer, părea să dureze pentru totdeauna în Bulgaria. Și acum, cu un guvern interimar, cu o serie de alegeri care nu au dat un rezultat decisiv și totuși cu o serie de așa-numite partide antisistem care par să reapară pe scena politică bulgară… Cine sunt cei care, de fapt, prevalează?

Este o pretenție mare de făcut. Dacă vă așteptați ca eu să vă numesc acele persoane, cred că, probabil, așa cum în majoritatea țărilor nu prea sunt la știri. Dar un mod de a înțelege este să ne uităm la mass-media și să ne uităm la luptele politice care au avut loc în ultimii zece sau mai mulți ani și, de exemplu, putem observa că un număr mare de discuții sau evoluții politice au fost învârtite în jurul contradicției dintre Peevski și Prokopiev, care sunt la scară largă oameni de afaceri și despre care se spune că au influențat diverse puteri, inclusiv puterea judiciară sau mediatică. Dar, bineînțeles, nu sunt singurii care se află pe scenă și cred că am ajuns… dacă ne uităm la mass-media, practic se pare că trebuie să fii fie un partid, fie o oligarhie pentru a deține o mass-media. Așadar, dacă o anumită mass-media dorește să aibă stabilitate, stabilitate financiară și să aibă anumite consistențe în vedere, poate că, nu știu, trebuie să aibă o putere importantă, politică sau economică, aliniată la ea. Și, cu siguranță, dacă ne uităm la televiziuni, ziare sau orice altceva, vom observa că, practic, o mulțime de oameni de afaceri sau, dacă unii folosesc termenul de oligarhi, se pare că își duc jocurile sau luptele pentru putere prin intermediul mass-media și în politică.

Trebuie spus că Bulgaria nu este o insulă în lume și că există și interese internaționale. Bulgaria este cunoscută pentru faptul că are o societate eterogenă. Nu suntem atât de uniformi cum poate că par a fi alte societăți. Dacă punem o problemă strategică de politică externă, cum ar fi problema macedoneană sau Rusia sau UE, Marea Britanie, atitudinile sunt diferite, nu avem o atitudine uniformă față de ele. Întotdeauna există opinii contradictorii. Poate că acesta este farmecul Bulgariei, dacă doriți. Dacă poți trăi cumva în siguranță în acest mediu, poate că poți învăța multe despre lume. Dar, încă o dată, ajung la problema că, din punctul meu de vedere, cel puțin elitele noastre nu sunt atât de interesate să vorbească cu adevărat despre miezul problemei, să ajungă la miezul anumitor probleme, politice, economice și așa mai departe. Poate că ele sunt mai interesate ca noi să ne dominăm unii pe alții în societate, dar nu să formăm cumva o înțelegere comună sau o anumită uniune sau dezvoltare împreună. Deci, aşa stau lucrurile în legătură cu acei oameni care conduc Bulgaria.

Așadar, mă întreb care sunt ambițiile lor în politica externă, având în vedere că această emisiune este dedicată în principal afacerilor internaționale? Care sunt planurile elitelor din Bulgaria, pentru Bulgaria, și cum privesc aliații bulgari aceste planuri? La urma urmei, Bulgaria este membră a câtorva organizații internaționale importante și este, de asemenea, situată strategic la Marea Neagră. Așadar, este imposibil doar să dormim liniștiți și să discutăm diferite chestiuni. Așadar, chiar dacă elitele voastre politice sunt eterogene, trebuie să existe o idee finală care să se desprindă din asta.

Din punctul meu de vedere, este din nou o enigmă ce vrea Bulgaria. Cred că este o enigmă, dar, desigur, există unele indicii despre ceea ce ar putea avea loc. Și permiteți-mi să le reamintesc cititorilor noștri că discutăm despre viitoarea a treia rundă de alegeri într-un an, a treia alegere parlamentară și, împreună cu acestea, alegerile prezidențiale din noiembrie. Parlamentul bulgar tocmai a fost dizolvat pentru a doua oară în acest an. Așadar, avem și apariția la orizont a unui nou, cum se spune, proiect politic, deși ei nu folosesc termenul de partid. De fapt, este un proiect politic format din doi miniștri populari din guvernul care a fost numit de Rumen Radev ca un fel de guvern interimar care ar trebui să guverneze până când parlamentul reușește să formeze un guvern cu majoritatea sa. Dar acest lucru nu s-a întâmplat.

Deci, în cele din urmă, acest guvern interimar, cu unele schimbări, continuă. Și, prin urmare, în acest context, care sunt indiciile? Cred că un indiciu este ușor de observat, mai ales dacă ne uităm la mass-media din Bulgaria. Deci, indiciul intern este probabil legat de moștenirea lui Borisov. Președintele Radev își afirmă puterea. Și, probabil, trebuie să vedem dacă acele forțe care sunt aliate cu Borisov și care sunt acum în opoziție, dacă își vor pierde treptat influența sau vor reuși să o păstreze cumva. Dar avem și contextele internaționale, unde știm că Biden a venit la putere în SUA la începutul acestui an. Chiar dacă Biden a fost ales cu multe voturi,  multe voturi au fost date și lui Donald Trump și cred că această diviziune se poate vedea în toată regiunea noastră între, dacă simplific lucrurile, Biden-iști și Trump-iști în jurul acestei axe, oameni care sunt cumva mai deschiși față de actuala administrație americană și oameni care sunt mai deschiși față de cea anterioară. Puteți vedea anumite clase. Bineînțeles că toată lumea are dreptate și bineînțeles că celălalt greșește întotdeauna. Dar poate că există și alte contradicții sau indicii care trec puțin neobservate.

De exemplu, îmi amintesc că am văzut în urmă cu câteva luni o declarație a prim-ministrului Bulgariei, cel interimar, care a folosit termenul de autonomie strategică atunci când s-a adresat unui anumit grup de oameni de afaceri. Așadar, se poate presupune că acele tendințe caracteristice UE, care implică o anumită ciocnire între țările sau grupurile de interese euroatlantiste clasice și cele care sunt puțin mai deschise la autonomia strategică deschisă… poate că acest lucru se întâmplă și în Bulgaria. Cu toate acestea, nu este destul de articulat. Este posibil să auziți unii experți în politică externă vorbind în general despre autonomie strategică sau vorbind despre aceasta, adresându-se UE, iar acesta este, de asemenea, un lucru pe care cred că îl pot spune despre Bulgaria.

Pe de o parte, lucrurile nu sunt foarte bine articulate în Bulgaria. Știți, nu primești acele concepte sau povești care să explice cu adevărat ce se întâmplă, dar, pe de altă parte, am sentimentul că bulgarii, sau cel puțin cei care sunt implicați în politică, în economie, știu bine ce se întâmplă. Adică știu cine sunt ei și știu cine sunt adversarii lor. Deci acesta este un specific al Bulgariei. Pe de o parte, nu se spune nimic, totul este secret, iar pe de altă parte, totul este cunoscut.

Din păcate, un lucru care este destul de cunoscut despre Bulgaria este și faptul că este o țară extrem de săracă, iar transformarea economică de la începutul tranziției, pe de o parte, a permis ascensiunea oligarhilor pe care i-ați menționat deja, dar, pe de altă parte, a aruncat milioane de bulgari în condiții economice foarte proaste, în special în afara orașelor. Din păcate, acest lucru nu se schimbă odată cu protestele. Cu toate aceste discuții care au loc din ce în ce mai des în ascunzișuri și pe scena politică, Bulgaria este încă aproape de sfârșitul listei celor mai prospere țări din Europa. Se află la începutul listei țărilor cu inegalități uriașe și îmi amintesc și de discuțiile noastre din Ruse, din Bulgaria, când discutăm despre atmosfera generală din țară, despre inegalitățile și lipsa de șanse pentru persoanele care nu aparțin niciunui grup influent, care nu au contacte etc. Cred că pandemia nu a făcut decât să înrăutățească situația.

Întotdeauna există speranță și trebuie să existe speranța că timpul nu stă pe loc. De aceea, privesc pozitiv și ceea ce s-a încercat în Bulgaria în ultimul an. De aceea am încercat să reflectez și asupra protestelor de acum un an. Mai este timp și, de asemenea, încă nu avem o articulare destul de clară a moștenirii lui Borisov. Vreau să spun că, atunci când a guvernat, eram conștienți de corupție, se spuneau multe lucruri despre mafie. Dar totuși, cred că până când persoana care este procurorul-șef nu va fi schimbată, cred că nu va exista o desființare semnificativă a ceea ce s-a construit înainte. Și speranța, ei bine, m-aș bucura ca oamenii în general să fie împuterniciți de politică, dar cel puțin cred că dincolo de Sofia lucrurile nu prea se întâmplă în acest fel. Și ați menționat coronavirusul, Bulgaria este pe primul loc, cred, la nivel internațional, în două clasamente care nu sunt deloc pozitive. Pe de o parte, rata de mortalitate din cauza crizei corona este foarte mare în Bulgaria, iar pe de altă parte, nivelul de vaccinare este cel mai scăzut din UE. Nu vreau să intru prea mult în analize pe această temă. Există o mulțime de sensibilități pe aceste teme și o mulțime de oameni care sunt convinși în pozițiile lor de orice parte a dezbaterii. Dar, în esență, poate că aș putea face această concluzie și în legătură cu ceea ce ați spus despre Ruse când am fost aici.

Există un anumit conservatorism la oameni, mai ales în afara Sofiei. Bănuiesc că un conservatorism nu obligatoriu sau doar în sensul de a rămâne la tradiții, de a dansa dansuri populare sau, nu știu, de a merge la biserică. Bulgarii, cred, sunt mai puțin religioși decât alți oameni din regiune. Dar este un anumit conservatorism, cred, în modul de gândire. Așa că oamenii sunt cumva atenți la ceea ce percep că vine din exterior, cel puțin în afara cercurilor lor. Și ar trebui să spun că poate că acest lucru nu este unic și în Bulgaria. Practic, chiar și prin munca mea în spațiul bulgăresc și românesc, îmi dau seama că, de obicei, atunci când se întâmplă ceva nou, există o anumită suspiciune că este organizat sau orchestrat cumva din exterior. Și poate că asta explică un anumit nivel de conservatorism și faptul că UE a vaccinat peste 70% din populație. Dar Bulgaria, România sunt cele două țări cel mai puțin vaccinate împotriva coronavirusului în acest moment.

Și este puțin surprinzător ceea ce spui, pentru că, pe de o parte, oamenii, spuneți că oamenii sunt conservatori și atât de nerăbdători să se schimbe și nerăbdători să încerce soluții noi, după cum aș putea presupune. Pe de altă parte, ceea ce s-a întâmplat în Bulgaria în ultimele două decenii a fost absolut deprimant, și puteți spune multe lucruri despre regimul Borisov, dar nu că a asigurat prosperitate, nu că a asigurat un nivel de trai decent pentru majoritatea bulgarilor. Și dacă este așa, mă întreb dacă spuneţi că oamenii sunt conservatori și nerăbdători de schimbare, atunci ce trebuie să se întâmple în țara dvs. pentru ca în sfârșit să iasă din acest cerc vicios, împrumutând puterea acelorași oameni din nou și din nou, făcând noi proiecte politice care sunt de fapt aceiași oameni sub noi logo-uri și majoritatea încă luptă pentru a supraviețui.

Pui întrebări grandioase și eu am căutat niște răspunsuri, cel puțin pentru mine, așa cum am spus, și într-o emisiune pe care am înregistrat-o, împreună cu colegii mei, printre care și dumneavoastră pentru emisiunea lui Paul Jay, Analiza, cel puțin din punctul meu de vedere, o anumită internaționalizare poate fi speranța. Există standarde diferite dincolo de Bulgaria. Și dacă răspundem la aceste standarde internaționale, atunci poate că putem fi un pic mai siguri că facem ceva semnificativ și în contextul bulgăresc. Mă tem cu adevărat de această tendință, pe care uneori o compar cu gândirea sferturilor. Știți, gândirea din cartierul unui anumit oraș, în care avem un anumit grup intern și reproducem doar ceea ce avem în grupul nostru intern. Și este un fel de abordare mafiotă a societății. Și cred că acesta este unul dintre motivele pentru care nu sunt atât de tentat să votez pentru unul, chiar dacă este un oligarh bun sau sunt un partid bun împotriva celuilalt. Aș fi mai interesat dacă cineva ar avea un plan care să contureze o anumită viziune pentru schimbarea structurilor sociale profunde și, desigur, acest lucru poate fi imposibil. Asta este foarte utopic. Bineînțeles că poate fi, va fi izolat dacă este atât de sincer în ceea ce face. Dar cred că fără o anumită abordare a acestei probleme nu are loc nicio schimbare cu adevărat. Pur și simplu reproducem aceeași gândire pe care am avut-o în vremurile de tranziție sau poate dincolo de acestea, și avem doar o singură viață. Așa că poate că unii oameni cred că sunt nemuritori, poate că au o anumită credință în nemurirea unei anumite idei, cum ar fi națiunea bulgară sau nu știu ce idee și ideologie. Dar, în realitate, avem un anumit timp limitat și sper doar că elitele noastre care, cred că se supun anumitor idei, încearcă să le schimbe să fie schimbate. Sper doar că elitele care vor veni vor fi mai conștiente de toate aceste probleme. Poate că vor fi mai bine educate în Occident. Poate că vor avea idei noi, poate că în viață să creadă că într-adevăr vine ceva nou. Dar, în orice caz, trebuie să avem mereu speranță.

Este un mesaj foarte puternic, de fapt, și cred că am putea încheia în acest moment. Doar pentru final. Nu îţi voi mai pune nicio întrebare, nu o întrebare importantă, ci doar o predicție politică importantă: Bulgaria va avea un guvern stabil anul acesta sau poate la începutul anului viitor. Sau cât va dura această perioadă de instabilitate?

Îmi amintesc că acum ceva timp, poate chiar înainte de primele alegeri din acești ani, care au avut loc pe 4 aprilie, am acordat un interviu agenției iraniene de știri Labor News Agency, în care m-au întrebat ce se va întâmpla în regiunea noastră acum că Biden vine în SUA și m-au întrebat, de asemenea, despre relațiile cu Rusia etc., și îmi amintesc că am răspuns ceva de genul: aceste contradicții, aceste acuzații reciproce etc. vor continua, cred, până când vor veni la putere persoanele potrivite. Cel puțin acesta este un mod foarte bulgăresc de a pune lucrurile, poate. Dar eu chiar simt că vom fi chemați la vot de câte ori va fi necesar pentru a forma această majoritate stabilă, eventual pro-Biden, în parlament sau în guvern.

Ei bine, acesta este spiritul vremurilor. Vreau să spun. Există o mulțime de încercări de a rezista schimbării. Dar acesta este spiritul vremurilor. Nu sunt sigur că noul parlament care va fi format după noiembrie va avea și acest nou echilibru de forțe care va permite o majoritate stabilă. Dar mai avem două luni, încă două luni. În orice caz, sunt sigur că, dacă nu se va putea forma un nou guvern, Rumen Radev va fi la putere, eventual este de așteptat să fie reales. Asta va fi poate cea mai mare intrigă dacă va fi reales fără voturile partidului care are sprijinul minorității turcești. În orice caz, nu mai suntem în țara nimănui. Așadar, tot ceea ce se întâmplă în SUA, în Europa de Vest, se reflectă în țara noastră.

Poate că, în cele din urmă, tot ce pot să spun este să urez ţie și tuturor bulgarilor ca în sfârșit să ajungeți la prosperitate în țara dumneavoastră, iar acest vot nesfârșit să ducă în cele din urmă la alegerea unor oameni care vor să schimbe ceva și a unor oameni care au viziunea pe care ați menționat-o, și vom urmări ce se întâmplă în Bulgaria, ce se întâmplă în regiune. Pentru că regiunea noastră, așa cum ai spus, reflectă foarte des lucruri care se întâmplă în altă parte, este adesea influențată de lucruri care se întâmplă departe de Europa Centrală și de Est, iar toate aceste evoluții ne influențează viața de zi cu zi. Așadar, vă mulțumim foarte mult pentru că ați fost alături de noi, să rămâneți și pentru partea a doua a emisiunii și nu uitați să vă abonați la canalul YouTube Cross-border Talks. Îţi mulțumim foarte mult.

Citeşte în limba engleză!

Citeşte în limba bulgară!

Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter.

About Author

Leave a Reply

%d blogeri au apreciat: