Ce schimbări au loc în Bulgaria?

Vladimir Mitev discută despre rezultatul alegerilor parlamentare și prezidențiale din noiembrie 2021 în Bulgaria, despre anticorupție, despre nevoia de revitalizare a politicii bulgare și despre influența crizei corona asupra polticii într-un interviu pentru Agenția Iraniană de Ştiri a Muncitorilor

Vladimir Mitev (sursă: Podul Prieteniei)

Kamran Baradaran

Pe 14 și 21 noiembrie 2021, în Bulgaria au avut loc alegeri parlamentare și prezidențiale, care au reconfirmat prevalența președintelui Rumen Radev în politica bulgară și au acordat credit politic nou formatului partid anticorupție, Continuăm Schimbarea, ca să formeze un guvern. În acest context, Agenția Iraniană de Ştiri a Muncitorilor (ILNA) l-a intervievat pe Vladimir Mitev, încercând să afle mai multe despre esența “schimbării” în Bulgaria, despre semnificația politică a anticorupției, despre apatia politică a bulgarilor și despre rolul crizei corona în toate acestea. Interviul a fost publicat pe 8 decembrie 2021 pe site-ul ILNA.

Rezultatele alegerilor prezidențiale din Bulgaria arată că Rumen Radev, un aliat al Partidului Socialist din Bulgaria, a câștigat alegerile. Radev, un susținător ferm al protestelor anticorupție de anul trecut, a atras mulți bulgari care s-au săturat de politicienii pe care îi consideră corupți. Cum va influenţa victoria sa viața politică a bulgarilor?

Viața politică din Bulgaria suferă o anumită transformare. Din aprilie 2021, când guvernul lui Boyko Borissov a căzut, s-a încercat să se îndepărteze de ceea ce se consideră a fi moștenirea sa: corupție, privilegii pentru marele capital bulgar, lipsa de meritocrație, o lungă perioadă de austeritate etc. Acum se vorbește mult despre onestitate în politică, despre anticorupție. Liderul tendinței politice câștigătoare (partidul Continuăm Schimbarea) la alegerile parlamentare din 14 noiembrie 2021 – antreprenorul Kiril Petkov, cu studii la Harvard, a declarat că Bulgaria ar trebui să devină centrul financiar al regiunii, atrăgând investiții străine. Petkov a intrat pe scena politică în acest an, când a fost numit ministru al economiei într-un guvern numit de Rumen Radev, care tocmai a câștigat al doilea mandat de președinte.

Victoria lui Radev înseamnă că procesele care se desfășoară din aprilie 2021 vor continua. Trebuie să fim conștienți de faptul că în întreaga regiune a Europei Centrale și de Sud-Est, politicieni și oameni de stat, asociați cu vremurile lui Trump, au căzut în dizgrație, iar alții, înființați pentru vremurile lui Biden, s-au ridicat. Căderea lui Borissov poate fi privită ca parte a acestei tendințe.

Cu toate acestea, așa-numita politică bulgară (în măsura în care există politică) este prea vagă în ceea ce privește promisiunile, viziunea și strategiile sale. Atât Radev, cât și Petkov au susținut “reforma judiciară” și “anticorupția”, dar nu este clar ce înseamnă acestea în mod concret dincolo de demiterea procurorului șef Ivan Geşev. Geşev este perceput de adversarii săi ca fiind apropiat de un important om de afaceri și o imagine publică a partidului Mișcarea pentru Drepturi și Libertăți (DPS – care este partidul pentru care votează majoritatea turcilor bulgari), numit Delean Peevski. O serie de partide politice pledează pentru demiterea lui Geshev. Contrareplica reprezentanților DPS este că adversarii lor promovează interesele unui alt om de afaceri de anvergură, numit Ivo Prokopiev. De mai mulți ani, Prokopiev și Peevski sunt în conflict. Uneori, unul dintre ei pare să fie susținut de stat împotriva celuilalt. În alte cazuri, se întâmplă ceva, de exemplu, se schimbă locuitorul Casei Albe din Washington și rolurile lor se inversează. Lupta împotriva corupției rămâne puternică pe agenda partenerilor occidentali, dar, atunci când este nativizată în Bulgaria, aplicarea ei ar putea însemna că o parte a sistemului politic și economic o folosește împotriva altor părți, astfel încât anticorupția devine efectiv parte a propriilor noastre contradicții.

Acum după ce Radev a câștigat alegerile prezidențiale, trebuie să vedem dacă se va forma o majoritate în parlament și dacă se va forma un guvern cu Kiril Petkov ca prim-ministru. Provocările care stau în fața oricărui guvern, fie că este un guvern interimar, numit de Radev, fie că este un guvern normal, susținut de o majoritate parlamentară, sunt legate de sănătatea publică și provocarea economică a crizei corona, de creșterea prețurilor la enrgie electrică, gaze și bunurile de larg consum, de nevoia stringentă de modernizare a țării după o lungă perioadă de clientelism sub guvernarea lui Borissov. Având în vedere că în ultimul an s-a vorbit mult despre o schimbare, despre standarde etice și manageriale mai înalte, Radev și politicienii săi asociați vor trebui să se confrunte cu examinarea și să aplice aceste standarde mai înalte și pentru ei înșiși. Dar ei trebuie, de asemenea, să le ofere bulgarilor perspective , să îi facă să simtă că vine schimbarea în bine, să le dea putere și să îi facă să se simtă implicaţi.

Ca o paranteză, atunci când Radev a fost ales pentru prima dată în 2016, el a fost susținut de Partidul Socialist Bulgar. Cinci ani mai târziu, atitudinea conducerii Partidului Socialist față de el a fost ambiguă – unii erau în mod deschis împotriva lui, alții îl susțineau. Dar alegătorii partidului socialist, în general, l-au votat. El este văzut de ei ca un om de stat cu comportare bărbătească, care protejează interesul național, este cinstit și inteligent. Important este că Radev a fost susținut de multe alte partide, inclusiv de partidele clasei de mijloc urbane sau de unele cu orientare patriotică. El nu s-a adresat doar alegătorilor partidelor GERB și DPS ai lui Boiko Borisov. Partidele, ca și politica din Bulgaria, se află într-o mare criză. Așa că Radev este văzut de mulți, dar nu de toţi, ca cineva care se remarcă în acest context.

Cred că victoria sa înseamnă că pentru oamenii cu convingeri politice diferite, nu doar socialiști, dar mai ales oameni din clasa de mijloc urbană, oameni de afaceri, profesioniști, intelectuali, precum și membri ai aparatului de stat, el este configurat în cel mai bun mod pentru vremurile pe care le trăim. Nu cumva înseamnă că după o lungă perioadă cu un singur om la conducerea politicii noastre (fostul prim-ministru Borissov) ne îndreptăm spre un alt om puternic (președintele Radev)? Există deja astfel de critici, încurajate de faptul că ambii au gradul de general (unul din ministerul de interne, celălalt din armată). Dar trebuie să așteptăm și să vedem cum va evolua sistemul politic bulgar în timpul celui de-al doilea mandat al lui Radev. Au existat zvonuri că se va lucra la o nouă constituție, se vorbește despre modernizare. Până acum nu există substanță, nu există bani și cifre în discuții, nu există modificări legislative concrete cu măsurarea efectului pentru diferite segmente ale societății.

Partidele politice din Bulgaria, la fel ca în multe țări din Europa de Est, se concentrează pe combaterea corupției. Cu toate acestea, se pare că, în ciuda tuturor eforturilor, aceste probleme rămân nerezolvate în aceste țări. Care este motivul pentru care se întâmplă acest lucru?

Trebuie să înțelegem că lupta împotriva corupției servește, de asemenea, ca instrument politic: persoanele care controlează sistemul judiciar, în special procuratura, o pot folosi în beneficiul grupului lor împotriva celuilalt. Practic, ceea ce a apărut în Bulgaria în timpul tranziției de la socialism la capitalism ca sistem politico-economic a fost oligarhia – avem oameni de afaceri influenți, care controlează nu numai o mulțime de resurse financiare și umane, ci și sponsorizează partide politice și au influență asupra puterii judiciare și mediatice din societate. Luptele lor nesfârșite pentru resurse afectează politica națională și poate chiar internațională.

Și aici intră un alt strat: partenerii internaționali ai Bulgariei își declară interesul permanent pentru statul de drept în țară. Dar acest lucru cade inevitabil în contradicțiile bulgărești, ceea ce înseamnă că un grup politico-economic este văzut ca fiind mai bun decât celălalt – favoriții locali fiind scutiți de control, în timp ce cei nefavorizaţi sunt suprimați. Aceasta a fost o situație care a fost observată în timpul lui Borissov, când Bulgaria nu a avut nici un politician de rang înalt condamnat pentru corupție, dar a primit pentru o perioadă de timp rapoarte mai bune prin intermediul Mecanismului de Cooperare și Verificare al Comisiei Europene decât România, care a condamnat o mulțime de foști miniștri ai săi. Evoluția a fost explicată parțial prin lobby-ul puternic al partidului lui Borissov, GERB, în UE, pe vremea Angelei Merkel.

