Interviu despre relatarea mediatică a uciderii Victoriei Marinova, despre starea libertăţii presei şi violenţa împotriva femeilor din Bulgaria
Kamran Baradaran
Acest interviu a fost publicat pe 6 octombrie 2019 pe site-ul Agenţiei de ştiri a muncitorilor din Iran ILNA. Interviul a fost acordat pe ocazia aniversarul din moartea Victoriei Marinova în Ruse în 2018.
În ciuda coincidenţei ciudate a moartei Victoriei Marinova cu investigările unor cazuri de corupţie în Bulgaria şi România, au fost interpretări diferite a ceea ce s-a întâmplat. Unii considerau uciderea ei ca politică, alţii o numeau accidentală. Care este poziţia dvs. privind speculaţiile agenţiilor occidentale de ştiri despre uciderea lui Marinova?
Victoria Marinova a fost o prezență frumoasă pe ecranul televizorului, cunoscută în Ruse prin emisiunea sa unde aducea în prim plan persoane interesante, idei bune şi acte de compasiune. În afară job-ului ea a organizat activităţi caritabile, ajutând copii aflați în poziţie socială slabă. Însă ea n-a fost un jurnalist investigativ, cum a fost etichetată în primele informaţii apărute imediat după moartea ei. Cauzele pentru această confuzie şi derutare sunt diferite.
Pe de o parte, ea a fost ucisă imediat după prima editie a noii ei emisiuni ”Detector”, unde au fost intervievaţi un jurnalist bulgar şi un jurnalist român din organizaţii de jurnalism investigative (respectiv Bivol din Bulgaria şi Rise Project din România). Cu putin timp înainte, în toamna lui 2018 ambii jurnalişti au fost temporar reţinuţi de poliţia bulgară în apropierea oraşului Radomir, în timp ce investigau abuzuri ale fondurilor europene. Emisiunea ”Detector” a relatat din nou povestea arestării şi asta a provocat media naţională şi internaţională să facă conecţiuni între noua emisiune şi crima, care a urmat câteva zile mai târziu.
Pe de altă parte, atât în octombrie 2018, cât și astăzi societatea bulgărească se află într-o criză de încredere în instituţii. În aceste condiţii fiecare ipoteză sau speculaţie, combinată cu şocul oamenilor provocat de cruda ucidere pot uşor să ducă la concluzii extreme şi eronate.
Uciderea Victoriei Marinova n-a fot legată de munca ei ca jurnalist. Însă rana, pe care această ucidere a deschis-o, a direcționat atenţia întregii lumi la diferitele probleme ale societăţii contemporane bulgare – precum violenţa asupra femeilor, nesigugranţa cetăţenilor, inclusiv nesiguranţa jurnaliştilor, corupţia, tensiunile interetnice (ucigaşul este de origine roma şi după ce a fost acuzat au apărut senitmente de răzbunare, iar acest tip de reacții nu se observă în aceeaşi măsură când o astfel de crimă este comisă de către un cetătean apaținând majorității bulgare) şamd.
În jurnalism se întâmplă că media, care aplică standarde jurnalistice înalte, să permită să fie denaturată informația, când aceasta nu are o bună cunoştinţă a contextului local şi a faptelor dintr-o zonă, care mai rar intră în atenţia internaţională precum oraşul Ruse. În opinia mea această interpretare denaturată a arătat că ţările şi regiunile, care sunt plăsate în periferia circulaţiei internaţionale de ştiri trebuie să producă mai multe ştiri în engleză despre ele insăși. Când cineva nu ştie limba locală şi nu are suficiente contacte în zonele sau în domeniile despre care relatează, el/ea poate avea prea mare încredere în sursele sale informaţionale limitate şi astfel să permită să fie greșit înțeleasă informația.
Nu trebuie să uităm că Bulgaria este cea mai săracă ţara din UE şi are probleme sociale serioase. Există voci aici care afirmă că o atenţie mai mare din partea Occidentului, către ţara noastră ar putea ajuta în corectarea problemelor, pentru rezolvarea cărora s-a făcut prea puţin – probleme precum corupţia, crize în media, violenţa asupra femeilor. În acest sens înţeleg de ce moartea Victoriei Marinova a fost prezentată în Vest ca ”uciderea unui jurnalist investigativ”, care ar fi expus corupţie la nivel înalt.
Luptele pentru dezvoltarea socială au loc în Bulgaria în fiecare zi. Însă protagoniştii lor simt că ţara avansează prea încet sau chiar că situaţia se deteriorează. Mulţi oameni probabil simt că dacă pur și simplu trăiesc şi fac ceea ce trebuie, nu va avea loc schimbarea necesară. Pare se că avem nevoie de oameni simboluri, de eroi sau mucenici, și că ar fi necesar un superefort pentru a începe să ne ducem în direcţia corectă ca societate.
Bulgaria se află pe locul 111 din 180 de ţări în domeniul libertăţii presei. Care este cauza pentru această poziţie joasă a unui stat european? Ce măsuri sunt luate pentru a îmbunătăţi situaţia presei libere din Bulgaria?
Cauzele pentru deteriorarea libertăţii presei sunt multe şi nu le pot atinge toate cu răspunsul meu acum. Desigur contează faptul că un model social-economic oligrahic a fost construit în Bulgaria. Interesele proprietarilor mediilor în mare măsură predetermină politica editorială a mediei lor. În marea lor parte ziarele şi media reprezentative la nivel naţional sunt deţinute sau sunt finanţate de oligarhi sau sunt finanţate de fundaţia ”America pentru Bulgaria”.
O altă cauză este prăbuşirea încrederii în instituţii, lucru care este valabil şi cu privire la jurnalişti. Pentru mulţi bulgari să fii jurnalist înseamnă automat că serveşti interesele unor lobiuri politice, economice şi ideologice adversare, că eşti incompetent sau mediocru. Mulţi bulgari nu citesc ziare şi nu se uită la televizor, pentru că sunt indignaţi de abordarea senzaţionalistă sau criminalistică, prin scoaterea in evidentă a elementelor infractionale, lucru practicat de un număr mare de media. Fără publicul său, jurnaliştii sunt slabi.
Desigur, contează şi că oamenii care lucrează pentru televiziuni şi apar în faţa camerelor au salarii bune, fapt care le conferă un anumit statut social. Dar în marea sa parte jurnalismul este o profesie prost plătită în Bulgaira. Mulţi jurnaliști tineri consideră această profesia foarte interesantă, dar şi depresivă şi lipsită de perspective.
Chiar dacă ţinem cont numai de aceste trei grupe de factori, vedem că este dificil să fii jurnalist în Bulgaria. Mai trebuie spus că solidaritatea între jurnaliştii bulgari nu se află la nivelul necesar. În loc de a acţiona ca o societate unită şi conştientizată în apărarea libertăţii presei, noi permitem ca factori politici şi economici să ne divizeze.
Suspendarea recentă a jurnalistului Silvia Velikova de la pupitrul Radioului Naţional Bulgar şi oprirea temporară a semnalului radioului naţional pe 13 septembrie 2019 a arătat că există limite ale abuzului, dincolo de care apar reacţii. Însă simtul multor colegi de ai mei este că politicienii care se ocupă de media şi organismele de control nu au suficientă calificare profesională şi etică pentru a face bine.
Răspunsurile celor mai multe probleme legate de libertatea presei din Bulgaria sunt căutate în câteva direcţii. Propunerile legislative ale Uniunii Jurnaliştilor din Bulgaria stau în Parlamentul Bulgar timp de peste doi ani fără perspectiva de a fi dezbătute de către deputaţi. Uniunea joacă rolul de sindicat al jurnaliştilor din Bulgaria, dar a fost slăbită puternic în timpul tranziţiei. Probabil asta explică de ce propunerile ei nu sunt discutate în Parlament şi atenţia media către ele este scăzută.
O altă organizaţie care ăncearcă să ajute la îmbunătăţirea mediului jurnalistic este Asociaţia Jurnaliştilor Europeni în Bulgaria. Ea dezvoltă o activitate vastă în diferite domenii: cursuri şi seminarii pentru jurnalişti, programe pentru alfabetizare mediatică în şcoli, multe alte forme de activitate. Avantajul ei sunt relaţiile excelente cu organizaţiile, şcolile, fundaţiile jurnalistice din Vest.
Ambele organizaţii jurnalistice organizează şi sprijină proteste ale jurnaliştilor şi apară interese lor în relaţiile cu şefii, cu puterea legislativă şi executivă.
Cred că o parte din încercările pentru îmbunătăţire a peisajului media din Bulgaria sunt de asemenea încercările pentru infiinţarea noilor media, care nu sunt subordonate modelului media dominant. Cred că media cu care sunt asociat – Baricada, este una dintre acestea. Site-ul este o cooperație jurnalistică şi prezintă puncte de vedere originale despre evenimentele din Bulgaria şi din lume. El le analizează din punctul de vedere al valorilor progresiste şi al nevoii pentru schimbare socială. Site-ul de asemenea este sensibil la subiectul libertăţii presei din Bulgaria.
Aceste încercări pentru schimbare a situaţiei libertății presei vin de la jurnalişti. Din păcate, acţiunile elitelor politice arată că politicenii din diferitele partide nu se pricep la problemele libertăţii presei şi sunt interesaţi doar de media, care sunt intru totul fidele lor.
Unii analişti văd uciderea lui Marinova ca element dintr-un val sângeros de femicid în Bulgaria. Care sunt structurele societăţii bulgare care produc această formă de femicid?
Uciderea femeilor este parte din marea problemă a violenţei domestice şi a violenţei împotriva femeii. Sunt probleme care sunt legate de tradiţionalismul puternic al unei părţi din populaţia bulgărească. Structurele despre care mă întrebaţi sunt legate de gândirea patriarhală, conservativă şi tradiţională. Între 2016 şi 2018 uciderea femeilor, făcută de soţii, partenerii sau rude apropiate a crescut cu peste 50%. În opinia mea este un semn că bărbaţii în aceste relaţii s-au simţit nesiguri în rolul lor de bărbaţi. Ca parte a întregii lumi şi a UE, societatea bulgărească trece prin transformări, care erodează rolurile tradiţionale ale genurilor şi pune la îndoială modelele arhaice de relaţii între parteneri, modele, care încă există. Din păcate, tendinţele nu sunt încurajătoare. Problema cu violenţa domestică şi violenţa împotriva femeii va continua să hârţuiască societatea bulgărească. Speranţa mea pentru rezolvarea acesteia este legată de modernizarea şi de deschiderea societăţii bulgărești spre lume. Aştept ca mai mulţi oameni să înţeleagă că modelele lor de comportament sunt arhaice şi imature şi că această înţelgere va duce la corecţii corespunzătoare.
Citeşte în limba engleză!
Citeşte în limba persană!
Citeşte în limba bulgară!
About Author
Descoperă mai multe la Podul Prieteniei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
