„Fraților români, noi am avut întotdeauna cele mai vii simpatii pentru voi. Iar aceste simpatii nu au fost niciodată întunecate de vreo neînțelegere.”
Hristo Botev
Ognean Stamboliev,
Vladimir Mitev
Bucureștiul este numit „Micul Paris” sau „Parisul Europei de Est”. Pe bună dreptate. Acest oraș frumos a fost planificat în mare parte după modelul Parisului, dezvoltat pe baza ideilor marelui arhitect și urbanist francez Georges Eugène Haussmann (1809 – 1891). Are Arcul de Triumf, Ateneul (sala de concerte), clădiri magnifice cu colonade și mansarde, palate, grădini, lacuri – toate opera constructorilor și planificatorilor locali, dar și cu sprijinul autorităților – dinastia Hohenzollernilor români, care au construit mult mai mult, mai frumos și la o scară mai mare decât Coburgii bulgari. Aceştia din urmă nu a lăsat nimic mare, nici măcar la Sofia.
Iar la sfârșitul secolului al XIX-lea, Bucureștiul era deja un mare oraș european (300.000 de locuitori) cu bulevarde largi, străzi pietruite și iluminate, alimentare cu apă. Avea numeroase fabrici, ateliere, magazine și depozite, restaurante, distracții și teatre. Aici au avut loc spectacole de operă încă de la începutul secolului al XIX-lea, susținute de trupe italiene și franceze, iar mai târziu de artiști români. Teatrul dramatic era la un standard de invidiat. Marea Sarah Bernard a cântat pe scena bucureșteană de mai multe ori…
La începutul secolului XX, a fost construit Ateneul, unic prin frumusețea și acustica sa – sala centrală de concerte din București, considerată una dintre cele mai frumoase și mai acustice din lume. Astăzi, găzduiește marele festival internațional de muzică „George Enescu”, unul dintre cele mai importante festivaluri din lume, care prezintă ansambluri de talia Scalei din Milano și Filarmonicii din Berlin.
De la începutul secolului al XX-lea, capitala României s-a modernizat într-un ritm extrem de rapid. Noul plan urbanistic l-a transformat într-un adevărat oraș european, cu bulevarde largi și confortabile (asemănătoare celor din Paris) și piețe circulare mari, clădiri publice înalte și frumoase, clădiri rezidențiale în stiluri diferite, dar organizate în ansambluri arhitecturale armonioase. Capitala României dispune de un transport în comun bine pus la punct, de un număr impresionant de spații verzi – grădini, parcuri și bazine de apă. Se poate spune că este unul dintre cele mai armonioase, mai bine planificate și mai verzi orașe de pe bătrânul continent. Clădirile noi de aici sunt construite în armonie cu cele vechi, iar noile parcuri și grădini arată ca și cum ar fi fost create în secolul al XIX-lea și nu sunt diferite de primul mare parc din Europa de Est, Cismigiu, care amintește de Grădina Luxemburgului din Paris.
Perioada dintre cele două războaie mondiale a fost o perioadă de prosperitate fără precedent pentru economia, comerțul și cultura românească. Se vorbește acum despre București ca despre „Parisul Europei de Est”, nu doar pentru că românii sunt francofoni înfocați, ci și pentru că a lor capitală se străduiește din răsputeri să se ridice la înălțimea modelului francez atât de drag lor. Cultul Franței și al Parisului este încă viu și astăzi, după patru decenii de izolare forțată de Europa – aici, franceza este una dintre cele mai populare limbi străine după română. În secolul XX, diaspora românească din Franța a fost semnificativă: George Enescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Brâncuși, Anna de Noailles, Tristan Tzara, Eugène Ionesco… În 1922, locuitorii orașului și-au ridicat chiar propriul Arc de Triumf (din beton armat și granit alb, în stil neoclasic), asemănător cu cel din Paris, pentru a comemora victoria României în Primul Război Mondial…
Bucureștiul și bulgarii
Dar Bucureștiul este, de asemenea, un oraș cu moștenire bulgară. Se știe că, în timpul asprei dominații turcești, mii de bulgari au emigrat în Țările Române (în Principatele Valahia și Moldova). Apoi, Bucureștiul, împreună cu Galați și Brăila, a devenit centrul emigrației bulgare. România a fost bună și ospitalieră cu bulgarii, iar aceștia au muncit din greu și cinstit. În capitală nu exista aproape niciun cartier fără bulgari. Se estimează că mai mult de un milion de bulgari s-au stabilit în Muntenia și Moldova. Harnici și întreprinzători, aceștia construiesc, produc, se educă, iar unii dintre ei ajung în poziții înalte în stat și în societate.
Multe dintre bisericile din București au fost construite de bulgari sau asociate cu aceștia. Aici se afla și centrul mișcării revoluționare bulgare. Hristo Botev, Lyuben Karavelov, Vasil Levski, Sofronie Vracianschi, Ivan Vazov, Georgi Sava Rakovski, Dr. Petar Beron au rămas la București pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp. În vecinătatea Pieței Unirii, de-a lungul Căii Moşilor și Bd. Hristo Botev este cartierul bulgar, cu multe case conservate și plăci memoriale care atestă prezența din trecut a locuitorilor bulgari. Astăzi, această moștenire este în mare parte uitată. Războaiele de la începutul secolului al XX-lea au creat contradicții între români și bulgari, ceea ce a slăbit semnificativ comunitatea bulgară. Mai târziu, în timpul socialismului, problemele legate de patrimoniul cultural și istoric i-au divizat pe români și bulgari și au rămas nerezolvate. Din păcate, puține dintre siturile istorice bulgare sunt păstrate astăzi. Din cauza schimbărilor în planificarea urbană sau a lipsei de interes, diferite clădiri au fost distruse. Dar o parte din această memorie a fost păstrată.
Bulgarii spun: „Un vecin poate fi mai aproape decât un frate, pentru că un frate poate fi departe, dar un vecin este întotdeauna alături de tine!”. Poate că nu ne dăm seama că, din punct de vedere istoric, am fost întotdeauna mai aproape de români decât de sârbii slavi. Astăzi, când facem parte din aceleași comunități internaţionale, se creează condițiile pentru a readuce memoria legăturilor româno-bulgare și pentru a construi încrederea, astfel încât popoarele noastre să găsească dinamism și viață. Ar fi interesant atât pentru bulgari, cât și pentru români să descopere fapte necunoscute despre relațiile lor cu vecinii lor. Și, odată ce zidul de neîncredere dintre popoare este depășit, se deschide un spațiu vast în care prietenia și cordialitatea creează condițiile pentru ceva mai bun. Cunoaşterea Bucureştiului – Parisul din Est, şi a locurile lui bulgăreşti, ar putea fi un pas pentru aprofundarea relațiilor româno-bulgare.
În Catedrala Patriarhală (Biserica Sfântul Constantin și Sfânta Elena, 1658) se află moaştele Sf. Dimitar Basarbovsky din Ruse, care este sfântul protector a capitalei românești, fondată cu o carte princiară de către Vlad Dracula la 20 noiembrie 1457 (sursă: Britchi Mirela, CC BY-SA 4.0)
Foto: Pentru construcția magnificului Ateneu bucureștean (Casa Filarmonicii) în 1886 Evlogi Georgiev a donat 200.000 de lei în aur (sursă:
Citeşte în limba bulgară!
Abonează-te la canalul blogului Podul Prieteniei de pe YouTube, unde sunt publicate mai multe interviuri video şi audio! Blogul mai poate fi urmărit pe Facebook şi Twitter.
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Multumim pentru articol! Este important sa (re)descoperim legaturile istorice dintre bulgari si romani. Poate ca aderarea la spatiul Schengen o sa aduca un plus pentru calatoriile intre cele doua tari, si astfel sa invatam mai multe, unii despre ceilalti.
Mulţumesc şi eu de reacţie! O posibilitate rar discutată în ţările noastre este să elimineze ele singure controlul vamal între sine, creând un mini-Schengen româno-bulgar. Pe blog puteţi găsi mai multe texte pe acest subiect – opinii din România şi Bugaria. Iată ună:
https://movafaq.wordpress.com/2019/10/29/vrabie-schengen-ro/