Chiar dacă unii oligarhi ar fi scoși în afară de joc, așa cum s-a întâmplat în Bulgaria începând cu 2020, contradicția de bază a societății rămâne neatinsă, societatea rămâne în continuare bazată pe găşti, pe mafie (înțeleasă nu neapărat în sens penal, ci ca ceva care seamănă cu triburile). Deci, anticorupția în aceste condiții, în cel mai bun caz, ar putea înlocui nivelurile superioare ale suprastructurii politice sau ar putea scoate o parte din baza economică, dar tot nu neutralizează esența coruptă a societății. Chiar dacă este aplicată cu onestitate și competență, anticorupția are limite – de exemplu, ea contracarează actele infracționale deja realizate, dar nu acționează preventiv: ceva ce poate fi realizat în termeni de cultură organizațională în interiorul oricărei instituții de stat sau private dacă aceasta își stabilește o cultură internă de non-corupție și transparență. La rândul său, prevenția nu atrage titluri bune în presa occidentală, este ceva specializat și banal. Dacă cineva vrea să pozeze ca reformator în regiunea noastră și să atragă sprijin internațional, este întotdeauna mai ușor să se prezinte ca “un politician anti-corupție”, un fel de chirurg care scoate celulele corupției. Dar nu am auzit nici o discuție despre necesitatea transformării “genelor” sociale și culturale ale societății noastre, lucru care este mult mai complex să se întâmple.

Acestea fiind spuse, ar mai fi câteva lucruri de adăugat: în regiunea noastră, anticorupția este văzută de obicei ca un instrument care dă putere clasei de mijloc împotriva rețelelor clientelare ale oligarhiei. Astfel, poate avea un efect modernizator, de exemplu, poate elimina din viața politică așa-numiții dinozauri politici ai tranziției – jucători politici de stil vechi și din vechea gardă, care sunt percepuți ca având un efect de corupție asupra politicii și societății. Dar insistența asupra anticorupției ca instrument magic pentru rezolvarea problemelor societății noastre vine de obicei ca o alternativă și un substitut la a avea politici sociale care transferă bani către cei neprivilegiați (care, la rândul lor, sunt văzuți de mulți din clasa de mijloc ca niște șuruburi în rețelele clientelare ale oligarhiei).

În cele din urmă, contradicțiile de orice tip din societățile noastre tind să se accentueze pe măsură ce o acumulare de bogăție în mâinile câtorva persoane duce la penurie pentru ceilalți. Iar sistemul judiciar devine foarte important pentru rezolvarea contradicțiilor. Ca urmare, procurorii șefi și natura comportamentului lor devin mai importante într-o serie de societăți din lume. Acesta este unul dintre motivele pentru care o serie de partide politice din țările din Europa Centrală și de Est au o agendă anticorupție. De obicei, acestea sunt partidele care reprezintă clasa de mijloc, tinerii profesioniști, lucrătorii corporatiști. Acești oameni se văd pe ei înșiși ca pe un fel de elite tehnocrate care modernizează societatea și întâmpină opoziția maselor mai puțin educate, defavorizate și înapoiate.

Deocamdată aș spune doar că, din punctul meu de vedere, elementele statelor din regiunea noastră ar fi întotdeauna interesate să aibă o anumită bază economică autohtonă, niște politicieni care își trag legitimitatea mai degrabă din politica națională, decât din cea europeană sau internațională, un discurs care să aibă un anumit scepticism față de discursul anticorupție, pentru că este ușor să îl vezi ca pe o tendință ipocrită. Corupția, lipsa de respect față de reglementări, dorința de a aboli reglementările sau de a le influența într-un mod care să convină afacerii sau grupurilor de afaceri ale cuiva este o parte inevitabilă a sistemului capitalist și a urmăririi profitului. De aceea, atunci când anticorupția își depășește rolul pozitiv, ar putea fi criticată că nu elimină corupția, ci doar determină cine are voie să fie corupt într-o anumită perioadă și împotriva cui este îndreptată lupta pentru onestitate.

Organizarea de alegeri multiple într-o țară precum Bulgaria va duce, fără îndoială, la un fel de epuizare politică în rândul maselor. Are câștigătorul alegerilor o soluție pentru a readuce vitalitatea în viața politică a țării?

Rezultatul bun al partidului anti-corupție “Continuăm Schimbarea” ar putea fi văzut ca un semn că părți ale societății bulgare au descoperit speranța în acești noi politicieni. Ar putea fi văzut ca un caz rar când societatea își depășește apatia și cinismul și susține o viziune pozitivă. Dacă acest lucru este adevărat, poate că este cauzat de faptul că Kiril Petkov și Asen Vasilev (cei doi lideri ai partidului Continuăm Schimbarea) au făcut ceva în calitate de miniștri care este văzut ca expunând corupția din timpul guvernului anterior, chiar dacă pedeapsa a fost doar demiterea unor persoane din poziții de putere. Așadar, dacă vor să revitalizeze viața politică, trebuie într-adevăr să “continue schimbarea”, așa cum promit și să facă lucruri mai concrete, în loc să spună doar că sunt pentru schimbare.

Imaginea este însă mai complexă. Aproximativ 59,5% dintre alegătorii bulgari nu au votat la alegerile parlamentare din 14 noiembrie 2021. Aparent, pentru ei nu există niciun partid politic care să-i reprezinte sau votul nu are sens. Scepticismul lor trebuie să fie înțeles de oricine dorește să revitalizeze politica bulgară.

Așa cum am menționat mai sus, nu avem o politică în termeni de reprezentare politică a diferitelor grupuri sau clase sociale. Cea mai mare parte a ceea ce avem ca politică este o luptă între diferite branduri ale afacerii – unele percepute ca fiind mai oneste și mai moderne (de exemplu, cele corporative), altele percepute ca fiind mai legate de stilul de afaceri de tranziție, de rețele clientelare, de mafie etc. (această tendință este vag definită ca o oligarhie, chiar dacă există și diviziuni interne în cadrul acesteia). Pot fi atașate diverse nuanțe: discursuri de anticomunism sau antifascism, discursuri pro sau anti anumite entități geopolitice, discursuri de războaie culturale etc., dar în final obținem o suprastructură politică care reproduce baza economică și structurile care dețin puterea în societatea noastră.

Părerea mea este că, chiar dacă învingătorul alegerilor ar formula o soluție pentru revitalizarea vieții politice, ar fi nevoie de ceva mai mult. Soluția trebuie să vină din mai multe locuri, și nu doar de la cei care sunt politicieni în sensul strict al cuvântului. Pentru a împrumuta o frază de la celebrul filosof Zizek, ne lipsește limbajul care ne-ar putea ajuta să numim și să înțelegem motivele profunde ale descurajării sau retragerii noastre din activitatea publică. Nu este vorba că bulgarii nu sunt politizați. Oamenii au diverse sentimente și opinii politice. Dar ceea ce avem ca politică și spațiu public (mă refer mai ales la spațiul mediatic), pe de o parte, tinde să fie vag și superficial în discursurile sale și, pe de altă parte, este prea infestat cu propagandiști și camere de ecou care îi susțin. Oamenii pur și simplu nu sunt împuterniciți prin intermediul politicii. Aceștia sunt invitați să fie proxy-uri ale unora dintre interesele dobândite în societate.

Problema revitalizării vieții politice va fi probabil legată de problema ce fel de societate și ce fel de Bulgarie ar putea face față provocărilor vremurilor actuale. Dacă noii oameni, sau noile partide din politica noastră nu fac decât să reproducă și să ducă mai departe valorile și politicile tranziției, acest lucru este inutil. Trebuie să existe noi idei, noi discursuri, noi baze sociale pentru acestea, noi modalități de interacțiune și o nouă esență – în societate și în noi.

Criza pandemiei Corona a avut un efect profund asupra politicii din întreaga lume. Pot fi rezultatele actuale ale alegerilor atribuite crizei pandemice din Bulgaria, care este considerată țara cea mai puțin vaccinată din UE?

Bulgaria a avut un curent anti-vaxx mare în societate pe tot parcursul pandemiei. În contextul actualelor alegeri, precum și al celor precedente, era important pentru cei care doreau să câștige electoratul bulgar să nu se alipească de acest curent. Acest lucru a fost valabil în special pentru Rumen Radev, care în cele din urmă s-a dovedit a fi victorios cu o marjă mare, dar pe tot parcursul anului a existat opinia că victoria sa nu a fost predeterminată. Poate că acesta este unul dintre motivele pentru care Bulgaria a fost cunoscută multă vreme nu doar ca fiind cea mai puțin vaccinată țară din UE, ci și ca una dintre țările UE cu cele mai relaxate măsuri împotriva coronavirusului. Intrarea în parlament a micului partid Renaştere, care joacă cu mesaje anti-vaxx, ar putea fi văzută, de asemenea, ca un efect al crizei pandemice asupra alegerilor.

În timp ce publicul poate avea opinii și pasiuni, pandemiile sunt o problemă care necesită experți pentru a fi contracarată. De-a lungul crizei pandemice, au existat “experți” care, de fapt, au jucat un joc politic și chiar s-au afiliat la partide și la putere. Părerea mea și speranța mea este că bulgarii sunt capabili să distingă experții adevărați de cei falşi. Același lucru este valabil și pentru politică: trebuie să fim capabili să aflăm adevărul din spatele fațadei, ținând cont de faptul că există tendința de a exista figuri manipulatoare și iluzii în masă. Și trebuie să căutăm schimbarea și împuternicirea și în noi înșine, deoarece politica se află într-o criză evidentă.

Foto: Kiril Petkov este faţa ”schimbării” din Bulgaria după alegerile din 14 noiembrie 2021 (sursă: YouTube)

Citeşte în limba engleză!

Citeşte în limba bulgară!

Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter.